Președintele Klaus Iohannis a retrimis Parlamentului pentru reexaminare, din cauza neclarităților, o lege votată anul acesta cu scopul de rezolva problemele fiscale generate de tichetele cadou acordate de firme altor persoane decât angajaților proprii. Începând cu anul 2019 au fost demarate numeroase controale ale ANAF, Antifrauda și Inspecția Fiscală, având ca obiect modalitatea de impozitare a acestor tichete cadou acordate angajaților altor companii, iar concluzia acestora a fost că respectivele tichete ar trebui sa fie tratate drept venituri salariale, chiar în condițiile în care nu există o relație contractuală de muncă între emitentul tichetelor și beneficiarul lor, și nu drept venituri din alte surse. În urma controalelor au fost impuse sume de plată, în timp ce companii care nu au fost controlate ar putea ajunge, de asemenea, în această situație.
Legea de anulare a unor obligații fiscale vizează doar obligațiile fiscale, rezultate de pe urma reâncadrării tichetelor, de până la 31 decembrie 2020. De la 1 ianuarie 2021 au fost introduse unele prevederi care aduceau unele clarificări privind taxarea în cazul tichetelor, iar de la 18 decembrie 2021 situația acestora a fost reglementată strict, urmând să mai poată fi acordate doar propriilor angajați.
"La data de 4 iulie 2022, Parlamentul României a transmis Președintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru anularea unor obligații fiscale (L173/2022, PL-x nr. 199/2022). Față de soluțiile legislative adoptate, considerăm că dispozițiile legii supuse reexaminării sunt neclare, de natură să genereze probleme în aplicare și, prin urmare, se impun a fi reanalizate de către Parlament", potrivit Președinției.
Neclarități semnalate de președinte
- Analizând cronologia reglementării regimului juridic al tichetelor cadou, rezultă că acesta a suferit modificări atât în ceea ce privește sfera beneficiarilor cât și condițiile de acordare a tichetelor. Așadar, pe parcursul perioadei anterioare datei de 31 decembrie 2020, cadrul normativ care reglementa modalitatea de acordare a tichetelor cadou a suportat mai multe modificări succesive, fapt ce a determinat o sferă diferită de aplicare a reglementărilor. În situația în care legiuitorul a avut în vedere o ipoteză anume pentru care a considerat că s-ar impune anularea unor obligații fiscale, așa cum, de altfel, rezultă din informațiile incluse în Expunerea de motive a legii transmise la promulgare, norma ar fi trebuit să reflecte în mod clar și fără echivoc respectiva ipoteză.
- Dispoziții ale Codului fiscal prevăd mai multe ipoteze în care tichetele cadou pot fi reîncadrate din categoria veniturilor din alte surse în categoria veniturilor din salarii și asimilate salariilor, generând astfel diferențe de obligații fiscale. Prin urmare, norma prevăzută de alin. (2) al articolului unic din legea criticată vine în contradicție cu dispozițiile Codului fiscal prin faptul că elimină posibilitatea organului fiscal de a reîncadra operațiunile de acordare a tichetelor cadou ca tranzacții generatoare de venituri din salarii sau asimilate salariilor și de a emite decizii de impunere în legătură cu o astfel de reîncadrare pentru perioadele anterioare datei de 31 decembrie 2020 inclusiv, indiferent de motivele care ar putea sta la baza deciziei de reîncadrare. Astfel, norma este de natură să genereze confuzie în aplicare pentru destinatarii săi.
- De asemenea, la baza emiterii unei decizii de impunere, în funcție de situația concretă, stau criterii și proceduri expres stabilite de lege. Or, prin legea supusă reexaminării, anularea obligațiilor fiscale respective este dispusă cu titlu general, pentru toate situațiile în care organul fiscal a stabilit, prin decizie de impunere, diferențe de obligații fiscale, indiferent de motivul existenței/constatării acestor diferențe. De aceea, considerăm că legiuitorul ar fi trebuit să stabilească anularea acestor obligații fiscale prin raportare la criterii și proceduri expres indicate în legislația în vigoare.
- Nu în ultimul rând, potrivit alin. (6) al articolului unic din legea supusă reexaminării: „În cazul în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, organul fiscal competent a emis, dar nu a comunicat decizia de impunere prin care a stabilit obligații de natura celor prevăzute la alin. (1), acesta nu mai comunică decizia de impunere, iar obligațiile fiscale se scad din evidența analitică pe plătitor, pe bază de borderou de scădere”. Deciziile de impunere reprezintă acte administrative individuale prin care autoritățile fiscale stabilesc întinderea obligațiilor fiscale, iar acestea produc efecte de la momentul comunicării lor. În condițiile în care, prin efectul legii, actele au fost emise, dar nu mai sunt comunicate, este neclar efectul dispoziției asupra actelor respective și dacă, în temeiul art. unic alin. (6), organul fiscal este obligat să le revoce. Din acest considerent, apreciem că este necesară reevaluarea normei în discuție, pentru asigurarea unei reglementări mai clare a efectelor juridice ale deciziilor de impunere, ca acte administrative individuale.
"Față de argumentele expuse mai sus și având în vedere competența legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru anularea unor obligații fiscale", a transmis președintele.
