Rata anuală a inflației a ajuns la 5% în martie, peste ultima prognoză a BNR, care a subestimat constant evoluția inflației în ultima perioadă. Banca centrală a pus pauză întăririi politicii monetare și tolerează în continuare lichiditatea excedentară din sistemul bancar, care, deși a scăzut în martie, se menține la un nivel istoric foarte ridicat, de peste 17 miliarde de lei.
După doi ani de stabilitate a prețurilor, inflația s-a întors în forță. Rata anuală de 5% pentru martie publicată astăzi de Statistică, față de 4,7% în februarie, se plasează peste prognoza de 4,9% a Băncii Naționale a României din luna februarie, împărtășită și de analiștii bancari, și confirmă tendința din ultimii doi ani a băncii centrale de subestimare a evoluției inflației.
Dacă tendința se menține, BNR este în pericolul de a rata ținta de 2,5% +/- 1 punct procentual, în condițiile în care estimările din februarie arată o rată anuală a inflației de 3,5% la finele anului, așadar chiar la limita superioară a intervalului.
Prețurile au crescut în martie cu 0,3% față de februarie, menținând același ritm de creștere lunară ca cel din luna precedentă, în timp ce BNR estima o scădere spre 0,2% și o accelerare în aprilie, după care o scădere lentă până în toamnă.
Realitatea n-a confirmat nici prognozele anterioare al BNR
În termeni anuali, BNR estima ca inflația să treacă de 5% începând cu luna aprilie, când sunt programate și creșteri ale accizelor la băuturi, și să se mențină în intervalul 5-5,1% până în iunie, când atinge vârful.
Datorită efectului de bază generat de creșterea accizelor la combustibili în toamna anului trecut, inflația anuală ar urma să scadă treptat spre 3,5% la finele anului, față de 3,3% în decembrie 2017.
Rata anuală a inflației a ajuns deja la linia roșie desenată de noi peste graficul din utima prezentare a guvernatorului BNR cu perspectivele inflației.
La ultima ședință de politică monetară, BNR a menținut dobânda cheie la 2,25%, în timp ce analiștii așteptau o majorare cu încă 0,25 puncte procentuale, la fel ca în primele două ședințe din acest an.
Guvernatorul Mugur Isărescu a susținut că BNR trebuie să fie prudentă cu întărirea politicii monetare, pentru că o dobândă mai mare ar putea duce la aprecierea leului și la deteriorarea suplimentară a balanței de plăți, în condițiile în care diferențialul de dobândă ar atrage capitaluri speculative prin carry trade.
Scăderile de taxe i-au stricat cifrele lui Isărescu, care susținea că acestea ar fi arătat mult mai bine fără tăierea TVA
Banca centrală ar avea, însă, și opțiunea intervențiilor pe curs sterilizate (cumpărarea de valută prin emisiunea de lei și apoi atragerea banilor creați prin operațiuni reverse-repo sau de atragere de depozite a termen), însă acest lucru ar contraveni total politicii actuale de menținere deliberată a dobânzilor la niveluri reduse.
BNR tolerează, de altfel, un nivel foarte ridicat a lichidității excedentare, din perspectivă istorică. Băncile au plasat luna trecută, în medie, 17,3 miliarde de lei zilnic la banca centrală, prin facilitatea de depozit, la o dobândă de 1,25%, față de 19,9 miliarde de lei în februarie. De la începutul acestui an, BNR a fost debitor net al sistemului bancar, după ce în perioada octombrie-decembrie a fost creditor net, injectând lichiditate în sistem.
Isărescu spune că creșterile anterioare de dobândă nu și-au făcut încă tot efectul în piață, însă în loc ca dobânzile din piață să urmeze așteptările BNR și să meargă spre dobânda de politică monetară, acestea au început să o ia din nou în jos.
Ratele ROBOR overnight și pentru a doua zi au scăzut de la 1,24% la 1,09% de la începutul lunii, în timp ce ROBOR la 3 luni, indicator relevant pentru creditele în lei cu dobândă variabilă, stă ținutit la 1,71%. Economiștii ING Bank pun această evoluție pe seama lichidității ample din sistem.
În cazul remunerării depozitelor populației situația este și mai tristă. Doar de la începutul anului prețurile au crescut cu 1,4%, în timp ce dobânda medie la depozitele noi a termen se menține la sub 1% pe an. Spre exemplu, un depozit pe 3 luni constituit în ianuarie la dobânda medie anuală de 0,79% pe această categorie întorcea deponentului un supliment de doar 0,2% din suma depusă la scadența din martie, deci un randament real negativ de 1,2%.
Isărescu spune și el că situația este una anormală și a transmis băncilor că trebuie să crească ratele la depozite, lucru pe care l-a făcut și cu alte ocazii, fără rezultate. Pe de altă parte, BNR susține că peste tot în Europa ratele sunt real negative.
Situația din România devine, însă, din ce în ce mai proastă din acest punct de vedere.
Spre exemplu, inflația anuală în Polonia a fost de 1,3% în martie. Față de finele anului trecut prețurile sunt stabile, cu alte cuvinte inflația este 0. Banca centrală a Poloniei are dobânda cheie la 1,5% și nu vede motive pentru creșterea acesteia în următorii doi ani. În același timp, rata dobânzii interbancare WIBOR la 3 luni e la 1,73%. Rata medie a dobânzii pentru depozitele la termen aferente populației e de 1,5%, peste cea din România și peste inflație. De altfel, depozitele la termen la 3 luni sunt remunerate cu 1,7%, ceea ce reprezintă și dobânda reală primită de un deponent pentru constituirea unui depozit în primul trimestru din acest an, cât timp inflația a fost 0.
Politica actuală a BNR este una favorabilă debitorilor, în condițiile în care dobânzile la credite sunt doar ușor real pozitive în acest moment. Creșterea ratelor ROBOR de anul trecut a generat nemulțumire în rândul românilor cu credite, multe dintre ele Prima Casă, luate pe dobânzi istorice mici. Puterea politică a cerut socoteală băncii centrale pentru creșterea ratelor și, recent, și pentru cea a inflației. Până acum, BNR a protejat debitorii, însă relaxarea monetară ajută și statul, care se împrumută în continuare ieftin, în timp ce o creștere a dobânzilor ar putea amenința ținta de deficit, pusă a limita excesivă de 3% din produsul intern brut.
De altfel, statul are nevoie de o creștere inflaționistă pentru a regla cheltuielile, care sunt stabilite nominal, iar BNR livrează această inflație și, în același timp, critică politica fiscală a Guvernului ca generatoare de inflație, considerând că aceasta vine din componente aflate în afara controlului său, cum sunt prețurile administrate și cele volatile.
Output gap calculat chiar de către BNR arată că dobânda ar fi trebuit crescută încă de la începutul anului trecut și ținută sus.
BNR consideră creșterea economică mult peste potențial în intervalul 2017-2019, mai ales în acest an, adică peste nivelul la care avansul produsului intern brut este considerat sustenabil. Acest indicator, care reprezintă, în fapt o estimată pe baza unui model macroeconomic, interesează banca centrală din punct de vedere al inflației, în condițiile în care creșterea peste potențial tinde să ducă la creșterea cererii în exces, inclusiv a salariilor, pe măsură ce forța de muncă devine tot mai greu de găsit.
Creșterea peste potențial poate fi influențată atât de politica fiscală mai restrictivă (deficite mai mici și sau taxe mai mari) dar și de o politică monetară mai strânsă, cu dobânzi mai mari.
