Fiscul va considera că firmele și persoanele fizice își recunosc datoriile, dacă în cinci zile de la comunicare prin poștă nu ridică notificarea, iar datoriile au fost publicate pe site-ul ANAF, fapt care echivalează cu acceptul tacit al contribuabililor privind obligațiile la stat, consideră consultantul fiscal Cornel Grama.
Publicarea datelor personale ale datornicilor, exceptând codul numeric personal, este prevăzută de Codul de procedură fiscală ca modalitate de comunicare a actelor administrativ-fiscale. Publicitatea trebuie folosită de autorități doar dacă nu este posibilă comunicarea prin poștă.
Prin ordinul 558/2016, în vigoare din 3 februarie, privind procedura de publicare a listelor debitorilor se stabilește că notificarea datoriilor se comunică, până în data de 15 a primei luni din trimestrul următor celui de raportare. În cazul în care există neconcordanțe între evidența debitorilor și sumele din notificări, punerea de acord se face în 5 zile de la data notificării, în caz contrar datoriile se consideră recunoscute.
CITEȘTE ȘI Numele și adresele persoanelor fizice cu datorii de peste 100 lei și ale firmelor cu peste 500 de lei vor fi publicate de Fisc “ANAF va trebui să comunice debitorilor, persoanelor fizice sau juridice, notificarea în mod direct dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Doar dacă acesta a optat anterior să i se comunice actul administrativ fiscal în mod electronic, organul fiscal o poate face în acest mod. Altfel, vor fi înștiințați prin adresă la domiciliu să se prezinte la oficiile poștale și sub semnătura de confirmare de primire să ia la cunoștință de notificarea privind debitele înregistrate. În cazul în care nu se vor prezența să ridice notificarea și să semneze de primirea acesteia, în 5 zile de la comunicare, ANAF va considera că debitorii recunosc datoriile și le va publica pe site”, spune consultantul fiscal Cornel Grama.
“Măsura are scopul de a grăbi executarea silită a debitorilor, pentru că, odată postate pe site-ul ANAF, obligațiile restante se consideră recunoscute. Cu alte cuvinte, primul pas este să se obțină acceptul tacit al contribuabililor”, precizează Cornel Grama.
Actele care nu sunt comunicate conform legii nu sunt opozabile și nu produc niciun efect juridic. Prin urmare, debitele nu pot fi executate silit.
Comunicarea actelor a fost, de mai multe ori, contestată în instanțe, în trecut. Curtea Constituțională a constatat, în decizia 385 din 2011, că este neconstituțională comunicarea prin publicitate dacă nu au fost îndeplinite celelalte forme de comunicare: direct cu semnătură, prin poștă sau electronic, dacă persoana a optat pentru această variantă.
Curtea Constituțională a decis că publicitatea este “o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative-fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi indeplinite din motive obiective. Curtea a observat, cu acele prilejuri, ca este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative”.
Ierarhia metodelor de comunicare a fost clarificată prin OUG nr. 40/2014, care a precizat că publicitatea este folosită doar când celelalte nu pot fi îndeplinite.
Actele administrativ-fiscale - deciziile de impunere, somațiile, notificările, etc - sunt comunicate prin trei modalități: prin remitere cu semnătura destinatarului sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin publicitate și electronic, dar numai la cererea contribuabilului. Probele pe care trebuie să le aducă funcționarii sunt procesul-verbal cu refuzul contribuabilului de a i se face comunicarea sau recipisele poștale care să confirme expedierea recomandatei ce a fost restituită pentru neprimire.
Decizia CCR a fost emisă ca urmare a faptului că Fiscul a folosit aleatoriu modalitățile de comunicare și nu în ordinea care plasează publicitatea pe ultimul loc, ca excepție.
