Președintele Senatului, Ilie Bolojan critică modul în care se face management în unele companii sau regii de stat, el arătând că unii dintre directori se comportă precum niște sindicaliști, iar în acest fel s-a ajuns ca sume mari de bani să fie alocate pentru prime, salarii sau alte beneficii în societăți care, altfel, înregistrează pierderi. Bolojan dă și exemple de entități publice unde crede că „nivelul de salarizare depășește limitele normale, orice s-ar spune” și unde personalul este supradimensionat.
„Romsilva este un exemplu în care, pe fondul unor conduceri care în loc să înțeleagă că au o responsabilitate de a gestiona corect banii, s-a întâmplat ca ei să fie practic un fel de lideri de sindicat și manageri, ceea ce nu prea este posibil în condiții normale. Cred că și la această regie, ca în multe alte locuri, este nevoie de o restructurare, de o reorganizare, având în vedere că mare parte din regiile județene sunt pe pierdere. Este o situație aberantă să ai armate de angajați care în fiecare an trebuie subvenționați și practic, dacă te uiți ce fac pe acolo, s-ar putea să constați că nu își justifică existența, sau board-uri de conducere supradimensionate, cu drepturi supradimensionate”, a declarat Ilie Bolojan sâmbătă, la Digi 24.
El critică de asemenea faptul că în unele autorități de reglementare, precum Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) sau Autoritatea de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) „nivelul de salarizare depășește limitele normale, orice s-ar spune”, iar personalul „poate fi redus destul de mult”. El adaugă că e anormal și ca personalul să primească prime de performanță în autorități care reglementează domenii în care se produc falimente cum au fost cele de pe piața asigurărilor RCA.
Bolojan mai susține că și în instituții precum Consiliul Concurenței sau Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) nu este nevoie de 11 oameni cu rangul unui secretar de stat, că numărul acestora poate fi mai mic, „pentru că dacă o decizie este luată corect, nu numărul acestora este determinant, ci claritatea reglementării și a evaluării”.
