Regulile pentru aplicarea noii Legi RCA, analizate de Profit.ro, impun, în actuala fază de proiect, un regim de control mult mai strict asupra firmelor de asigurare, mai ales în privința modalităților de stabilire a tarifelor. Apar concepte absolut noi pe piața locală, precum asiguratul cu risc ridicat, decontarea directă facultativă, oferta de despăgubire sau reduceri oferite clienților care apelează la sisteme electronice speciale ori la cursuri de condus preventiv.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Cea mai simplă și directă schimbare vizează modificarea sistemului bonus-malus, în funcție de care tarifele plătite de șoferi pentru RCA variază cu zeci de procente.
Concret, așa cum Profit.ro anunța în urmă cu mai multe luni, ASF propune revenirea la vechile procente maxime pentru bonus (reducere de preț) și, respectiv, malus (penalizare prin creșterea tarifului).
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Proiectul de normă limitează și numărul de daune în urma cărora șoferul ajunge să fie penalizat cu procentul maxim.
Concret, dacă un șofer înregistrează două daune plătite, indiferent de valoare, în perioada de un an în care este valabilă polița, el va plăti, de la următoarea asigurare, un preț dublu față de cel standard.
Malusul maxim a fost ridicat la 100%, fără ca numărul claselor de malus (8) să fie mărit.
De partea cealaltă, șoferii cu un comportament bun în trafic ajung să plătească un tarif la jumătate față de cel standard dacă sunt încadrați în cea mai bună categorie de bonus, adică B8. Un șofer care pornește de la categoria B0 poate ajunge să beneficieze de reducerea maximă dacă 4 ani conduce aceeași mașină fără să înregistreze daune.
În prezent, sistemul bonus-malus presupune o penalizare maximă egală cu bonusul maxim, ambele oprindu-se la 32% din tariful standard.
Proiectul de act normativ pune la dispoziția clienților de RCA și două metode noi pentru a reduce tarifele. Dacă folosesc aparate care urmăresc comportamentul în trafic (de tip telematics) sau dacă demonstrează că au urmat cursuri de condus preventiv, ei pot solicita o reducere de preț, în contextul în care și riscurile asumate de asigurători scad.
Pe de altă parte, noua normă vine să clarifice modalitățile prin care vor fi aplicate două dintre sistemele absolut noi impuse prin Legea RCA.
Este vorba despre decontarea directă și repartizarea asiguraților cu risc ridicat.
Decontarea directă presupune ca reparația să fie plătită de către asigurătorul RCA al șoferului păgubit. Ulterior, respectiva firma de asigurare își va recupera prejudiciul de la asigurătorul șoferului vinovat.
Această formulă nu este obligatorie, însă firmele de asigurare sunt obligate să o prezinte tuturor clienților. Decontarea directă va funcționa ca o clauză suplimentară la contractul RCA și va presupune și plata unui supliment de primă. Nivelul suplimentului va fi stabilit de asigurător și verificat de actuari independenți avizați de ASF.
Șoferii cu multe daune intră la repartizare cu prețuri preferențiale
Tratamentul special acordat clienților cu risc ridicat reprezintă o premieră absolută pentru piața din România și, prin modalitatea concretă de aplicare, chiar pentru Europa.
Ca principiu, ASF preia un model existent în mai multe țări europene și state din SUA, unde șoferii cu multe daune la activ sunt fie repartizați către unul dintre asigurătorii din piață, fie asigurați direct prin intermediul unui Pool special construit în acest sens.
Diferența față de alte țări este că, în România, niciun șofer nu poate fi respins de societatea de asigurare pe motiv că prezintă un risc prea mare, iar repartizarea, în acest context, va fi în funcție de cât de ridicate sunt ofertele primite. Tariful primit “la repartizare” urmează să fie mai mic decât cel oferit inițial de firmele de asigurare.
Norma pusă în discuție de ASF nu clarifică cum va fi stabilit nivelul de preț de la care un asigurat intră la categoria cu risc ridicat și nici cum va fi calculat prețul pe care el îl va primi după repartizare, însă stabilește câteva termene și principii.
Concret, norma spune că Biroul Asigurătorilor Autor din România (BAAR) va avea la dispoziție 30 de zile de la publicarea actului pentru a veni cu procedurile specifice.
Cea mai importantă sarcină va fi calcularea unui așa numit factor „N” care să fie utilizat pentru a stabili cine are dreptul să intre la repartizare.
“BAAR determină și publică factorul N cu o frecvență cel mult semestrială, calculat pentru fiecare segment de risc… Asiguratul sau potențialul asigurat poate beneficia de alocarea către un asigurător RCA pe teritoriul României în situația în care a primit trei oferte a căror primă de asigurare anualizată este de N ori mai mare decât tariful de referință publicat de către A.S.F.”, precizează proiectul de normă.
Mai departe, dacă un client respectă condiția de mai sus, în ceea ce privește prețul, el va primi o ofertă de la BAAR, care îl va direcționa către una dintre firmele de asigurare din România la un preț mai mic. Clientul nu are posibilitatea de a refuza oferta făcută de BAAR.
Deocamdată a existat o singură discuție oficială în ceea ce privește modalitatea de stabilire a factorului “N”, motiv pentru care nu sunt cunoscute, încă, nici măcar criteriile de bază care vor fi luate în calcul la stabilirea sa.
Control mai strict la firmele de asigurare. Asigurătorii trebuie să spună cât și cum vor să vândă RCA. Tariful în funcție de zonă nu mai revine, iar categoriile de vârstă sunt limitate. Șoferii nu vor mai plăti și bonusurile angajaților
Pe de altă parte, ASF își definește, în proiectul de normă, mai multe instrumente prin care poate evita creșteri abrupte de preț, fără a interveni direct în politicile companiilor.
O primă măsură va fi obligativitatea impusă societăților ca, la șase luni după publicare normei, acestea să prezinte ASF planuri în ceea ce privește strategia de business pe zona RCA, dar și estimări pentru următorii cinci ani în ceea ce privește indicatorii prudențiali.
Sensul acestei impuneri, spun sursele Profit.ro, este acela de a ajuta ASF să își facă o idee asupra intențiilor companiilor autorizate să vândă RCA, în contextul în care strategiile majorității asigurătorilor au fost, de-a lungul timpului, construite pe perioade foarte scurte, uneori și de doar câteva luni.
“Ca să dau un exemplu extrem, dacă o firmă dorește să renunțe la RCA din portofoliu, trebuie să se știe și să pună deoparte banii pentru plata daunelor estimate în viitor. Nu am inventat nimic. Regulile Solvency II spun că supravegherea se face prospectiv. Acesta este și sensul prevederii din normă. Firmele vor raporta estimări privind nivelul capitalului, solvabilitatea, lichiditatea, dar șI ce planuri au în cee ace privește rata daunei, volumul de prime etc. Trebuie să își justifice planurile. Binențeles că își pot schimba strategiile când vor, dar trebuie să știm de unde plecăm”, declară sursele citate.
În același context mai amplu, gândit să crească capacitatea ASF de a controla activitatea pe zona RCA, vin și impunerile în ceea ce privește calculul tarifelor.
Noua normă spune clar că “asiguratorii RCA utilizează în calculul tarifelor de primă aceleași segmente de riscuri omogene care sunt utilizate în calculul tarifului de referință.”
Cu alte cuvinte, asigurătorii nu vor mai putea utiliza subcategorii, așa cum făceau, de exemplu, în cazul criteriului “vârstă”, acolo unde există segmentări foarte stricte de tip “șoferi cu vârsta între 21 și 25 de ani”.
Mai mult, noua normă menține, prin articolul citat mai sus, restricția de a calcula tarifele în funcție de zona geografică unde conduc șoferii, criteriu aplicat ani de zile înainte de plafonarea din noiembrie 2016.
Practic, în afară de separarea pe persoane fizice și persoane juridice, asigurătorii vor putea folosi la calculul tarifului doar criteriul capacității cilindrice și cel al vârstei, așa cum sunt ele definite, pe segmente, și în hotărârea care a plafonat tarifele RCA.
Pe de altă parte, firmele nu vor putea utiliza la calculul tarifelor un nivel al cheltuielilor administrative și de marketing mai mare de 25% și nici nu vor putea include în aceste cheltuieli bonusurile pentru performanța angajaților.
Aceste prevederi, spun surse oficiale, sunt luate pentru a facilita comparația dintre tariful de referință și tarifele practicate de fiecare companie în parte și, dacă e cazul, pentru a putea fi luate măsuri.
