Mai multe schimburi de telegrame între Departamentul de Stat al Statelor Unite, condus de secretarul de stat Henry Kissinger, și ambasada americană la București, documente păstrate în Arhiva Națională a SUA, detaliază cum, în 1976, la doar 27 de ani, Mugur Isărescu a fost într-o delegație de o lună de zile în Statele Unite, beneficiind de un grant acordat de autoritățile de la Washington.
Nu este o noutate în sine faptul că guvernatorul BNR a călătorit des în străinătate în interes de serviciu în perioada comunistă, când a lucrat ca cercetător la Institutul de Economie Mondială. Însuși Mugur Isărescu a vorbit despre asta în mai multe rânduri, inclusiv într-un interviu acordat recent Jurnalului Național în care, întrebat fiind de reporter dacă poate fi considerată activitatea din institut una de poliție politică, guvernatorul a răspuns: "Când am devenit prim-ministru, am cerut explicit să se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clară: că nu e vorba de așa ceva! Este adevărat că statutul neconvențional al IEM impunea salariaților o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnaliști străini, cu diplomați, și am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, așa cum era atunci, al instituțiilor statului. Și cu referințe pe care angajații le scriau între ei ca garanții reciproce".
Este însă pentru prima dată când aflăm dintr-o sursă oficială terță externă detalii concrete, inclusiv organizatorice, despre o deplasare a lui Mugur Isărescu în străinătate din acea perioadă.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Documentarea Profit.ro a pornit de la recentele articole din România Liberă și PressOne cu privire la relațiile lui Isărescu cu Securitatea din perioada comunistă.
Din documentare a reieșit că doi dintre cei cinci diplomați străini de la București menționați în documentele de la Securitate din arhiva CNSAS prezentate de România Liberă și despre care sursa citată susține că i-ar fi fost dați în "supraveghere" informativă de către contraspionajul ceaușist actualului guvernator BNR Mugur Isărescu în anii ’80, un american și un britanic, figurează și în dosarul de la Securitate al liderului comunist transformat în dizident Silviu Brucan, ca apropiați și ca persoane de influență și de contact cu Occidentul ale acestuia.
Documentele prezentate de România Liberă (aici și aici) îi menționează în acest sens pe americanii Frank Strovas și Milton Rose, suspectați de Securitate că ar fi fost agenți CIA, precum și pe britanicii Karl Mackenzie, Kenneth Mackenzie și David Woods, bănuiți de asociere cu serviciile de informații britanice.
Frank Strovas și Kenneth Mackenzie sunt menționați în mai multe rânduri în dosarul de la Securitate al lui Silviu Brucan, prezentat integral în lucrarea intitulată chiar "Dosarul Brucan", apărută în 2008 la Polirom sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, în coordonarea lui Stelian Tănase și Radu Ioanid. Perioada este aceeași în ambele cazuri, respectiv a doua jumătate a anilor ’80.
Frank Strovas era atunci consilier cultural și de presă la Ambasada Statelor Unite la București, iar Kenneth Mackenzie deținea funcția de atașat economic la cea britanică.
"În ultima perioadă, Brucan Silviu a avut mai multe întâlniri cu diplomații americani Michael Parmly, consilier politic, și Frank Strovas, consilier cultural, precum și cu diplomații englezi Alper Mehmet, atașat de presă, și Kenneth Mackenzie, atașat economic, la unele din întâlnirile respective fiind prezenți și ambasadorii țărilor lor. A participat la diferite acțiuni protocolare organizate de diplomații în cauză, prilejuri folosite atât pentru denigrarea în continuare a realităților din țara noastră, cât și în vederea scoaterii în străinătate a unor materiale, pentru a fi publicate în presa occidentală", se arată într-o notă din 1988 din dosarul întocmit lui Brucan de către Direcția a III-a Contraspionaj a Securității.
Potrivit pressone.ro, care citează, tot de la CNSAS, o notă din martie 1986 a Direcției privind situația contrainformativă a Institutului de Economie Mondială, unde actualul guvernator BNR lucra din 1971, "Mugur Isărescu – sursa "Manole", dar și Eugen Dijmărescu – sursa "Dima" aveau misiuni clare de identificare a spionilor străini, în special cei care acționau prin ambasadele SUA și a Marii Britanii, și de dezinformare a diplomaților străini".
Pe de altă parte, potrivit aceleiași surse, Securitatea a dechis, de-a lungul timpului, cel puțin trei dosare care au vizat Institutul de Economie Mondială. Primul, deschis în 1974, avea scopul de a preveni recrutarea angajaților Institutului de către spionii altor state, în special ai SUA și ai Marii Britanii, și pentru a contracara scurgerile de informații. Al doilea, din 1979, deschis imediat după fuga lui Mihai Pacepa, avea și elemente de spionaj extern, și de contraspionaj. În fine, cel de-al treilea a fost deschis de-abia în mai 1989, "în vederea organizării unor măsuri complexe de prevenire a scurgerii de informații cu caracter secret, cât și contracarării unor acțiuni ostile din partea serviciilor de spionaj străine".
Revenind la dosarul lui Brucan din 1988, în el se menționează că, în contactele cu diplomații străini, Silviu Brucan le-a cerut "să facă campanie" pentru a determina autoritățile de la București să-i permită să plece în Statele Unite.
"De exemplu, în mai multe rânduri, a solicitat lui Crocker Snow, redactor șef al revistei americane World Paper, să contacteze pe oamenii de afaceri Milton Rosenthal, Robert Gelert și Arthur Schneier, care, datorită relațiilor speciale pe care le întrețin cu țara noastră, ar putea exercita anumite presiuni. Menționăm că Brucan Silviu este considerat redactor asociat pentru Europa de Est al revistei World Paper", se consemnează în dosar.
Milton Rosenthal, decedat în 2005 la 91 de ani, a fost CEO și președinte al board-ului gigantului industrial american Engelhard Minerals and Chemical Corp., activ și în România pe toată perioada regimului comunist, preluat ulterior de germanii de la BASF. Rosenthal a fost și președinte al Consiliului Economic Statele Unite-România, iar în această calitate a fost unul dintre cei mai activi lobbyști pe lângă Congresul SUA în vederea acordării României, în 1975, a clauzei națiunii celei mai favorizate.
La un an după acest eveniment, în 1976, tânărul cercetător de la Institutul de Economie Mondială Mugur Isărescu, pe atunci în vârstă de 27 de ani și cu 5 ani de experiență în instituție, avea programată și el o întâlnire cu Milton Rosenthal la sediul din New York al Engelhard Minerals and Chemical Corp, pentru a discuta relațiile comerciale româno-americane, potrivit unui document de la Arhivele Naționale ale Statelor Unite.
Întâlnirea urma să aibă loc în timpul unui stagiu-delegație de pregătire și informare în Statele Unite cu durata de o lună la care Isărescu a participat în toamna anului 1976, fiind selectat în acest scop de către ambasada SUA la București, arată corespondența telegrafică dintre Departamentul de Stat de la Washington și misiunea diplomatică americană în România, păstrată în arhiva statului american. Criteriile de selecție ale Departamentului erau extrem de precise.
Stagiul a fost organizat de către Departamentul de Stat condus de Henry Kissinger cu ocazia alegerilor din acel an din SUA și a fost destinat cercetătorilor, analiștilor și comentatorilor de economie străini dornici să cunoască economia americană. Participanții au fost selectați de ambasadele americane respective, în special din state necapitaliste. Mai multe detalii despre proiectul transmis de Kissinger ambasadelor, aici.
La stagiu au participat, în afară de Isărescu, experți din URSS, Polonia, Ungaria, Iugoslavia, Egipt, Pakistan, Indonezia, Nigeria, Tanzania, Kenya, Swaziland, Zair, Panama, Mexic, Japonia, Singapore, Norvegia și Germania. Programul a inclus și întâlniri cu reprezentanți ai candidaților la alegerile prezidențiale, respectiv președintele în funcție, republicanul Gerald Ford, și contracandidatul său democrat Jimmy Carter, care a și câștigat scrutinul.
Isărescu a fost selectat de către autoritățile americane în iulie 1976, după un interviu la ambasadă, inclusiv în baza bunelor sale cunoștințe de limbă engleză, potrivit sursei citate.
Institutul de Economie Mondială de la București a acceptat să suporte cheltuielile de transport până în SUA ale lui Mugur Isărescu, în măsura în care voiajul se efectua cu Tarom. Pentru varianta Panam, costurile ar fi intrat în sarcina organizatorilor.
În cele din urmă, s-a convenit asupra variantei Tarom, urmând ca americanii să se ocupe de transferul lui Isărescu de la New York la Washington. S-a stabilit, de asemenea, ca viitorul guvernator BNR să ajungă în SUA cu o săptămână înainte de debutul oficial al programului organizat de Departamentul de Stat.
"În măsura în care prima săptămână din program de la Washington este o parte extrem de importantă a acestui proiect, agenția care s-a ocupat de programare s-a oferit să organizeze activități speciale legate de interesele particulare ale lui Isărescu la New York și Washington în perioada 8-12 octombrie, astfel încât sosirea sa pe 7 octombrie, cu câteva zile înainte de activitățile regulate ale proiectului, să îi fie de folos, atât pe plan profesional, cât și personal. (...) Rog informați în cel mai scurt timp Departamentul dacă ambasada și candidatul selectat doresc să modifice actualele aranjamentele de călătorie pentru a putea profita de această ofertă. Kissinger", se arată într-o telegramă adresată de secretarul de stat ambasadorului SUA la București, Harry Barnes, în septembrie 1976.
Ambele părți au acceptat ca data de plecare să fie 7 octombrie, iar Isărescu s-a arătat entuziasmat de program, după exprimarea ambasadorului Barnes, care s-a văzut nevoit să-i tempereze elanul.
"Interesele particulare ale lui Isărescu includ sistemul bancar, în special piețele valutare și cursurile de schimb, politica monetară și fiscală, bursele, trendurile viitoare ale prețurilor internaționale la mărfuri, prognozele asupra cursurilor valutare. Dorește să viziteze FMI, Banca Mondială, Departamentul Afacerilor Interne, Biroul American al Minelor, compania de consultanță Commodity Research Unit și Chase Manhattan Bank la New York. În plus, trebuie să se întâlnească cu domnul Milton F. Rosenthal, președintele secțiunii americane a Consiliului Economic Statele Unite-România, pentru a discuta despre schimburile comerciale româno-americane. Ambasada i-a explicat că agenția care se ocupă de programare trebuie să se încadreze în timpul disponibil și că nu se poate aștepta să-i fie îndeplinite toate solicitările", raporta ambasadorul către Departamentul de Stat pe 1 octombrie 1976.
Compania de business intelligence Commodity Research Unit (CRU) fusese fondată în 1969 de John Horam, singurul parlamentar britanic cu două mandate separate (între 1970 și 2010) ca membru a trei partide diferite, și Robert Abraham Perlman (economist, președinte al Jewish Association for Business Ethics).
Chase Manhattan Bank era condusă în anii 70 de David Rockefeller, bancher extrem de influent, care a cultivat o relație cu Nicolae Ceaușescu, întâlnindu-se cu dictatorul român la vizitele acestuia în SUA, fiind, de asemenea unul dintre susținătorii acordării clauzei națiunii celei mai favorizate pentru România. La începutul anilor 90, Chase Manhattan a fuzionat cu Chemical Bank, cea care incorporase Manufacturers Hanover Trust, prima bancă americană care deschisese un branch în blocul comunist, în 1974, alegând pentru aceasta Bucurestiul. La ceremonia de inaugurare a participat și CEO-ul băncii-mamă, Gabriel Hauge, de asemenea o voce importantă a lobby-ului de business de pe lângă Congresul SUA pentru acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate României și unul dintre bancherii care a avut întâlniri cu Ceaușescu. Primul rezident manager al sucursalei americane, în 1974, a fost americanul Rino Raicovich, condamnat anul trecut la trei ani și jumătate de închisoare, alături de Sorin Ovidiu Vîntu și de alte persoane, în dosarul Petromservice.
Printre cei care au condus sucursala din București a Chase Manhattan Bank s-a numărat și actualul membru al CA-ului BNR, Nicolae Dănilă. Acesta a ajuns să fie promovat în timp în instituția financiară la care a început să lucreze încă din anul absolvirii facultății, 1976, an când banca se numea Manufacturers Hanover Trust.
În plus, ambasada SUA la București a informat Departamentul de Stat că îi va înmâna lui Mugur Isărescu suma de 35 de dolari înainte de plecarea acestuia peste Ocean.
Pentru acoperirea cheltuielilor din SUA legate de participarea la stagiu, Isărescu a beneficiat de un grant în sumă de 2.714 dolari acordat de către Departamentul de Stat de la Washington.
Programul final al manifestării poate fi consultat integral aici. Mugur Isărescu s-a întors pentru o perioadă mai lungă în SUA în 1990, după Revoluție. Atunci a ocupat, în perioada martie-septembrie, funcția de secretar cu probleme economice și monetare al Ambasadei României din Washington, după care a fost numit guvernator al BNR, funcție pe care o deține și astăzi.
