Termenul în care Ministerul Apărării trebuie să anunțe un câștigător al licitației pentru achiziția celor patru corvete multifuncționale destinate Marinei Militare Române, procedură pregătită încă din vara anului trecut, prin redactarea actului normativ, dar nefinalizată nici astăzi, a fost din nou amânat, ultima dată avansată fiind acum 12 ianuarie.
Termenul a fost de mai multe ori amânat, în condițiile în care fostul ministru de resort spunea că un câștigător va fi anunțat până la finele acestui an.
Mai mult, ministrul vorbește acum și despre posibilitatea anulării licitației.
"Suntem în termen. Până în 12 ianuarie putem lua decizia. Se poate ambele variante, o anulăm sau o încredințăm (achiziția de corvete – n.r.). Haideți să luăm hotărârea de Guvern. Are dreptul de a anula procedura specifică în următoarele cauze și este inclusă cea în care nu se identifică fondurile necesare pentru achiziționare", a spus recent ministrul Gabriel Leș, la B1TV, ministerul schimbându-și între timp titularul portofoliului, dar fără să concluzioneze licitația.
Termenul a fost amânat de mai multe ori, cu argumentul că ofertele depuse sunt în evaluare. Aceasta în contextul în care tensiunile din regiune se intensifică, după ce, la 25 noiembrie, trei nave ale Forțelor navale ucrainene - două vedete blindate și un remorcher - cu 24 de marinari au fost capturate de gărzile de coastă ruse în timp ce se pregăteau să intre în strâmtoarea Kerci pentru a ajunge în Marea Azov, pe motiv că ar fi încălcat frontiera maritimă a Rusiei. Acest gest determină acum Armata americană să înceapă pregătirile pentru trimiterea unei nave de război în Marea Neagră, pe fondul tensiunilor dintre Rusia și Ucraina.
România, ca membru NATO și având în vedere poziția sa geografică, este privit și ca furnizor principal de securitate în zonă, ceea ce presupune că trebuie să aibă capacitatea de a asigura securitatea în zona de vest a Mării Negre, a Carpaților și a Balcanilor.
Pe acest fond, metoda de achiziție aleasă rezultă a fi total ineficientă din punct de vedere al asigurării securității României și a flancului estic al NATO, în condițiile în care, după aproape un an de analiză a ofertelor, nu a putut încă fi stabilit un câștigător și, implicit, semnat un contract și cheltuite sumelor deja rezervate pentru acest an. Pe acest fond, se poate ajunge la o perioadă foarte lungă de așteptare, de mai mulți ani.
Motiv pentru care se impune necesitatea schimbării strategiei de achiziție a echipamentelor navale – Corvette, submarine, nave de patrulare, modernizarea Fregatelor sau altele asemenea - prin realizarea de negocieri directe cu firme producătoare și introducerea în dotare a celor mai moderne echipamente care să corespundă misiunilor pe care le au de îndeplinit, programele strategice privind apărarea țării neputând fi asigurate prin licitație, o procedură vulnerabilă și biroctatică, de durată mare, susceptibilă de a fi blocată și, implicit, de a întârzia dotarea cu echipamente militare adecvate.
De asemenea, este necesar să se producă schimbarea strategiei de dotare și a se renunța la procedura licitației, apelându-se la negocierea directă, pentru toate programele de dotare aferente tuturor categoriilor de forțe.
Referitor la marina militară, este necesară identificarea partenerilor și demararea procedurilor de negociere pentru semnarea contractelor și dotarea în paralel pentru toate necesitățile aferente asigurării capabilităților de lupta la Marea Neagră. În acest sens, trebuie făcută o listă de priorități care să satisfacă cerințele operaționale ale apărării flancului estic al NATO.
Echipamente navale pot fi realizate în România și, într-o perioadă de doar 2-3 ani, coroborate cu asigurarea de către partenerii din NATO a unor echipamente complementare Corvettelor sub formă de împrumut sau a unor operațiuni de Off-set, fapt care să ducă la îndeplinirea misiunilor de contracarare a acțiunilor inamice.
Partenerii principali din NATO, precum Germania, Franța, Marea Britanie, SUA, Italia, Olanda, Belgia etc. nu aleg procedura licitației pentru dotarea cu echipamente militare, ci negocierea directă, care implică și realizarea în țările respective a majorității echipamentelor cu care se dotează, aducând și alte avantaje investiției realizate.
