Numărul minim de angajați pentru constituirea unui sindicat va fi micșorat de la 15 la 10, iar pragurile de reprezentativitate pentru sindicate și patronate vor fi reduse, prevede o nouă Lege a dialogului social, care a fost adoptată de Parlament, prin vot final în Camera Deputaților. Noua lege, care mai trebuie promulgată de șeful statului, instituie noi reguli privind negocierea contractelor colectivă de muncă, modul de reprerezentare în negocieri, dar și noi forme de declanșare a unui conflict de muncă, precum grevă împotriva politicii sociale și economice a Guvernului sau greva de solidaritate cu angajați din alte companii.
Proiectul, prezentat de Profit.ro la data inițierii, a fost elaborat în 2018 de către doi deputați PSD, și anume de fostul ministru al Muncii Gabriel Petrea și de președintele comisiei pentru muncă și protecție socială din Camera Deputaților, Adrian Solomon.
La data inițierii, PNL s-a opus proiectului, în timp ce USR s-a abținut reclamând faptul că proiectul impune obligativitatea începerii negocierilor contractelor de muncă în societăți cu 10 angajați, precum și faptul că sindicatele pot folosi în scop lucrativ bunurile primite de la autorități.
Acum președintele comisiei de muncă și inițiatorul proiectului, Adrian Solomon, a susținut că partonatele și sindicatele reprezentative și-ar fi dat acordul pe noua formă.
Proiectului i s-a opus acum USR, care a reclamat introducerea noilor forme de grevă, și grupul deputaților neafiliați, respectiv al foștilor liberali, în frunte cu fostul lider Ludovic Orban, care a reclamat că va fi o piedică în dezvoltrarea mediului de afaceri.
Organizațiile sindicale
Inițiatorii au arătat că legea actuală restrânge libertatea de constituire a organizațiilor sindicale la peste 1,2 milioane de persoane, reprezentând angajații a peste 468.374 unități având sub 15 angajați, numărul minim actual pentru constituirea unui sindicat.
Astfel, ei au propus în proiect ca pentru constituirea unui sindicat să fie necesar un număr de cel puțin 3 angajați din aceeași unitate. Senatorii din comisiile de specialitate au revenit la forma actuală din lege, stabilind că pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puțin 15 angajați din aceeași unitate, dar în lipsa întrunirii numărului necesar de voturi pentru adoptare, proiectul a fost transmis în forma inițială deputaților.
Acum, în raportul suplimentar la proiect, votat de plen, deputații au stabilit că ”pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puțin 10 angajați/lucrători din aceeași unitate sau de cel puțin 20 de angajați/lucrători din unități diferite ale aceluiași sector de negociere colectivă”.
De asemenea, proiectul votat elimină interdicția ca organizație sindicală să fie afiliată la o singură organizație sindicală de rang imediat superior.
Tot în forma inițială, proiectul stabilea că bunurile primite de sindicate de autorități nu pot fi utilizate în scopuri patrimoniale. Senatorii modificaseră și aici proiectul, stabilind că bunurile pot fi folosite, direct sau indirect, în scop lucrativ, potrivit actului prin care au dobândit bunul.
Angajații/lucrătorii minori, de la împlinirea vârstei de 16 ani, pot fi membri ai unei organizații sindicale, fără a fi necesară încuviințarea prealabilă a reprezentanților lor legali. Șomerii au dreptul să adere sau să rămână membri de sindicat, fără a fi luați în considerare la reprezentativitatea sindicatului.
Deputații au eliminat din proiect prevedea că organizațiile sindicale nu pot desfășura activități cu caracter politic.
”Pentru a garanta dreptul organizațiilor sindicale să-și organizeze activitățile în deplină libertate și nu exclude dreptul acestor organizații de a organiza acțiuni de protest, precum și anumite activități politice legate de apărarea intereselor economice și sociale ale membrilor săi. Deși prevederea urmărește asigurarea autonomiei față de politic, există în practică acorduri încheiate de organizații sindicale cu partide politice, precum și practica de contestare a deciziilor politice care afectează drepturi și interese economice și sociale”, consideră aleșii.
Proiectul prevede că bunurile mobile și imobile dobândite de către o organizație sindicală de la autoritățile publice centrale sau locale, cu titlu gratuit, ori primite în folosință pot fi utilizate, direct sau indirect, în scop lucrativ sau nelucrativ potrivit destinației date prin actul inițial de constituire a dreptului respectiv. Astfel, este reglementată valorificarea bunurilor organizațiilor sindicale.
”Există terenuri date în folosință de către stat care sunt ținute de un drept de superficie, pe care au fost edificate, din fondurile sindicale, clădiri care au ca drept proprietar organizațiile sindicale”, arată aleșii.
Reprezentativitatea organizațiilor sindicale
Cu argumentul că asigurarea unui număr cat mai mare de parteneri sociali care să poată participa la dialogul social la fiecare nivel, proiectul prevede reducerea pragurilor de reprezentativitate pentru partenerii sociali.
Ponderea contractelor la nivel de unitate încheiate cu reprezentanții salariaților fiind foarte mare, legea prevede să încurajeze reprezentarea în negociere a salariaților în special prin organizații reprezentative pentru aceștia.
Aleșii arată că propunerea este în consonanță și cu prevederile Convenției OIM nr.135/1971, care prevede că pragurile ridicate de reprezentativitate și definirea vagă a sectoarelor se numără printre principalele obstacole în calea unui dialog social mai eficient.”
Astfel, la nivel național, sunt reprezentative organizațiile sindicale careorganizațiile sindicale membre cumulează un număr de membri de cel puțin 5% din efectivul angajaților/lucrătorilor economiei naționale și au în componență structuri proprii în cel puțin jumătate plus unu din numărul total al județelor României, inclusiv municipiul București.
La nivel de sector de negociere colectivă sau grup de unități, vor fi reprezentative organizațiile sindicale care cumulează un număr de membri de cel puțin 5% din efectivul angajaților/lucrătorilor din sectorul de negociere colectivă sau din grupul de unități, după caz.
La nivel de unitate, reprezentativitatea este asigurată dacă numărul de membri ai sindicatului sau, după caz ai sindicatelor componente ale federației sindicale, reprezintă cel puțin 35% din numărul total de angajați/lucrători aflați într-un raport juridic de muncă sau un raport de serviciu cu unitatea.
”Reducerea la 35% a pragului de reprezentativitate, cu reglementarea coerentă a procedurii de negociere colectivă pentru acoperirea extinsă a intereselor tuturor angajaților/lucrătorilor poate facilita negocierea la acest nivel. Raportarea la lucrătorii aflați într-un raport juridic de muncă este o decizie a legiuitorului, mai ales că practicile statelor privind stabilirea unui prag al angajaților reprezentați și acoperirea clauzelor este neunitară în materie, unele excluzând ucenicii și stagiarii (considerați în formare) de sub protecția convențiilor, altele incluzând și lucrătorii cu contract de servicii sub protecția condițiilor contractelor”, argumentează autorii modificărilor.
Protecția membrilor din conducerea sindicatelor
În 2015, Curtea Constituțională a stabilit că că articolul din Codul Muncii care prevede că liderii de sindicat nu pot fi concediați este neconstituțional. Curtea a motivat că acești lideri trebuie să beneficieze de protecție pentru activitatea sindicală depusă, dar nu și pentru cea profesională, de bază.
Ulterior, însă, Parlamentul a decis că liderii de sindicat nu pot fi concediați din companie nu doar pe durata mandatului, dar și timp de doi ani după ce își pierd funcția de conducere.
Acum, autorii proiectului arată că este necesară o clarificare și corelare a prevederilor cu Deciziile Curții Constituționale 681/2006 și 814/2015 privind instituirea unei protecții suplimentare persoanelor alese în organele de conducere ale sindicatelor, decizii ce statuează că "protecția legală a persoanelor cu funcții eligibile într-un organism sindical se impune și trebuie să funcționeze exclusiv în raport cu activitatea sindicală desfășurată."
Prin urmare, proiectul prevedea inițial că persoanele alese în organele de conducere ale organizațiilor sindicale ”beneficiază de protecție pe perioada mandatului primit, precum și pentru o perioadă de reacomodare la post de 1 an de la data încetării acestuia”.
Deputații au eliminat însă în forma finală ”perioada de reacomodare la post de 1 an de la data încetării acestuia”, arătând că încercările anterioare de modificare a prevederii în sensul prelungirii protecției ulterior mandatului au fost declarate neconstituționale.
Proiectul votat prevede însă că: ”Sunt interzise modificarea și/sau desfacerea contractelor individuale de muncă sau a raportului de muncă ori de serviciu ale membrilor organizațiilor sindicale, orice excludere a acestora din procesul de angajare, transfer, retrogradare, lipsire de oportunități de formare, precum și orice alte acțiuni sau inacțiuni ce aduc prejudicii membrilor organizatiilor sindicale pentru motive care privesc apartenența la sindicat sau activitatea sindicală”.
Obligații ale angajatorului de informare a angajaților
Conform proiectului, angajatorul va iniția procesul de informare și consultare după raportarea situațiilor financiare ale unității pe anul precedent.
În cazul în care angajatorul nu inițiază procesul de informare și consultare cu privire la evoluția recentă și evoluția probabilă a activităților și a situației economice a unității, acesta va începe la cererea scrisă a angajatilor.
Pentru a permite examinarea situației în mod adecvat, angajatorii vor transmite angajaților într-un termen rezonabil pentru a pregăti consultarea, situațiile cu caracter financiar relevante pentru pregătirea negocierilor colective; informații detaliate privind efectivele unității, situația și politica socială; alte informații necesare solicitate de organizațiile sindicale și/ sau de reprezentanții angajaților, precum și de experții care le asistă.
Angajații vor trebui informați și consultați cu privire la deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii, în relațiile contractuale sau în raporturile de muncă, acestea incluzând, dar nelimitându-se la situațiile de transfer de întreprindere, achiziții, fuziuni, concedieri colective sau închideri de unități de producție.
Angajatorii vor iniția și finaliza procesul de informare și consultare a angajaților, înainte de implementarea deciziilor respective, pentru a permite acestora, să formuleze propuneri pentru protecția drepturilor angajaților.
În cazul în care angajații, consideră că există o amenințare la adresa locurilor de muncă, procesul de informare și consultare va începe la cererea scrisă a acestora, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitării.
Pe parcursul exercitării dreptului la informare și consultare, precum și în cadrul negocierilor colective, organizațiile sindicale și/sau, după caz, reprezentanții angajaților pot fi asistați de experți.
În unitățile unde nu sunt constituite organizații sindicale, angajatorul are obligația ca, cel puțin o dată pe an, să permită organizarea unei sesiuni publice de informare privind drepturile individuale și colective ale angajaților/lucrătorilor, la cererea federațiilor sindicale din sectorul de negociere colectivă al unității respective, cu invitarea reprezentanților acestor federații.
Reprezentanții angajaților
Pe lângă reglementări specifice de reprezentativitate a sindicatelor și federațiilor și asociațiilor sindicale, proiectul de lege are și noi prevederi privind reprezentarea angajaților în companiile unde nu există sindicate.
Astfel, la angajatorul la care sunt încadrați minimum 10 angajați și la care nu există sindicat reprezentativ, interesele angajaților pot fi promovate și apărate de reprezentanții lor, aleși și mandatați special în acest scop, conform legii.
La nivelul angajatorului la care nu există un sindicat, angajații/lucrătorii pot constitui un grup de inițiativă care elaborează procedurile și/sau regulamentul pentru desfășurarea alegerii reprezentanților angajaților/lucrătorilor.
Numărul de reprezentanți aleși ai angajaților/lucrătorilor se stabilește de comun acord cu angajatorul, în funcție de numărul total de angajați/lucrători.
Dacă nu se realizează acordul, numărul de reprezentanți aleși ai angajaților/lucrătorilor nu poate fi mai mare de: a) 2 reprezentanți, la angajatorii care au sub 100 de angajați/lucrători; b) 3 reprezentanți, la angajatorii care au între 101 și 500 de angajați/lucrători; c) 4 reprezentanți, la angajatorii care au între 501 și 1000 de angajați/lucrători; d) 5 reprezentanți, la angajatorii care au între 1001 și 2000 de angajați/lucrători; e) 6 reprezentanți, la angajatorii care au peste 2000 de angajați/lucrători.
Reprezentanții angajaților vor participa la elaborarea regulamentului intern și la negocierea contractului sau acordului colectiv de muncă, ceea ce presupune obligația negocierii în companii cu cel puțin 10 angajați.
Pe toată durata mandatului sunt interzise modificarea și/ sau desfacerea contractelor individuale de muncă/ raporturiior de serviciu ale reprezentanților angajaților pe motive ce țin de îndeplinirea mandatului primit de ia angajați.
Organizațiile patronale, sindicale și Guvernul, obligate să se consulte trimestrial
În privința organizațiilor patronale, regulile rămân în mare parte aceleași, fiind detaliate în schimb unele atribuții ale Consiliului Național Trripartit pentru Dialog Social.
Astfel, organizțiile patronale sunt reprezentative la nivel național dacă au ca membri patroni ale căror unități cuprind cel puțin 7% din angajații/lucrătorii din economia națională, cu excepția angajaților/lucrătorilor din sectorul bugetar.
La nivel de sector de negociere colectivă sunt reprezentative dacă au ca membri patroni ale căror unități cuprind cel puțin 10% din efectivul angajaților/lucrătorilor sectorului de negociere colectivă, cu excepția angajaților/lucrătorilor din sectorul bugetar.
La nivel de unitate, reprezentativ de drept este angajatorul.
Asemenea sindicatelor, federațiile patronale pot fi reprezentative concomitent în mai multe sectoare de negociere colectivă, dacă îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute la nivelul acelor sectoare de negociere colectivă.
O organizație patronală se poate afilia numai la o singură organizație patronală de rang imediat superior.
Proiectul elimină, similar ca în cazul sindicatelor, și pentru organizațiile patronale interdicția de a desfășura activități cu caracter politic.
Printre noile atribuții ale Consiliului Național Tripartit pentru Dialog Social, se vor număra analizarea și dezbaterea plângerilor sindicale și patronale înaintate la Biroul Internațional al Muncii, al Organizației Internaționale a Muncii, precum și analizarea și dezbaterea Programelor Naționale de Reformă și a Recomandărilor Specifice de Tară formulate de Comisia Europeană.
Consiliul va stabili sectoarele de negociere colectivă în care partenerii sociali convin să negocieze colectiv, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Consiliului Național Tripartit se întrunește, de regulă, în prima lună a fiecărui trimestru, prevede proiectul, convocarea Consiliului urmând a se face de către prim-ministru, care prezidează Consiliul, sau de către locțiitorul său de drept.
Dacă timp de două luni consecutive nu este convocată comisia de dialog social de la nivelul unui minister sau a unei instituții/autorități publice, orice membru din partea sindicatelor sau patronatelor în comisia de dialog social se poate adresa, în scris, ministerului responsabil cu dialogul social. Acesta îl informează pe prim-ministru, care, în decurs de 10 zile de la primirea sesizării, dispune convocarea comisiei de dialog social.
Negocierea contractelor colective de muncă
Dacă acum legea stabilește că negocierea colectivă este obligatorie numai la nivel de unitate, cu exceptia cazului în care unitatea are mai puțin de 21 de angajati, proiectul adoptat prevede, în schimb, obligativitatea negocierii în cazul în care unitatea are cel puțin de 10 de angajați.
Astfel, proiectul stabiliște că: ”Negocierea colectivă este obligatorie la nivelul unităților care au cel puțin 10 angajați/lucrători, precum și la nivel de sector de negociere colectivă”.
”Este important a se institui obligația de negociere la nivel de unitate și la nivel de sector de activitate, altfel dreptul la negociere rămâne unul lipsit de substanță, nematerializat. Încheierea contractului colectiv la nivel de sector de activitate, prin care se stabilesc drepturi minimale pentru toți angajații, instituindu-se astfel principiul egalității de tratatament, necesită instituirea obligației legale de negociere”, arată aleșii.
Proiectul nu mai instituie o obligație în sarcina angajatorului/organizațiilor patronale, ci permite oricăreia dintre părți să inițieze negocierea.
Asfel, oricare parre inițiază negocierea colectivă cu cel puțin 60 de zile calendaristice, față de 45 de zile în prezent, înainte de expirarea contractelor colective de muncă sau de exprirarea perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiționale la contractele colective de muncă.
În schimb, durata negocierii colective nu poate depăși 45 de zile calendaristice, față de 60 de zile în prezent, decât prin acordul părților.
Părțile și reprezentarea acestora la negocierea colectivă
Proiectul prevede introducerea în negociere a reprezentanților angajaților, acolo unde nu există sindicate.
Este introdusă posibilitatea de participare la negocierea colectivă a sindicatelor nereprezentative, alături de reprezentanții angajaților, eliminând limitarea impusă sindicatelor nereprezentative în exercitarea prerogativelor sindicale.
Federațiile și confederațiile vor avea dreptul de a sta la masa de negocieri numai dacă nici un sindicat, separat sau în comun, nu îndeplinește pragul de reprezentativitate (care este redus la 35%).
Reprezentanții aleși se pot angaja în negocieri colective numai în lipsa sindicatelor la nivel de companie.
”Cerința ca numărul total de membri ai sindicatelor semnatare să reprezinte cel puțin jumătate plus unu din numărul total de angajați din cadrul acelei unități este de natură să creeze dificultăți practice, care iar putea limita impactul pozitiv, având în vedere nivelul scăzut de densitate sindicală din România”, susțin inițiatorii.
Astfel, conform proiectului votat, angajații vor fi reprezentați în felul următor:
a) la nivel de unitate:
1. de către organizațiile sindicale legal constituite și reprezentative din unitate;
2. la solicitarea și în baza mandatului sindicatelor nereprezentative din unitate și afiliate, de către federația sindicală la care acestea sunt afiliate și care au în unitate un număr de membri care reprezintă cel puțin 35% dintre angajații/lucrătorii unității;
3. de către toate sindicatele nereprezentative legal constituite la nivel de unitate și neafiliate la federații sindicale din sectorul de negociere colectivă;
4. dacă nu există sindicate constituite la nivelul unității, de către reprezentanții angajaților aleși prin votul a jumătate plus unu din numărul total al angajaților din unitate și mandatați special în acest scop;
b) la nivel de grup de unități, de către federațiile sindicale reprezentative la nivelul grupului de unități împreună cu sindicatele legal constituite și reprezentative la nivelul unităților din grup. În toate situațiile, sindicatele au dreptul să solicite participarea la negociere a federațiilor reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă la care sunt afiliate;
c) la nivelul sectoarelor de negociere colectivă, de către federațiile sindicale legal constituite și reprezentative potrivit legii;
d) la nivelul regiilor autonome, companiilor naționale și societăților cu unic acționar/asociat statul român sau autoritatea administrației publice locale, la nivelul instituțiilor bugetare, al autorităților și instituțiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă, de către organizațiile sindicale reprezentative, potrivit legii;
e) la nivel național, de către confederațiile sindicale legal constituite și reprezentative potrivit legii;
Proiectul introduce însă și posibilitatea de opt-out, respectiv nesemnarea de către unul din angajatorii din grup a CCM-ului încheiat la acest nivel, desi a participat la negocierea colectivă.
Părțile și reprezentarea acestora la negocierea colectivă în sectorul bugetar
Prin contractele/ acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal.
Ccontractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea.
Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.
Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea acestor prevederil sunt lovite de nulitate.
Contractul colectiv
Proiectul menține prevederea legislației în vigoarem care stabilește că durata contractului colectiv de muncă nu poate fi mai mică de 12 luni și mai mare de 24 de luni, dar cu posibilitatea prelungirii o singură dată cu cel mult 12 luni.
În situația în care numărul de angajați/lucrători din unitățile membre ale organizațiilor patronale semnatare este mai mare decât 35% din numărul total al angajaților/lucrătorilor din sectorul de negociere colectivă, aplicarea contractului colectiv de muncă înregistrat la nivelul unui sector de negociere colectivă poate fi extinsă la nivelul tuturor unităților din sector cu avizul conform al Consiliului Național Tripartit și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Dacă nu sunt îndeplinite condițiile menâionate, contractul se va aplica pentru toți angajatorii din sectorul de negociere colectivă membri ai organizațiilor patronale semnatare, ori pentru angajatorii sau membrii organizațiilor patronale care au aderat ulterior la contract.
În cazul angajatorilor care nu au participat la negocierea colectivă la nivel de sector de negociere colectivă, dar angajații/lucrătorii au fost reprezentați la negocierea colectivă de organizațiile sindicale semnatare, aceștia pot adera la contractul colectiv de muncă sectorial ulterior semnării sale.
Contractul colectiv de muncă negociat la nivel național se înregistrează la nivelul respectiv numai în situația în care numărul de angajați/lucrători din unitățile membre ale organizațiilor patronale semnatare este mai mare de 20% din numărul total al angajaților/lucrătorilor economiei naționale, excluzând angajații din sistemul bugetar plătiți din fonduri publice.
Contractul colectiv de muncă negociat la nivel național poate fi extins, cu avizul conform al Consiliului Național Tripartit, prin hotărâre a Guvernului.
Noi greve care pot fi declanșate
De asemenea, proiectul prevede explicit posibilitatea declanșării conflictului colectiv de muncă și în situația inexistenței unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate și situațiile de declanșare în cazul eșuării neogicierii contractelor colective.
Aceștia au introdus acum posibilitatea ca sindicatele să poate declanșa ”grevă împotriva politicii sociale și economice a Guvernului”, prin ”încetarea voluntară și colectivă a lucrului de către angajați/lucrători ca urmare a efectelor politicilor sociale sau economice care au condus la diminuarea unor drepturi prevăzute de contractele/acordurile colective de muncă aplicabile la data adoptării politicilor respective”.
Astfel, pot declara greva împotriva politicii sociale și economice a Guvernului federațiile și confederatiile sindicale reprezentative.
Cu minimum 10 zile anterior declarării grevei, organizațiile sindicale organizatoare au obligația de a notifica Guvernul cu privire la declanșarea grevei și de a invita reprezentanții acestuia la negocieri.
În termenul prevăzut organizatorii grevei înaintează Guvernului o copie a următoarelor documente: a) actul normativ de adoptare a documentului de politică publică care a condus la diminuarea drepturilor angajaților/ lucrătorilor prevăzute de contractele colective de muncă în vigoare la data adoptării documentului de politică publică cu specificarea clauzelor afectate; b) contractele colective de muncă care includ clauzele privind acordarea drepturilor ce sunt diminuate ca efect al politicii sociale și economice a guvernului și lista unităților în care contractele colective de muncă se aplică; c) numărul angajaților/lucrătorilor a căror drepturi negociate prin contractele colective de muncă sunt diminuate și nivelul acestora.
Guvernul are obligația de a posta pe siteul propriu anunțul privind declararea grevei.
Organizatorul grevei notifică cu minimum 10 zile înainte de declanșarea grevei unitățile și angajatorii în care greva urmează să se desfășoare.
De asemenea, sindicatele vor putea declanșa grevă de solidaritate în vederea susținerii revendicărilor formulate de angajații/lucrătorii din alte unități care aparțin aceluiași grup de unități sau sector de negociere colectivă.
Proiectul are și noi reglementări privind operaționalizarea Oficiului de mediere și arbitraj a conflictelor de muncă, prin introducerea obligativității de continuare a negocierii pe timpul grevei și prin introducerea ministerului responsabil cu dialogul social în procesul de conciliere, mediere sau arbitraj.
Sunt aduse și o serie de clarificări procedurale pentru uniformizarea practicilor juridice la nivel național, prin instituirea obligativității postării reprezentativității pe site-urile instituțiilor la primirea hotărârii judecătorești de constatare a acesteia, dar și în faza anterioară obținerii acesteia, prin postarea dosarului la emiterea dovezii de depunere a dosarului de reprezentativitate.
Proiectul clarifică și toate actele necesare dobândirii reprezentativității, inclusiv sub aspectul constatării numărului total de angajați, pentru fiecare nivel si participarea la negocierea colectivă.
Eliberarea certificatului de la inspectoratul teritorial de muncă va fi în mod gratuit.
