Ponderea persoanelor care lucrează plătit în totalul populației apte de muncă din România a înregistrat anul trecut a patra cea mai mare creștere din Uniunea Europeană comparativ cu 2016 și a ajuns la cel mai ridicat nivel de după 2001. România se apropie de ținta Europa 2020 la acest indicator, însă rămâne în continuare în plutonul statelor aflate la coada clasamentului european, potrivit datelor publicate de Eurostat.
Rata ocupării forței de muncă pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani a crescut anul trecut cu 2,5 puncte procentuale față de 2016 în România, la 68,8%. Doar Bulgaria (+3,6 pp), Slovenia (+3,3 pp) și Portugalia (+2,8 pp) au înregistrat creșteri mai mari ale ponderii lucrătorilor salariați în totalul populației din aceeași categorie de vârstă la nivelul UE. Statistica, realizată pe bază de sondaj de institutele naționale de statistică, ia în calcul persoanele care au lucrat cel puțin o oră pe bani sau pentru profit în săptămâna de referință sau care erau temporar absente de la lucru.
La nivelul UE, rata ocupării a crescut cu 1,1 pp la 72,2%, un nou nivel record, și a avansat în toate statele membre, cu excepția Danemarcei, lucru ce reflectă revenirea economică la nivel continental.
O treime dintre statele membre și-au atins țintele naționale de ocupare a forței de muncă stabilite în strategia Europa 2020 (stabilită la 75% pentru media UE). România are o țintă de 70% a ocupării forței de muncă, pe care o poate atinge încă din acest an, dacă tendința recentă continuă.
Pe de altă parte, România rămâne nu numai sub media UE, dar și printre țările cu cea mai mică rată a ocupării din UE, pe al 6-lea loc de la coadă, depășind, însă, anul trecut, Belgia (68,5%), fiind urmată de Spania (65,5%), Croația (63,6%), Italia (62,3%) și Grecia (57,8%), țări care au și printre cele mai ridicate rate ale șomajului din Uniune.
Țările cu cea mai bună situație la acest indicator sunt Suedia (81,8%), Germania (79,2%), Estonia (78,7%), Cehia (78,5%), Marea Britanie (78,2%), Olanda (78%), Danemarca (76,9%), Lituania (76%) și Austria (75,4%).
O ponderea mai mare din populația de 20-64 de ani lucrează pe bani în ultima perioadă. Sursă date: Eurostat
Rata ocupării în România a scăzut de-a lungul anilor ’90, pe măsură ce industria socialistă s-a închis sau a fost reformată iar angajații au fost trimiși în șomaj sau pensionați anticipat. 1998 a fost ultimul an în care rata ocupării era de peste 70%, coborând ulterior până la un minim de circa 63% în 2002. Indicatorul a rămas în intervalul 63-64% în anii următori, trecând pragul de 65% abia în 2014, pe măsura unei reveniri economice mai închegate, după criza din 2009-2010.
Mai puțini români în câmpul muncii - efectul combinat al emigrației și sporului natural în scădere post 1989 se vede și în numărul oamenilor care lucrează. Sursa date: Eurostat
Rata șomajului a scăzut la finele anului trecut la 4,6% (5,4% la finele lui 2016), un nou nivel minim record post-tranziție, potrivit datelor Eurostat. Angajatorii spun că au deja probleme să găsească forță de muncă disponibilă, în condițiile în care și salariile au avansat în ultimii ani la nivelul întregii economii iar fenomenul de emigrație spre Europa de Vest nu s-a oprit.
Indicatorul de necorelare a pregătirii candidaților a ajuns în trimestrul III al anului trecut la cel mai ridicat nivel al seriei istorice, potrivit datelor publicate de BNR în ultimul raport asupra inflației, iar deficitul forței de muncă este considerat unul dintre principalele piedici în limitarea avansului producției industriale.
Scăderea șomajului și, respectiv, creșterea ratei ocupării ar putea fi astfel împiedicate în perioada următoare, mai ales în condițiile în care există disparități relativ ridicate la nivel regional în România, iar dezvoltarea infrastructurii, fără mare avânt anterior, a intrat într-o pauză de câțiva ani, lucru vizibil în statisticile privind construcțiile.
