Guvernatorul Mugur Isărescu a obținut de la Curtea de Apel București sesizarea Curții Constituționale în ceea ce privește două articole din legea care vizează deconspirarea Securității. Isărescu este acuzat de CNSAS că ar fi fost informator înainte de 1989, după ce în trecut a avut adeverințe care arătau că nu a colaborat cu Securitatea.
Curtea de Apel București a admis, în 2 aprilie, cererea de sesizare a Curții Constituționale depusă de Mugur Isărescu, guvernator al Băncii Naționale a României.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Din poziția de Guvernator al BNR, Isărescu este pe lista persoanelor verificate automat de către CNSAS, și potrivit consilierului său Adrian Vasilescu, are adeverințe din trecut care arătau că nu ar fi fost colaborator. „Poziția BNR este că Mugur Isărescu nu a colaborat cu Securitatea. Această poziție este susținută de trei documente ale CNSAS prin care confirmă că nu a colaborat cu Securitatea”, arăta Adrian Vasilescu, anul trecut, precizând că guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a avut de la CNSAS, pe baza unei analize, o decizie de necolaborare. ”E o adeverință la dosar, mai are încă una în 2002 și încă una după 2002 prin care CNSAS confirmă sau admite că nu a fost colaborator al fostei Securități”, a explicat atunci Vasilescu, menționând că Mugur Isărescu nu a cerut niciodată un document care să arate că nu a colaborat cu Securitatea, ci a existat o cerere adresată către CNSAS de un cetățean al țării, cu drept constituțional de petiție, care a solicitate să se reanalizeze calitatea de colaborator sau necolaborator al Securității, iar CNAS a confirmat că nu a colaborat. Înainte de Revoluție, Mugur Isărescu a lucrat la Institutul de Economie Mondială.
La jumătatea lui 2019, însă, a fost modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Un articol nou introdus (12 indice 1) arată că se poate aplica din nou procedura de verificare, dacă ulterior emiterii unei decizii de neapartenență sau de necolaborare sau ulterior emiterii unei adeverințe, direcția de specialitate din cadrul CNSAS găsește informații noi, care nu au mai fost supuse analizei conducerii colegiale a CNSAS.
Această prevedere nou introdusă, care a permis reanalizarea cazului său, este contestată acum de Isărescu. Celălalt articol contestat în parte este din Ordonanța inițială și vizează definiția de colaborator al Securității, prima teză – “persoana care a furnizat informații, precum note și rapoarte scrise, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.
În sesizarea trimisă în instanță, CNSAS arată că Isărescu a semnat mai multe note de informare către Securitate prin care “se denunțau activități potrivnice regimului totalitar, precum și comentarii negative la adresa nivelului de trai din România sub regimul comunist în comparație cu alte țări”.
Isărescu, despre care CNSAS afirmă că a fost informator începând cu 1979, când avea 30 de ani, ar fi menționat colegi, care printre altele se plângeau de calitatea vieții în București – transport în comun deficitar, locuințe neîncălzite, lipsa mâncării - și cetățeni străini, diplomați, care se plângeau, de asemenea, că nu au căldură și care ridicau întrebări asupra cifrelor oficiale privind planul de dezvoltare a României socialiste.
CNSAS arăta că Securitatea monitoriza comentariile negative asupra nivelului de trai, pe care le considera potrivnice la adresa regimului. Totodată, punerea sub discuție a cifrelor oficiale reprezenta tot o atitudine considerată potrivnică de regim.
Consiliul mai susuține că, prin notele de informare, Isărescu ar fi îngrădit dreptul la viață privată a persoanelor denunțate, prin faptul că a acceptat că persoanele în cauză puteau fi astfel urmărite suplimentar de Securitate.
Imediat după Revoluție Isărescu a fost numit reprezentant comercial al Ambasadei României la Washington, după care în septembrie 1990 a fost numit guvernator al BNR, poziție pe care o ocupă și în prezent, cu un hiatus de un an între decembrie 1999 și decembrie 2000, când a fost premier. Cel mai recent mandat i-a fost acordat de Parlament în octombrie 2019 și ar urma să se încheie în octombrie 2024, când ar împlini 75 de ani.
