Noul buget european pentru perioada 2021-2027 ar putea veni cu o reducere a fondurilor pentru agricultură și a celor regionale și de coeziune, ceea ce va afecta mai ales țările din Europa Centrală și de Est, cu România în capul listei în ceea ce privește reducerea fluxurilor financiare, cu un impact de 1,2% din produsul intern brut, arată o analiză Erste.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată pe Profit Insider
Comisarul european pentru buget Gunther Oettinger a arătat că noua programare bugetară ar putea veni cu o tăiere de 5% a fondurilor pentru agricultură și de 7% pentru politicile regionale și de coeziune. O asemenea evoluție ar tăia fluxurile de bani europeni cu 14-34% către țările din Europa Centrală și de Est, estimează analiștii Erste.
Fluxurile anuale către România ar urma să scadă cu 1,2% din PIB, de la circa 3,4% din produsul intern brut aferent anului 2011 la circa 2,2% din PIB aferent anului 2017, potrivit estimărilor Erste.
Ungaria, Polonia și Slovacia ar urma să piardă fiecare câte 0,8% din PIB, Croația și Cehia - câte 0,5%, iar Slovenia - 0,3% din PIB.
„România este o victimă a estimărilor tehnice din cauza proporției ridicate a fondurilor pentru agricultură, dar asta nu înseamnă că credem că România ar putea vedea cea mai mare scădere a fluxurilor în cele din urmă”, notează Erste, care arată că și alte criterii vor conta.
Fondurile europene vor fi legate de respectarea statului de drept
În exercițiul financiar curent, circa 40% din fondurile disponibile la nivel european merg către țările ECE (cu Polonia cel mai mare beneficiar, cu 18,7% și România pe locul doi, cu 6,7%). Din banii disponibili pentru regiunea ECE, circa jumătate merg către Fondul European de Dezvoltare Regională, un sfert către Fondul de Coeziune și circa o șesime către Fondul European pentru Agricultură.
„Cu alte cuvinte, majoritatea fondurilor disponibile pentru regiunea ECE vor fi subiectul unor tăieri, având în vedere necesitatea de a face economii”, notează analiștii băncii austriece.
Analiza notează că există limitări ale calculelor prezentate, în condițiile în care Comisia pregătește și o reducere a numărului de programe și a structurii acestora, lucru ce face comparațiile dificile, mai ales că sunt propuse și alte criterii de acces la bani pentru țările membre, însă comparația se poate susține prin faptul că mărimea bugetului viitor va fi similară cu cea curentă.
Cea mai importantă modificare propusă, în viziunea Erste, este cea care leagă banii de respectarea statului de drept și a independenței sistemului judiciar de cel guvernamental.
„Noile cerințe sunt cel mai probabil un răspuns la provocările explicite ale guvernelor Poloniei și, mai recent, Ungariei la adresa sistemelor judiciare naționale”, arată analiștii.
Comisia plănuiește să extindă și criteriile economice după care banii sunt distribuiți. Produsul intern brut per capita va rămâne principalul indicator, însă vor fi adăugate și rata șomajului, schimbarea climei și recepția și integrarea migranților. Cele din urmă nu favorizează țările ECE, care au printre cele mai scăzute rate ale șomajului din Uniune și sunt sceptice în privința acceptări imigranților, arată Erste.
Problemele pentru țările din regiune ar putea fi exacerbate și de gradul redus de utilizare a banilor europeni, astfel că există riscul ca noua structură de împărțire a fondurilor să ducă și la o pierdere mai mare decât cea descrisă acum, concluzionează Erste.
României i-au fost alocate fonduri structurale și de investiții de 31 de miliarde de euro în bugetul 2014-2020, dintre care 10,7 miliarde de euro pentru dezvoltare regională, 8,1 miliarde de euro pentru agricultură și 6,9 miliarde de euro pentru coeziune. De la bugetul de stat există o contribuție de 6,7 miliarde de euro.
România cheltuise 11% din bani la finele lui 2017, iar la zi UE a făcut plăți de 16% din totalul bugetului, circa 4,8 miliarde de euro în perioada 2015-2018, potrivit datelor publicate de Comisia Europeană.
Cel mai prost stăm capitolul de alocare a resurselor financiare pe proiecte, realizat în proporție de 36%, față de 54% în Polonia și 94% în Ungaria.
