Salariații care obțin venituri din orice altă sursă, cum ar fi dobânzi, dividende, tranzacții pe bursă, mai mari de 22.800 de lei pe an (12Xsalariul minim brut, de 1.900 lei de anul următor) vor plăti la sănătate pentru acestea o contribuție de 10% calculată la nivelul salariului minim brut. Dacă estimează că va obține în cursul anului 2018 venituri peste acest prag, persoana în cauză depune în ianuarie o declarație la Fisc și plătește trimestrial. Din ce reiese în acest moment din Ordonanța de Urgență pentru modificarea Codului Fiscal, în veniturile luate în calcul vor intra orice alte venituri decât cele salariale, inclusiv cele din activități independente.
Kasparov vine în premieră în România. Detalii AICI
Deși nu atât de mediatizate, modificările Codului Fiscal în ceea ce privește contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) "revoluționează" principiile de determinare a contribuției la nivelul unei categorii importante de venituri, ce au suferit oricum numeroase modificări din această perspectivă în ultimii ani, respectiv veniturile din investiții - veniturile din dividende, câștiguri de capital, dobânzi, etc.
Astfel, consultanții fiscali de la Taxhouse atrag atenția că, în urma introducerii noilor prevederi fiscale prin Ordonanța de Urgență nr. 79/2017, persoanele fizice care obțin venituri din investiții au obligația să plătească CASS în cotă de 10%, la nivelul salariului minim brut pe țară, în vigoare în luna pentru care se datorează contribuția - contribuția se datorează în măsura în care veniturile din investiții obținute la nivelul unui an fiscal depășesc "plafonul" anual reprezentând 12 salarii minime brute pe țară, în mod individual sau cumulate cu alte tipuri de venituri cum sunt: veniturile din activități independente, veniturile din alte surse, veniturile din cedarea folosinței bunurilor, etc.
Veniturile din investiții cuprind, potrivit Codului Fiscal, venituri din dividende și din dobânzi, câștiguri din transferul titlurilor de valoare și orice alte operațiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum și câștiguri din transferul aurului financiar și venituri din lichidarea unei persoane juridice.
Deși proiectul de modificare a Codului Fiscal publicat pe site-ul Ministerului de Finanțe excludea din categoria persoanelor care datorează CASS pentru veniturile din investiții persoanele fizice care obțin și venituri din salarii, se pare că în scurta perioadă în care proiectul s-a aflat în dezbatere publică (respectiv din 26 octombrie 2017), a apărut nevoia ca reformarea sistemelor de asigurări sociale publice din România, mediatizată din perspectiva salariaților, să fie dublată de introducerea unei măsuri împovărătoare pentru persoanele care obțin venituri din investiții, care, pe lângă faptul că nu vor mai beneficia, ca în prezent, de excluderea acestor venituri din baza de calcul pentru CASS, atât timp cât obțin și venituri din salarii, vor suportă și o cotă de CASS aproape dublată, respectiv de 10% versus 5,5% (cota datorată în anul 2017, dacă nu obțineau venituri din salarii).
Modificările vizează însă mai departe și sfera obligațiilor declarative. Astfel, persoanele fizice care obțin venituri din investiții obligate la plata CASS vor avea și obligația de a depune anual, până pe dată de 31 ianuarie a anului pentru care se stabilește CASS, o declarație privind încadrarea veniturilor realizate în plafonul lunar (respectiv nivelul unui salariu minum brut pe țară). Practic, până pe dată de 31 ianuarie 2018, persoanele fizice care estimează că vor realiza venituri din investiții, vor avea obligația de a depune o declarație de "autoimpunere" în baza căreia autoritățile fiscale vor emite decizia de impunere pentru plățile de CASS datorate pentru anul în curs, 2018 (la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară). Plata contribuției se va face trimestrial, în 4 rate egale, până pe data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Deși nu reiese foarte clar din modalitatea de redactare a textului OUG, se pare că încadrarea în acest "plafon" anual se va face prin însumarea veniturilor anuale - din investiții, activități independente, alte surse, cedarea folosinței bunurilor, etc.- realizate în anul fiscal precedent. Totuși, nu putem ignora faptul că veniturile din investiții, ca natură, nu au un caracter predictibil și recurent. De aceea, impunerea unei contribuții de sănătate de această manieră anticipată, denotă o lipsă de certitudine a impunerii și creează confuzie în rândul persoanelor fizice care obțin astfel de venituri.
Pornind de la reglementările fiscale recent introduse, se poate deduce că o persoană fizică ce a obținut în anul 2017 venituri din dobânzi (aferente unor depozite bancare de pildă) și a obținut și câștiguri de capital ca urmare a vânzării participațiilor deținute la o societate românească, care, însumate, depășesc nivelul a 12 salarii minime brute, va avea obligația să plătească contribuția de CASS în anul 2018, deși, la momentul depunerii declarației de "autoimpunere" (respectiv 31 ianuarie 2018) nu poate ști sau estima cu certitudine dacă veniturile obținute în anul 2018 (din investiții sau cumulate cu celelalte categorii de venituri enumerate), vor depăși acest plafon.
Astfel, din punct de vedere practic, ne putem afla în situația, în care, pornind de la veniturile realizate în 2017 (perioada pentru care, începând cu februarie 2017, persoanele fizice care obțineau venituri în investiții nu mai datorau CASS, de exemplu dacă obțineau concomitent și venituri din salarii), o persoană fizică să datoreze CASS în anul 2018, perioadă în care, poate veniturile realizate de aceasta (care se pot rezumă, de exemplu doar la dobânzi aferente depozitelor bancare) nu depășesc plafonul anual de 12 salarii minime brute. Or, în lipsa realizării de venituri până la nivelul plafonului anual de 12 salarii minime brute, cum se poate justifica impunerea unei contribuții de CASS de 10% plătită în avans?
Rămâne de văzut dacă și în ce mod se vor clarifica aceste inadvertențe și, de asemenea, ce semnal va transmite o astfel de măsură fiscală către investitorii români persoane fizice dar mai ales dacă, printr-o astfel de măsură, se poate fundamenta certitudinea impunerii și predictibilitatea cadrului fiscal pentru mediul de afaceri.
