Prietena mea genială, de Elena Ferrante, tradusă în engleză de Ann Goldstein și publicată în 2012 de Europa Editions cu titlul "My Brilliant Friend", a ocupat primul loc în clasamentul New York Times al celor mai bune 100 de cărți ale secolului XXI.
E/O, editura italiană a lui Ferrante, a sărbătorit anunțul printr-o declarație în care a comunicat motivația victoriei: „Lecturarea acestui roman de neuitat și fără compromisuri este ca o plimbare cu bicicleta pe pietriș: murdar, alunecos și enervant, în același timp”, scrie ziarul american care a încununat-o pe misterioasa autoare napolitană care scrie sub pseudonim pentru primul volum al tetralogiei ei, potrivit Rai News.
Ferrante a vândut peste 10 milioane de exemplare în 40 de țări. Clasamentul celor mai bune cărți publicate de la 1 ianuarie până astăzi, unde Ferrante este singurul scriitor italian în clasament cu trei cărți coordonate de personalul „New York Times Book Review”, a fost întocmit de 503 de americani, inclusiv romancieri, scriitori de non-ficțiune, poeți, critici și alți iubitori de carte, arată Rador.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Pe lângă Ferrante, singurii scriitori cu trei cărți care figurează pe această listă sunt Jesmyn Ward și George Saunders. Scriitorii cu două cărți sunt Roberto Bolaño, Edward P. Jones, Denis Johnson, Alice Munro, Hilary Mantel, Zadie Smith și Philip Roth. Printre alegători se numără autori de succes precum Stephen King, James Patterson, Sarah Jessica Parker, Bonnie Garmus, Claudia Rankine, Karl Ove Knausgaard, Elin Hilderbrand, Thomas Chatterton Williams.
Pe locul doi în clasamentul celor mai bune cărți ale secolului XXI s-a clasat „În căldura sorilor îndepărtați. Povestea epică a marii migrații afro-americane” (2010) de americanca Isabel Wilkerson, în timp ce pe locul trei s-a clasat „Wolf Hall” (2009) romanul englezului Hilary Mantel, a cărui acțiune este ambientată între anii 500 și 1535, o biografie fictivă a ascensiunii rapide la putere a lui Thomas Cromwell, al doilea Conte de Essex la curtea lui Henric al VIII-lea al Angliei. „New York Times” a încercat să obțină un interviu cu Elena Ferrante prin intermediul editorului său, însă nu a reușit.
Seria captivantă de patru romane napolitane scrise de Ferrante, publicată în Italia de Edizioni E/O, scrie „New York Times”, „prezintă cititorilor două fete care cresc într-un cartier sărac și violent din Napoli: pe Elena cea sârguincioasă și cuminte și pe prietena ei carismatică și sălbatică, Lila, care, în ciuda inteligenței acerbe, este aparent limitată de sărăcia familiei sale, De aici cartea, (ca de altfel întreaga serie) se extinde îmbrățișând idei despre artă și politică, clasă și gen, filozofie și destin, totul în timp ce se concentrează pe prietenia conflictuală și competitivă dintre Elena și Lila, care devin adulte și complicate. Este imposibil de spus cât de aproape urmărește cartea viața autoarei – Ferrante scrie sub pseudonim – dar nu contează.” „Prietena mea genială”, conchide „New York Times”, este „unul dintre principalele exemple ale așa numitei autoficțiuni, o categorie care a dominat literatura secolului XXI.”.
