Negocierile pentru un proiect de tratat privind pandemiile s-au încheiat fără un acord vineri seara, după mai bine de doi ani de eforturi pentru realizarea acestui obiectiv. Unele voci au afirmat că tratatul i-ar fi permis Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) să încalce suveranitatea sanitară a statelor membre.
Statele membre ale OMS nu au reușit să ajungă la un acord privind prevenirea și lupta împotriva pandemiilor, după doi ani de discuții și negocieri acerbe, arată news.ro.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Negocierile au fost prelungite de mai multe ori peste termenele limită în ultimele luni, în speranța ajungerii la un acord, în vederea adoptării textului cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic în cadrul lucrărilor Adunării Mondiale a Sănătății care vor începe luni, pe 27 mai.
Scopul documentului, alături de o serie de actualizări ale normelor existente privind gestionarea pandemiilor, era de a consolida apărarea lumii împotriva noilor agenți patogeni, după ce pandemia Covid-19 a ucis milioane de oameni.
Dar au existat dezacorduri profunde pe tot parcursul procesului de negociere, în special în ceea ce privește echitatea, iar calendarul pentru ajungerea la un acord a fost întotdeauna ambițios, au declarat experții.
„Din moment ce ați făcut tot posibilul, nu trebuie să existe regrete”, a declarat directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, în prezența delegaților.
Dar, a spus el, „nu este un eșec”.
Directorul OMS le-a cerut țărilor să meargă înainte pentru că „lumea are încă nevoie de un tratat privind pandemiile”, informează Agerpres.
„Ceea ce contează acum este ce învățăm din această experiență și cum putem reseta lucrurile, recalibra, identifica principalele provocări și să mergem mai departe. Aceasta este ceea ce conteaza”, a insistat el.
Statele membre ale OMS au încercat să ajungă la un acord până vineri seară privind prevenirea și lupta împotriva pandemiilor.
Cinci puncte esențiale ale proiectului de acord, care ar fi avut menirea de a preveni repetarea dezastrului uman și economic care a fost pandemia de Covid-19, din cauza lipsei de pregătire, de coordonare și de solidaritate.
Punctul central al acordului era crearea unui „sistem multilateral de acces și de împărțire a beneficiilor pentru agenții patogeni cu potențial pandemic” (PABS), coordonat de OMS.
A fost punctul cel mai dificil din cadrul negocierilor, întrucât țările în curs de dezvoltare nu doresc să partajeze agenții lor patogeni fără a primi în schimb garanția că vor primi vaccinuri și alte produse din domeniul sănătății.
Statele membre s-au pus în mare parte de acord pentru a-și lua angajamentul de a partaja rapid datele despre patogenii cu potențial pandemic și de a împărți într-o manieră echitabilă vaccinurile și alte produse medicale ce decurg din accesul la aceste informații.
Dar mai rămâneau câteva detalii de reglat, mai ales de a ști dacă firmele farmaceutice vor trebui să cedeze în regim de gratuitate 10% din producția lor către OMS, pentru a vaccina, de exemplu, angajații din sectorul sănătății aflați în prima linie de luptă împotriva pandemiilor. Alte 10 procente suplimentare ar fi distribuite către OMS la prețuri egale cu costurile de producție.
Proiectul prevedea ca țările să ia măsuri pentru a consolida progresiv capacitățile de prevenire și de supraveghere a pandemiilor.
Ele ar fi trebuit să elaboreze, să consolideze și să implementeze planuri naționale complete de prevenire a pandemiilor.
Acestea urmau să includă vaccinarea sistematică, gestionarea riscurilor biologice în laboratoare și prevenirea rezistenței la medicamente antimicrobiene.
Această secțiune a fost în mare parte acceptată, dar se aștepta aprobarea finală din partea țărilor.
Statele au dezbătu, de asemenea, oportunitatea și maniera de a extinde dimensiunea acordului pentru a include supravegherea sănătății animalelor și a mediului înconjurător în scopul de a detecta riscurile pandemice.
Însă reprezentanții unor țări se tem că o astfel de măsură ar depăși aria de competență a OMS.
Acordul implică numeroase angajamente pentru state, însă țărilor sărace le lipsesc resursele necesare pentru a implementa nivelurile occidentale de pregătire pentru pandemii și de supraveghere a agenților patogeni.
La rândul lor, țările dezvoltate ezită să plătească factura în locul țărilor sărace dacă nu primesc în schimb angajamente concrete din partea acestora.
În stadiul discutat al proiectului, statele ar fi trebuit să accepte să mențină sau chiar să crească finanțarea națională pentru prevenire, pregătire și reacție la pandemii.
Ele ar fi trebuit, de asemenea, să mobilizeze fonduri suplimentare pentru a le ajuta în special pe țările în curs de dezvoltare să implementeze acordul, prin intermediul unor subvenții și împrumuturi acordate în condiții favorabile.
Acordul urmărea și implementarea unei rețele globale de lanțuri de aprovizionare și de logistică, pentru a îmbunătăți un acces echitabil, rapid și cu prețuri abordabile la produse medicale, pentru a evita, de exemplu, noi penurii de măști sanitare.
În caz de pandemie, țările ar fi trebuit să acorde prioritate partajării produselor lor de sănătate prin intermediul acestei rețele.
Ele ar fi trebuit, de asemenea, să evite o stocare a produselor medicale asociate cu pandemia care să depășească în mod inutil cantitățile necesare și să reducă risipa pentru aceste produse. Elveția, de exemplu, a distrus mai multe vaccinuri anti-Covid-19 decât numărul dozelor pe care le-a administrat.
Directorul OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a declarat de mai multe ori că negocierile au fost supuse unui val fără precedent de dezinformare, mai ales cu privire la aspectele pe care acordul le-ar permite să fie implementate de către OMS.
Proiectul de acord stipula că niciuna dintre dispozițiile sale nu va fi interpretată ca și cum i-ar oferi Secretariatului OMS, inclusiv directorului său general, „puterea de a orienta, de a ordona, de a modifica sau de a prescrie în orice manieră legile sau politicile naționale”.
De asemenea, tratatul nu ar fi trebuit să îi permită OMS „să prescrie sau să impună în orice manieră părților semnatare să adopte măsuri specifice, precum interzicerea sau acceptarea călătorilor, instaurarea obligativității de vaccinare sau a unor măsuri terapeutice și de diagnosticare sau punerea în aplicare a unor măsuri de lockdown”.
