Firmele și persoanele care fac obiectul unor inspecții fiscale de stabilire a bazei de impunere a TVA au dreptul să ceară și să primească de la ANAF documentele și informațiile din dosar, potrivit unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) într-o speță înaintată de Curtea de Apel Cluj. Decizia, aflată în posesia Profit.ro, creează baza legală, iexistentă până în prezent, ca Fiscul să nu mai poată refuza accesul la dosar decât in situații excepționale. Eventuale restricționări ale acestui drept, stabilite de autoritatea națională, sunt permise doar dacă obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele informații și documente, cum ar cerințe de confidențialitate sau de secret profesional, cărora accesul la anumite informații și documente le poate aduce atingere.
"Ca urmare a deciziei CJUE, contribuabilii vor avea dreptul să ceară toate informațiile și documentele utilizate de autoritățile fiscale în luarea deciziei. Astfel, se creează baza legală, inexistentă până acum, pentru acest tip de solicitări care, dacă erau formulate, erau respinse pe motiv că documentele sunt folosite doar pentru uzul intern al autorităților. Categoriile de informații și documente la care contribuabilii nu aveau acces până la decizia CJUE sunt dintre cele la care autoritățile fiscale apelează în cadrul controalelor. Acestea provin atât din surse interne, cât și externe. Spre exemplu, în cazul controalelor încrucișate inspectorii fiscali verifică ceea ce au declarat, înregistrat etc partenerii unei tranzacții și, ulterior, întocmesc un proces verbal de constatare. Pe baza acestui document își pot fundamenta deciziile pentru contribuabilul inspectat. Totodată, autoritățile pot folosi în luarea deciziei circulare interne, puncte de vedere ale Ministerului Finanțelor sau informații pe care le obțin de alte autorități, cum sunt cele de reglementare, în funcție de specificul activității contribuabililor, de la autorități fiscale ale altor state etc.", a comentat pentru Profit.ro Vlad Boeriu, Partener Deloitte România.
Potrivit acestuia, contribuabilii vor avea, astfel, o imagine mai bună a cazului lor și își vor putea pregăti, în cunoștință de cauză, o apărare adecvată. Decizia CJUE impune autorităților române alinierea practictii Fiscului cu principiul general al dreptului UE de respectare a dreptului la apărare.
"Datorită accesului acordat prin decizia CJUE, contribuabilii vor putea avea imaginea completă a cazului lor, astfel încât să își pregătească apărarea atât în timpul controlului, cât și, ulterior, dacă este cazul, pentru depunerea contestației la organele fiscale sau deschiderea unei acțiuni în instanță. În perioada următoare vom vedea cum va fi transpusă această decizie în practică", a adăugat Vlad Boeriu.
Ce spune Curtea Europeană de Justiție
"Principiul general al dreptului Uniunii al respectării dreptului la apărare trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unor proceduri administrative de inspecție și de stabilire a bazei de impunere a taxei pe valoarea adăugată, un particular trebuie să aibă posibilitatea să i se comunice, la cerere, informațiile și documentele care se găsesc în dosarul administrativ și care au fost luate în considerare de autoritatea publică la adoptarea deciziei sale, cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele informații și documente", se arată în decizia Curții.
Decizia CJUE a venit ca răspuns la o întrebare transmisă de Curtea de Apel Cluj și anume dacă „este compatibilă cu principiul respectării dreptului la apărare o practică administrativă de a emite o decizie, în sarcina unui particular, fără a i se permite acestuia accesul la toate informațiile și documentele pe care autoritatea publică le a avut în vedere cu ocazia emiterii deciziei cauzatoare de prejudicii, informații și documente cuprinse în dosarul administrativ, nepublic, întocmit de autoritatea publică?”
Respectarea dreptului la apărare constituie un principiu general al dreptul Uniunii, care își găsește aplicarea atunci când administrația își propune să adopte în privința unei persoane un act care îi cauzează un prejudiciu. În temeiul acestui principiu, destinatarilor deciziilor care le afectează în mod sensibil interesele trebuie să li se dea posibilitatea de a și face cunoscut în mod util punctul de vedere cu privire la elementele pe care administrația intenționează să își întemeieze decizia.
"Cerința de a și putea face cunoscut în mod util punctul de vedere cu privire la elementele pe care administrația intenționează să își întemeieze decizia presupune ca destinatarii acesteia să fie în măsură să ia cunoștință de elementele menționate. (...) În cadrul unei proceduri de inspecție fiscală, prin care se urmărește să se verifice dacă contribuabilii s au conformat obligațiilor lor în materie, este astfel legitim să se aștepte ca aceștia să solicite accesul la aceste documente și informații pentru ca, eventual, să furnizeze explicații sau să își susțină motivele față de punctul de vedere al administrației fiscale. Respectarea efectivă a dreptului la apărare impune să existe o posibilitate reală de acces la respectivele documente și informații, cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea acestui acces", argumnetează Curtea de Justiție a UE.
Astfel, restricționarea dreptului la apărare în astfel de situații trebuie să răspundă unor obiective de interes general urmărite prin măsura în cauză și să nu constituie, în raport cu obiectivul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere substanței înseși a drepturilor astfel garantate.
În această privință, în cadrul unei proceduri de inspecție fiscală și de stabilire a bazei de impunere a TVA ului, asemenea restricții, consacrate de reglementarea națională, pot viza printre altele protecția cerințelor de confidențialitate sau de secret profesional, cărora accesul la anumite informații și documente le poate aduce atingere.
Statele membre au dreptul de a stabili restricțiile pentru exercitarea dreptului la apărare, însă restricțiile impuse nu trebuie să facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea acestui drept.
"Autoritățile fiscale naționale nu sunt supuse unei obligații generale de a oferi un acces integral la dosarul de care dispun și nici de a comunica din oficiu documentele și informațiile care stau la baza deciziei preconizate", dar în timp ce "modalitățile procedurale destinate să asigure protecția drepturilor conferite contribuabililor de dreptul Uniunii sunt stabilite de ordinea juridică a fiecărui stat membru, în temeiul principiului autonomiei procedurale a statelor membre", trebuie respectată condiția ca "acestea să nu fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor situații similare de natură internă (principiul echivalenței) și să nu facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (principiul efectivității)", arată Curtea Europeană de Justiție.
