Furnizorii inactivi, prețurile de transfer, dar și anumite sectoare ale economiei, cum sunt retail-ul și asigurările, vor fi țintele principale ale controalelor Fiscului, în acest an, iar interpretarea agresivă a legii și atitudinea inflexibilă a inspectorilor vor continua, spun specialiștii în fiscalitate.
Șeful Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), Gelu Ștefan Diaconu a anunțat, încă de la începutul acestui an, că, în 2016, instituția pe care o conduce va rămâne consecventă principiului "toleranță zero la evaziune". În replică, mediul privat consideră că anumite acțiuni ale Fiscului sunt rupte de realitatea economică, iar sesizările penale au devenit un adevărat fenomen.
„Ne așteptăm în continuare să se pună accent pe specificul fiecărei industrii, în special pe retail și asigurări, să fie extinsă sfera de investigare în afara fiscalului, iar interpretarea agresivă a legii și atitudinea inflexibilă a inspectorilor să continue”, a declarat Alexander Milcev, directorul Departamentului de Asistență Fiscală și Juridică Ernst&Young România, precizând că, în cadrul controalelor fiscale, se constată un fenomen îngrijorător, respectiv o tendință de criminalizare a problemelor fiscale.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
CITEȘTE ȘI Oamenii de afaceri: Recentele acțiuni ale ANAF, decuplate de la realitatea economică. Cum răspunde șeful ANAF Ce caută inspectorii fiscali?
„Am constatat că sunt vizate, mai ales, documentația prețurilor de transfer, substanța economică a tranzacțiilor, tranzacțiile intra-grup și cele cu firme off shore, necorelarea între rezultatele financiare și taxele plătite, contractele de servicii și de licențiere, tranzacții cu societăți inactive, achiziții de la societăți fără cod de identificare valid”, explică Andreea Steinhart, partener Contexpert.
Alte zone de interes sunt, în opinia sa, schemele de beneficii pentru personal, fluctuații ale rezultatelor financiare - profit semnificativ urmat de pierdere -, înregistrarea de pierderi într-o perioadă mai mare de trei ani, nesolicitarea rambursării TVA, deși există dreptul de recuperare a taxei sau renunțarea la rambursarea TVA după depunerea cererii.
CITEȘTE ȘI Fiscul decide cine are intenția și capacitatea să facă business: O treime dintre firme pică testul pe loc În plus, specialiștii au observat că inspectorii se concentrează asupra unor sectoare economice. În perioada aceasta, accentul este pus pe retail și asigurări, precizează Milcev.
Totodată, regulile pentru inspecția fiscală s-au schimbat, prin noul Cod de procedură fiscală, din acest an. O modificare de impact este că o inspecție nu trebuie să depășească dublul perioadei prevăzute de lege pentru categoria din care face parte contribuabilul.
„Durata inspecției fiscale ar trebui să fie de 180 de zile pentru contribuabilii mari, precum și pentru cei care au sedii secundare, indiferent de mărime, de 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii și de 45 de zile pentru ceilalți contribuabili. În cazul în care inspecția fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul duratei prevăzute de lege, aceasta încetează, fără a se emite raport și decizie de impunere. În acest caz, inspectorii fiscali pot relua inspecția pentru perioada respectivă și pentru acele obligații fiscale numai o singură dată, doar cu aprobarea organului ierarhic superior și doar dacă pentru perioada respectivă nu a intervenit termenul de prescripție”, precizează Andreea Steinhart.
Inspecția fiscală diferă de controlul fiscal. Inspecția verifică legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor, respectarea prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora.
Controlul antifraudă este de două tipuri: operativ și inopinat sau tematic. Primul este un control de rutină, care nu este anunțat, în timpul căruia este verificată respectarea actelor normative privind evaziunea și frauda fiscală. Controlul tematic se face în baza unui ordin de control prin care se stabilesc obiectivele de verificat, entitățile supuse controlului, perioada care este verificată, durata și momentul declanșării și urmărește constatarea și evaluarea unui risc fiscal specific.
