Paul Romer a demisionat din funcția de economist șef al Băncii Mondiale, la două săpămâni după ce a afimat că ierarhia anuală a țărilor clasificate după ușurința de a face afaceri, Doing Business, a fost compromisă de metodologia politizată a instituției și a indicat Chile ca victimă principală în acest caz.
El ocupa poziția din toamna anului 2016.
Clasamentul Doing Business relevă cât de ușor este pentru un antreprenor să înceapă o afacere într-o anumită țară și să obțină un credit.
În urmă cu două săptămâni, Paul Romer a anunțat că a constatat nereguli în modul în care metodologia sondajului a fost actualizată de la an la an și că intenționează să corecteze și să republice clasamentul din ultimii 4 ani.
CITEȘTE ȘI EXCLUSIV Privilegiu unic pentru notari și pe piața asigurărilor: au singura societate căreia i s-a permis, de 20 de ani, să funcționeze nesupravegheată de ASF și în afara regulilor impuse restului piețeiAcum, însă, el și-a anunțat demisia, conform Bloomberg și Financial Times.
Romer a avut, în timp, mai multe aprecieri critice legate de metodologia Băncii Mondiale, care i-au iritat pe colegii săi. "Să presupunem că A, să presupunem că ... blah blah blah ... și astfel am dovedit că P este adevărat", explica, acesta, sarcastic, metodologia Băncii Mondiale, arată Bloomberg.
Cea mai abruptă coborâre în clasament, în cazul României, a fost la indicatorul "obținerea autorizațiilor de construire", unde a pierdut 55 poziții, până pe locul 150. Acesta este și criteriul la care România este cel mai slab poziționată.
CITEȘTE ȘI EXCLUSIV Andrei Dudoiu, director general adjunct al Băncii Transilvania, pleacă din bancă după 15 ani pentru proiecte personaleRomer va reveni acum pe postul de profesor la New York University, fiind una dintre cele mai importante personalități economice.
Teoria sa, potrivit căreia cunoașterea și inovația pot stimula creștere, este considerată una dintre cele mai influente lucrări în domeniul economiei din ultimii 30 de ani.
În ultimii ani, Romer s-a concentrat pe capacitatea orașelor de a transforma o economie, precum și pe efectul urbanizării rapide în regiunile aflate în dezvoltare.
El a cerut, de exemplu, transformarea orașelor sărace din țările în dezvoltare în ”zone de reformă”, pentru stimularea creșterii economice și a schimbărilor, dând ca exemplu orașul Shenzhen din sudul Chinei, care în anii 1990 a devenit un laborator viu pentru reformele economice care au dus la creșterea economică rapidă.