Alegerile pe care le facem în privința regimului alimentar și a exercițiilor fizice contribuie în mare măsură la determinarea greutății corporale proprii, însă genele sunt cele care pun bazele acumulării și arderii rezervelor de grăsime. Oamenii de știință au descoperit recent 14 gene de „slabit” care ar putea influența modul în care indivizii pierd în greutate ca răspuns la exerciții fizice.
Un nou studiu a descoperit că secretul pierderii în greutate ar putea fi o combinație de 14 „gene de slăbit”, scrie News.ro.
Cercetătorii de la Universitatea Essex și Universitatea Anglia Ruskin din Regatul Unit au apelat la 38 de voluntari cu vârste cuprinse între 23 și 40 de ani, împărțiți între un grup de control și un grup de exerciții fizice, care au făcut trei alergări de 20-30 de minute pe săptămână pe parcursul a câteva luni.
„Am emis ipoteza că opt săptămâni de antrenament de anduranță ar putea reduce masa corporală a participanților, și că aceștia ar slăbi în ritmuri diferite, ceea ce ar putea fi explicat, în parte, prin diferențele genetice”, scriu cercetătorii în lucrarea lor publicată în revista Research Quarterly for Exercise and Sport.
CITEȘTE ȘI Chrițoiu: Consiliul Concurenței va finaliza anul acesta investigația de pe piața cimentului, iar anul viitor ancheta privind băncileAșa cum era de așteptat, cei care au întreprins rutina de alergare au pierdut în greutate. Cu toate acestea, cantitatea pierderii a variat semnificativ în moduri care nu au putut fi atribuite doar diferențelor de antrenament. Prin teste ADN, cercetătorii au căutat variante genetice care erau mai frecvente la cei care au pierdut mai mult în greutate.
Echipa a reușit să identifice variante în 14 gene specifice legate de o pierdere în greutate mai mare: participanții cu cele mai multe dintre aceste variante au pierdut în medie 5 kilograme, comparativ cu o medie de 2 kilograme pentru cei cu mai puține sau niciunul dintre acești markeri în ADN-ul lor.
O genă evidențiată de cercetători a fost PPARGC1A, care este responsabilă pentru proteina PGC-1-a. Prezentă la voluntarii care au pierdut cel mai mult în greutate, aceasta este cunoscută ca fiind asociată cu modul în care celulele din organism procesează și gestionează energia. Analiza a constatat că o combinație între variantele genetice și antrenamentul fizic a estimat 62% din variația greutății pierdute în grupul de exerciții fizice.
Împreună cu alte studiile anterioare care au legat factorii genetici de pierderea în greutate, noua cercetare subliniază modul în care obiectivul de a rămâne la o greutate sănătoasă este un proces diferit de la persoană la persoană și poate necesita abordări personalizate.
„Constatările din acest studiu confirmă relevanța și potențiala aplicare a geneticii în cadrul exercițiului fizic și al gestionării greutății”, scriu cercetătorii.
După cum s-a observat, genomul uman joacă un rol crucial și are multe interacțiuni cu răspunsurile și adaptările bazate pe exerciții fizice.
Asta nu înseamnă că există vreo magie a pierderii în greutate în genele umane. Cercetătorii sunt dornici să sublinieze că este nevoie de efort și acțiune în combinație cu genetica pentru a gestiona greutatea corporală, dar studiul arată că genetica poate influența eficiența exercițiilor fizice, contribuind potențial la dezvoltarea unor programe personalizate de pierdere în greutate.
Mai mult decât atât, exercițiile fizice aduc de obicei beneficii sănătății în mai multe moduri. În mod interesant, cinci dintre „genele de slăbit” identificate în acest studiu joacă un rol în inteligență și sănătatea mintală, inclusiv depresia.
Există o relație între depresie și obezitate, studiile indicând cauze biologice comune. Deși această asociere este complexă, cercetările arată o influență genetică puternică.
„Acest studiu a evidențiat unele gene importante asociate cu pierderea în greutate, dar este important să ne amintim că genele nu vor face nimic fără exerciții fizice și modificări ale stilului de viață, deoarece toate sunt interconectate”, spune cercetătorul Henry Chung, de la Universitatea Essex, într-un comunicat.
„Fără intervenție, ele nu își vor arăta adevăratul potențial și atunci nu mai contează ce gene ai”, a specificat cercetătorul.