Tinerii din România părăsesc locuința părintească, în medie, la vârsta de 28 de ani, băieții rămânând cu părinții până la aproximativ 30 de ani, potrivit Eurostat. Aproape 40% dintre tinerii adulți din România, de până la 34 de ani, continuă să locuiască la părinți, conform datelor analizate de Profit.ro.
Sociologii spun că motivele sunt facturile și prețul caselor, experții imobiliari spun însă, în discuții cu Profit.ro, că e vorba de tradiții. Un mix al acestor doi factori devine evident, de vreme ce România seamănă cel mai mult la acest capitol cu Bulgaria.
Principalele motive pentru această tendință ar include dificultățile financiare și teama de asumare a responsabilităților
Mulți tineri consideră că veniturile lor sunt insuficiente pentru a acoperi costurile unei locuințe proprii sau ale unei chirii. Aproape 40% dintre tinerii adulți din România, din intervalul de vârstă 25-34 de ani, continuă să locuiască împreună cu cel puțin unul dintre părinți.
Dar cei care conduc piața imobiliară cred că e mai degrabă vorba de o chestiune socială și mai puțin de partea de bani.
Experți imobiliari spun în discuții cu Profit.ro că “ dacă ne uităm pe date, vedem că nu prețul caselor e motivul principal pentru care tinerii nu pleacă din casa părinților. La acest capitol stăm mult mai bine decât țările cu care ne comparăm, vizavi de raportul preț - nivel al salariilor. Este mai degrabă o problemă de natură socială”, indicând că ar fi vorba de tradiționalism.
În România, tinerii sunt adesea încurajați să rămână alături de părinți până la căsătorie sau până când obțin stabilitate financiară. Aceste norme culturale contribuie la o vârstă mai înaintată de plecare din casa părintească.
Dar în multe țări din sudul și estul Europei, tradițiile familiale subliniază legăturile strânse între generații.
Nu e tradiționalism, e plata facturilor
Sociologii spun însă că în principal e vorba de bani. “Corezidența de durată mai mare cu părinții are o fațetă economică accentuată. Cu cât tinerii percep ca fiind mai severe dificultățile de plată lunară a facturilor, cu atât tendința lor de a prelungi corezidența cu părinții este mai accentuată.
Tinerii din Grecia, spre exemplu, considerau că au dificultăți în plata facturilor lunare în procent de 84%. În consecință, procentul de corezidență cu părinții, pentru ei, era, în 2020, de asemenea, ridicat, de 58%. Cazul tinerilor din România este relativ similar cu cel al tinerilor din Ungaria, Cehia, Letonia si Lituania, cu nivel de corezidență ridicat, apropiat de cel așteptat în baza unui grad ridicat de îngrijorare față de plata facturilor lunare. (...)
Nu este vorba de un gen de neotradiționalism, de intenția de a reveni la locuirea cu familia lărgită, de mai multe generații. Cei care amână întemeierea unei gospodării proprii într-o locuință proprie, mai ales în societățile relativ slab dezvoltate, o fac, în majoritatea cazurilor, pentru a realiza aspirații de nivel ridicat.
Vor, spre exemplu, să aibă condiții de a investi în calitatea copilului pe care îl vor avea sub aspectul educației, stării de sănătate și mediului de locuire. Pentru a realiza astfel de ținte acceptă soluții temporare de genul corezidenței prelungite cu părinții, amânării căsătoriei, migrației temporare în străinătate”, scrie profesorul de Sociologie Dumitru Sandu.
Prețul caselor a crescut continuu
Piața imobiliară influențează semnificativ decizia de a părăsi casa părintească. Prețurile locuințelor au crescut continuu din 2015 încoace, cu o pauză în pandemie. Obținerea unui credit ipotecar este de asemenea o barieră pentru tinerii cu venituri reduse sau instabile. Se adaugă și costul mare al creditării din ultimii doi ani. Chiriile ridicate și cerințele de avans considerabile reprezintă obstacole suplimentare.
În ultimul deceniu, prețul mediu pe metru pătrat al locuințelor din mediul urban din România a înregistrat ceșteri importante.
După criza economică din 2008 și până în 2015, piața imobiliară s-a stabilizat. Prețurile au rămas relativ constante, cu ușoare creșteri în anumite regiuni. Însă din 2016, cererea de locuințe a crescut, determinând majorări ale prețurilor.
Programul "Prima Casă" a stimulat achizițiile, contribuind la această tendință. Conform unui raport Imobiliare.ro, în 2018, prețul mediu pe metru pătrat util în Cluj-Napoca a atins 1.480 de euro, depășind nivelul din 2008. În București, prețul mediu era de 1.260 de euro pe metru pătrat, cu 41,8% sub nivelul de dinainte de criză.
Piața a continuat să crească, deși într-un ritm mai lent. Pandemia COVID-19 a introdus incertitudini, dar impactul asupra prețurilor a fost moderat. Dar apoi prețurile au continuat să crească.
În 2022, prețurile locuințelor din București au crescut cu 5%, de la 1.620 la 1.704 euro pe metru pătrat util. În Cluj-Napoca, s-a înregistrat o majorare de 14%, ajungând la 2.410 euro pe metru pătrat util. Anul trecut a adus o creștere de aproximativ 4,6%, iar în primul trimestru din 2024 prețurile au crescut cu 5,5%.
Suntem ca vecinii
România nu este un caz singular în tendința tinerilor de a sta cu părinții. Cu vârsta băieților de aproximativ 30 de ani la părăsirea domiciliului părinților, suntem mai degrabă comparabili cu sudul Europei.
În țările nordice precum Finlanda, Suedia și Danemarca, tinerii își încep viața independentă în jurul vârstei de 21 de ani. În schimb, în țări precum Croația, Slovacia, Spania și Italia, tinerii părăsesc casa părintească după vârsta de 30 de ani.
Conform datelor Eurostat, în 2022, vârsta medie la care bărbații din Uniunea Europeană părăsesc locuința părintească este de 27,3 ani.
Această medie variază semnificativ între țările membre:
Croația: 33,4 ani
Slovacia: 30,8 ani
Grecia: 30,7 ani
Bulgaria: 30,3 ani
Spania: 30,3 ani
Italia: 30,0 ani
Malta: 30,1 ani
Slovenia: 30,0 ani
Portugalia: 30,0 ani
În contrast, în țările nordice, bărbații părăsesc casa părintească mult mai devreme:
Finlanda: 21,3 ani
Suedia: 21,4 ani
Danemarca: 21,7 ani
Estonia: 22,7 ani
“Cea mai asemănătoare țară cu România, din acest nou punct de vedere, rămâne Bulgaria. Similitudinile de dezvoltare socială și de modernitate culturală, de niveluri relativ reduse, explică și asemănările referitoare la modelele de co-rezidență a tinerilor adulți cu părinții lor. În aceeași grupare cu România și Bulgaria se mai află Grecia și Croația.”, mai arată Dumitru Sandu.
Lideri în UE la tineri care stau în case supraaglomerate
Tinerii români stau în cel mai mare număr din UE în case supraaglomerate. În 2023, 26,0% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani din Uniunea Europeană locuiau în gospodării supraaglomerate.
La nivel național, cele mai ridicate rate de supraaglomerare în rândul tinerilor s-au înregistrat în:
România: 59,4%
Bulgaria: 55,3%
Letonia: 54,8%
În contrast, cele mai scăzute rate au fost observate în:
Malta: 3,9%
Cipru: 4,0%
Irlanda: 4,4%
Fetele pleacă mai repede
În România, bărbații se mută de la părinți, în medie, la 30 de ani, în timp ce femeile fac acest pas la 25,4 ani, rezultând o diferență de 4,5 ani între genuri.
Aceste variații sunt influențate de factori culturali, economici și sociali, precum tradițiile familiale, condițiile economice și accesibilitatea locuințelor.
Dependența în materie de locuire este mult mai mare pentru tinerii bărbați decât pentru tinerele femei. Este, probabil, semn social pentru faptul că în continuare organizarea socială este de așa natură încât tinerii bărbați fără venituri suficiente trebuie să amâne cât mai mult întemeierea unei familii.
Tinerele femei din România sunt acceptate social să se căsătorească mai devreme, să scape de dependența de familia de origine, chiar dacă au un nivel al veniturilor relativ redus, scrie profesorul citat.
