Insolvențele au înregistrat o creștere de aproape 80%, de la 127 de cazuri în S1 2025, la 226 de cazuri în S1 2026. Mai mult, încă de la jumătatea lunii aprilie 2026, numărul de insolvențe din agricultură atinsese deja nivelul înregistrat pe parcursul întregului semestru I al anului trecut.
În categoria companiilor cu active imobilizate de peste 4 milioane de euro, numărul insolvențelor din agricultură a explodat, de la o singură companie în S1 2025, la 19 companii în S1 2026. Cele 19 societăți concentrează peste 235 de milioane de euro în active imobilizate, echivalentul a peste 57% din totalul activelor intrate în insolvență în acest segment, la nivelul întregii economii.
Creșterea numărului de insolvențe din sectorul agricol la șase luni reflectă o acumulare de presiuni structurale și conjuncturale asupra fermierilor români. Marjele de profit s-au comprimat sub efectul combinat al volatilității prețurilor la cereale, al costurilor ridicate de producție și finanțare, dar și al secetelor recurente, care afectează atât solul, cât și deciziile de rotație a culturilor — o parte tot mai mare a fermierilor reorientându-se spre culturi de toamnă, mai stabile decât porumbul sau floarea-soarelui. La acestea se adaugă presiunea importurilor de cereale din Ucraina și scumpirea energiei și îngrășămintelor pe fondul instabilității geopolitice.
„Dacă în anii anteriori vulnerabilitățile din agricultură erau absorbite în special de exploatațiile mici sau familiale, în primul semestru din 2026 asistăm la o extindere a crizei către companii de impact, cu rețele extinse de furnizori, distribuitori și finanțatori. Cumularea efectelor climatice severe cu scumpirea creditării și perturbările din lanțurile globale a creat o undă de șoc ce afectează acum companii de masă critică. Când un jucător mare din agricultură intră în incapacitate de plată, unda se transmite imediat pe întregul lanț de aprovizionare local și regional”, a declarat Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO CITR.
Companiile de peste 1 milion de Euro: 4 din 10 sunt în risc financiar
Analiza CITR derulată pe un eșantion reprezentativ de 3.700 de companii din agricultură, dintr-un total de 13.700 care și-au depus bilanțul contabil și care au active totale de cel puțin 1 milion de euro, indică o vulnerabilitate structurală îngrijorătoare.
Astfel, 40% dintre firme se află deja în zona de risc financiar ridicat. 631 de companii sunt în stare de insolvență iminentă, iar 855 de companii sunt clasificate drept restructurabile, având nevoie urgentă de măsuri de reorganizare operațională și financiară.
Companiile aflate în risc, dar care dispun de cifre de afaceri solide și de un număr semnificativ de angajați reprezintă cazuri prioritare pentru o intervenție timpurie de restructurare, ce poate preveni efectele sociale și economice en lanț.
Harta riscului: de la exploatațiile din Vest la bazinul cerealier din Sud-Est și Moldova
Starea de insolvabilitate a sectorului agricol este ilustrata și de evolutia ratei creditelor neperformante în rândul companiilor nefinanciare, care conform Raportului BNR asupra Stabilității Financiare publicat în iunie 2026, a urcat la 5,6%, iar în segmentul micro și micilor întreprinderi — din care provine cea mai mare parte a fermierilor — aceasta depășește 7%. Creditele cu garanții de stat, utilizate masiv în agricultură în perioada 2020–2022, au o rată a neperformanței de 11,3%, semn că sprijinul de urgență acordat atunci nu a generat reziliența scontată.
Vulnerabilitatea financiară prezintă concentrări puternice în regiuni cu profil agricol intensiv sau în hub-urile comerciale. Astfel, poli ai insolvențelor mari sunt județele Bacău și Hunedoara, urmate de Vaslui, Bihor si Ialomița - zone dependente de agricultura extensivă- unde sunt in insolventa companii mari, cu active de peste 4 milioane de euro
Topul județelor, după numărul total de companii agricole în risc se continuă cu județele:
- Timiș: 147 companii
- București: 85 companii
- Arad: 77 companii
- Constanța: 76 companii
- Teleorman: 74 companii
- Brăila: 72 companii
Această repartiție arată că presiunea financiară afectează în mod egal atât marile exploatații tehnologizate din vestul țării, cât și bazinele tradiționale de cereale din sud-estul și estul României.
„Decalajul dintre ciclul agricol și lipsa de lichiditate, mai ales în perioadele dintre recolte, a determinat un comportament de vânzare tot mai precaut — fermierii preferă să rețină stocurile decât să vândă sub pragul de rentabilitate — punând presiune atât pe fluxul de numerar, cât și pe încrederea din lanțul de aprovizionare. Aceste vulnerabilități sunt agravate de slăbiciunile structurale ale sectorului, fragmentarea excesivă a terenurilor și lipsa infrastructurii de procesare, care fac ca o mare parte din producție să rămână nevalorificată la nivel de business”, adaugă Paul – Dieter Cîrlănaru.
