La ora actuală, legislația în vigoare prevede trei posibilități cu privire la alegerea numelui de familie în contextul divorțului: (i) fie se revine la numele purtat înainte de căsătorie, (ii) fie există un consens cu privire la numele ce umează a fi păstrat după divorț, (iii) fie, în lipsa consimțământului unuia dintre soți, celălalt soț justifică un interes legitim, temeinic de a păstra numele obținut în timpul căsătoriei.
Din această perspectivă, arată inițiatorii proiectului, în situația în care unul dintre soți dorește să păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei, însă celălalt soț se împotrivește, primului îi revine sarcina de a proba acele motive temeinice care justifică menținerea numelui dobândit, urmând ca instanța de judecată, analizând temeinicia probatoriului relativ fie la un interes legitim serios, fie la interesul superior al copilului, să admită sau nu o astfel de cerere.
Propunerea legislativă analizată de Profit.ro și adoptată recent de Senat are ca scop modificarea legislației civile în sensul conformării la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv de a recunoaște fiecărui soț dreptul de a păstra numele dobândit prin căsătorie, indiferent de consimțământul celuilalt, ca expresie a respectului pentru identitatea și libertatea individuală.
Inițiatorii subliniază că reglementarea există în alte state membre ale Uniunii Europene.
Astfel, în Germania numele de familie comun ales la căsătorie rămâne neschimbat prin efectul divorțului. După divorț, fiecare fost soț își menține automat numele purtat în timpul căsătoriei, iar schimbarea numelui este doar o opțiune, iar nu o obligație
Legislația poloneză prevede că, în temen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, fostul soț care și-a schimbat numele la căsătorie poate declara, la ofițerul stării civile, revenirea la numele purtat anterior. Dacă nu face nicio declarație în acest interval, persoana rămâne cu numele dobândit prin căsătorie.
În Olanda, soțul divorțat are dreptul să folosească numele fostului soț, iar legea oferă celuilalt fost soț doar o cale de excepție pentru a se opune. Confom Codului civil olandez, după divorț fiecare fost soț poate continua să utilizeze numele de familie al celuilalt.
Ca urmare, propunerea legislativă modifică în primul rând art. 375, alin. (2) din Codul civil și elimină dintre condițiile pentru constatarea divorțului la notar ca soții să convină numele de familie pe care să îl poate după divorț.
Aceeași modificare este prevăzută și pentru art. 376, alin. (5) Cod civil, respectiv acordul soților privind numele după divorț nu va mai fi luat în considerare ca motiv pentru respingerea cererii de divorț la notar și trimiterea în instanță.
Totodată, în cadrul divorțului solicitat pe cale judiciară, prevederile art.383 din Codul civil se vor modifica în mod corespunzător.
”O asemenea reglementare răspunde exigențelor constituționale privind respectarea vieții private și a demnității umane, garantează autonomia individuală și previne conflictele survenite divorțului, protejând totodată stabilitatea raporturilor sociale și familiale.
În plus, printr-o astfel de soluție, legislația națională se aliniază jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și standardelor europene în materie de drepturi ftindamentale, contribuind la modemizarea și echilibrarea dreptului familiei”, subliniază autorii proiectului.
