Inechitățile care au condus la discriminare între pensionarii care au lucrat în grupele I și II de muncă ar urma să fie eliminate, potrivit unui proiect de modificare a legii pensiilor, publicat de Ministerul Muncii.
Un proiect de lege publicat de Ministerul Muncii modifică art. 158 din Legea nr. 263/2010 și are “în vedere eliminarea inechităților ce au condus la discriminări între persoane aflate în situații identice din punct de vedere al desfășurării activităților ce se încadrau în grupa I și a-II-a de muncă, în ce privește accesul la pensia pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, dar și la acordarea unor punctaje suplimentare luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual”.
Astfel, se propune ca adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a-II-a de muncă să fie valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Documentul verificabil poate fi: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă; actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităților/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; extras din statele de plată din care să rezulte secția/atelierul/locul de muncă, precum și orice alte documente justificative.
În situația în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activității în grupele I și/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să pună la dispoziția caselor teritoriale de pensii, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverințele.
În prezent, există discriminări între salariații care au desfășurat activități încadrate în grupe superioare de muncă, nominalizați de angajatori, și cei care nu au fost nominalizați, dar au desfășurat aceleași activități în aceleași locuri de muncă întrucât angajatorii nu au respectat întocmai dispozițiile Ordinului nr. 50/1990. Actul normativ obliga angajatorii să nominalizeze atât locurile de muncă ce se încadrau în grupele I și a-II-a de muncă, cât și persoanele ce urmau să desfășoare activități în aceste locuri.
