Pe 20 iulie 2019 se împlinesc 50 de ani de când echipajul format din astronauții Neil Armstrong, Edwin ”Buzz” Aldrin și Michael Collins a ajuns pe suprafața satelitului natural al Pământului și doi dintre ei au pășit pentru prima dată pe suprafața selenară. „Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire”, a spus atunci Armstrong, iar la scurt timp numeroase voci au contestat veridicitatea momentului. Misiunea Apollo 11 a fost una de succes, îndeplinind toate obiectivele.
Misiunea Apollo 11 a fost lansată pe 16 iulie 1969, la ora 08:32, și s-a încheiat 8 zile, 3 ore, 18 minute și 35 de secunde mai târziu, scrie News.ro
Aldrin trebuia să fie primul care să pășească pe Lună, însă NASA a făcut schimbarea cu puțin înainte de lansarea misiunii. Protocolul arăta că primul astronaut care ieșea din modulul lunar era pilotul, apoi comandantul. Modificarea a fost făcută cu patru luni înainte și nu au fost oferite explicații public.
„Este supărat că nu a fost primul pe Lună mai mult decât apreciază că a fost al doilea”, a spus la încheierea misiunii Michael Collins, cel care a rămas în modul pe toată perioada de aproximativ 22 de ore petrecute pe suprafața lunară.
Armstrong și Aldrin au îndeplinit toate obiectivele. Au prelevat 21,5 kilograme de rocă, iar fotografiile realizate au devenit emblematice. În cele mai multe apare Aldrin, pentru că au fost făcute de Armstrong.
În total, cei trei au petrecut opt zile împreună într-o capsulă de 6 metri cubici. Aldrin a fost cel care a încercat să facă astfel încât relația lor să fie una amicală. Împreună cu Michael Collins, caracter solitar, a descris echipa ca „necunoscuți prietenoși”, caracterizare care nu a fost pe placul lui Armstrong. El a afirmat că „au lucrat foarte bine împreună”.
Nicio legătură, de altfel, cu atmosfera aproape festivă din alte misiuni Apollo, precum 12, unde au fost făcute mai multe farse amuzante și chiar pariuri. Echipa a realizat că primise în costume fotografii de dimensiuni reduse cu modele Playboy, iar primele cuvinte spuse de Charles Conrad când a pășit pe Lună au fost: „Whoopie! Man, that may have been a small one for Neil, but that's a long one for me” (Frate, poate că a fost unul mic pentru Neil, dar e unul destul de mare pentru mine, n.r.). Înainte de lansarea misiunii, Conrad a făcut un pariu cu reporterița Oriana Fallaci că va spune aceste cuvinte, după ce ea a pus sub semnul întrebării spontaneitatea lui Neil Armstrong.
La întoarcerea pe Pământ, Neil Armstrong, Buzz Aldrin și Michael Collins au petrecut 21 de zile împreună, în carantină - ca nu cumva să fi adus cu ei vreun microb -, apoi au mers într-un turneu mondial: 22 de țări în 38 de zile. Când acesta s-a încheiat, drumurile lor s-au separat. Au părăsit NASA și nu au revenit niciodată în spațiu.
Armstrong a devenit, în 1971, profesor de inginerie aerospațială la Universitatea Cincinatti, unde a fost apreciat, și a continuat să piloteze avioane ultraușoare. Aldrin a revenit în armată, unde a avut divergențe cu superiorul său, și, așa cum a povestit în autobiografie, a fost spitalizat pentru depresie și alcoolism în anii 1970. Collins a lucrat la Departamentul de Stat american, apoi a condus National Air and Space Museum din Washington.
Buzz Aldrin și Michael Collins sunt supraviețuitorii dintre cei trei astronauți de pe Apollo 11. Neil Armstrong a murit în 2012, la vârsta de 82 de ani.
Contestații și dovezi
Teoria conspirației a apărut în 1976, odată cu cartea „We Never Went to the Moon” a lui Bill Kaysing. Deși niciuna dintre cele aproximativ 400.000 de persoane care au lucrat la misiunile Apollo nu a denunțat ceva asemănător, scriitorul a făcut o avere de pe urma acestei cărți.
Scepticii și influencer-ii care propagă teorii ale conspirației oferă, de regulă, argumente tehnice. De exemplu, pe suprafața Lunii nu există vânt, astfel cum a fost posibil ca steagul pus de Armstrong și Aldrin să apară ca fluturând. Sau cum se astronauții nu au avut de suferit din cauza centurilor de radiații Van Allen din jurul Pământului?
Cât privește steagul, a fost folosită o tijă orizontală pentru a-l ține desfășurat și, cum aceasta nu a fost extinsă complet, steagul a rămas încrețit, părând că flutură. Astronauții au petrecut mai puțin de două ore între centurile Van Allen și călătoreau în capsule care îi protejau de particulele ionizante, astfel că au fost expuși la o cantitate de radiații similară cu cea în cazul unei radiografii.
NASA și comunitatea științifică au adus probe suplimentare. Pe lângă cele 382 de kilograme de rocă selenară, din care o parte a fost donată către 135 de țări, pentru studii, alți 10 astronauți au pășit pe suprafața Lunii în misiunii ale programului Apollo derulate între 1969 și 1972. Instrumentele care au rămas pe suprafața Lunii și urmele lăsate de astronauți, care nu s-au șters datorită lipsei vântului, au fost fotografiate 40 de ani mai târziu de Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO). Chiar și așa, având în vedere că LRO a fost o misiune NASA unii pot spune că rezultatul nu are valoare, fiind tot o conspirație.
Misiunea japoneză Selena a ajuns pe Lună în 2008 și fotografiile realizate sunt asemănătoare celor realizate în urmă cu patru decenii de americani. În plus, Uniunea Sovietică, care a ascultat din baze militare semnalele transmise de misiunile Apollo, nu le-a pus vreodată sub semnul întrebării.
Cel mai recent, teoria a revenit în atenție în 2001, când Fox News a lansat documentarul „Did We Land on the Moon?”.
Epistemologul David Hume este de părere că apariția acestor teorii nu are de-a face cu logica, ci cu faptul că mulți oameni sunt obișnuiți să vadă Luna ca pe ceva de neatins, scrie La Vanguardia.
Ignasi Casanova, geolog care a lucrat la NASA în anii 1990, iar în prezent este profesor la Universitatea Politehnică din Catalonia, a povestit că de mai multe ori persoane cu studii superioare și-au arătat neîncrederea. „Când dau argumente raționale, continuă să se îndoiască. Dar când spun «crede-mă, am studiat roci de pe Lună, le-am ținut în mâini și te pot asigura că au fost aduse de astronauți din misiunile Apollo, le schimb mimica. Renunță la îndoieli. (...) Credința are o mai mare capacitate de convingere decât știința”.
Apollo și Luna în film și muzică
Cât privește a șaptea artă, numeroase filme au fost dedicate acestor misiuni, iar înaintea lor, unele realizate de iluștri cineaști le-au imaginat. Și mai multe au fost inspirate de programul Apollo.
„Le Voyage Dans la Lune” (1902) al lui Georges Méliès, „2001: A Space Odyssey” (1968) al lui Stanley Kubrick, și „Solaris” (1972) al lui Andrei Tarkovski se numără între operele de artă.
Au urmat „The Right Stuff” (1983) al lui Philip Kaufman, cu Sam Shepard în rol principal; Tom Hanks în „Apollo 13” din 1995; Clint Eastwood, Tommy Lee Jones și Donald Sutherland în „Space Cowboys” (2000); Sam Rockwell în „Moon” (2009); Matt Damon în „Mars” (2015) al lui Ridley Scott.
Taraji P. Henson, Octavia Spencer și Janelle Monáe au reușit calcule excepționale pentru NASA în „Hidden Figures” (2016), iar cel mai recent, Ryan Gosling a fost Neil Armstrong în „First Man” (2018).
Nici muzica nu a rămas indiferentă față de Lună. De la „Sonata” a lui Ludwig Van Beethoven la proiectul „Space Oddity” al lui David Bowie, de la „The Dark Side of The Moon” al Pink Floyd la „Rocket Man” al lui Elton John, de la „Walking on the Moon” al grupului Police la „Man on the Moon” al trupei R.E.M.
Misiunile spațiale din programul Apollo cu echipaj uman:
Apollo 7 (11-22 octombrie 1968) - Walter Schirra Jr., Donn Eisele și Walter Cunningham.
Apollo 8 (21-27 decembrie 1968) - William Anders, Frank Borman, James Lovell Jr, primul echipaj care a zburat în jurul Lunii.
Apollo 9 (3 – 13 martie 1969) - James McDivitt, David Scott, Russell Schweickart au testat Modulul Lunar pe orbita Terrei.
Apollo 10 (18 – 26 mai 1969) - Thomas Stafford, John Young, Eugene Cernan au făcut repetiție pentru prima aselenizare.
Apollo 11 (16 – 24 iulie) - Neil Armstrong, Edwin "Buzz" Aldrin și Michael Collins, primii oameni care au ajuns pe Lună. Armstrong și Aldrin au fost astronauții care au pășit pe suprafața satelitului natural al Pământului.
Apollo 12 (14 – 24 noiembrie 1969) - Charles Conrad, Richard Gordon și Alan Bean au aselenizaat în apropiere de sonda spațială Surveyor 3, care nu a avut astronauți la bord.
Apollo 13 (11 – 17 aprilie 1970) - James Lovell Jr., Fred Haise Jr. și Jack Swigert au parcurs cea mai mare distanță în raport cu Terra (401.056 kilometri). Echipajul a supraviețuit unei explozii produse într-un rezervor de oxigen.
Apollo 14 (31 ianuarie – 9 februarie 1971) - Alan Shepard, Stuart Roosa și Edgar Mitchell. Prima utilizare a Modular Equipment Transporter (MET).
Apollo 15 (26 iulie – 7 august 1971) - David Scott, Alfred Worden și James Irwin. Prima utilizare a unui rover lunar.
Apollo 16 (16 – 27 aprilie 1972) - John Young, Thomas Mattingly și Charles Duke au efectuat prima aselenizare într-o zonă muntoasă de pe Lună.
Apollo 17 (7 – 19 decembrie 1972) - Eugene Cernan, Harrison Schmitt și Ron Evans sunt ultimii care au ajuns pe Lună. Cernan și Schmitt au pășit pe suprafața satelitului natural al Pământului.
Apollo (testarea Proiectului Apollo-Soyuz, 15 – 24 iulie 1975) - Thomas Stafford, Vance Brand și Donald "Deke" Slayton. Andocare reușită cu capsula Soyuz 19.
