Companiile trebuie să întocmească obligatoriu, din 2016, o documentație suplimentară - dosarul prețurilor de transfer - dacă au tranzacții cu bunuri de 100.000 de euro și cu servicii de 50.000 de euro, potrivit unor surse oficiale. În prezent, dosarul se face doar la cererea inspectorilor, în cadrul unui control.
Costul unui dosar de prețuri de transfer pornește de la câteva mii de euro pentru o activitate simplă și ajunge la câteva zeci de mii de euro dacă tranzacțiile sunt complexe.
Conform legislației aflate în vigoare, în acest moment, dosarul poate fi cerut în cadrul unei inspecții fiscale, fiind dat un termen de trei luni pentru a fi finalizat.
De anul viitor, va fi întocmit de toate societățile care au tranzacții cu afiliați, prevede noul Cod de procedură fiscală. Afiliații sunt companiile sau persoanele rezidente sau nerezidente, părți ale aceluiași grup, care dețin, direct sau indirect, minim 25% din numărul de acțiuni/părți sociale. În dosarul prețurilor de transfer, companiile unui grup trebuie să demonstreze că tranzacțiile pe care le fac între ele sunt necesare și nu au ca scop doar diminuarea impozitelor datorate. Prin urmare, esențiale sunt atât realitatea tranzacțiilor, cât și prețurile acestora, care trebuie să fie la valoare de piață, adică la același preț sau la unul comparabil cu cel care ar fi fost stabilit cu firme sau persoane independente.
“Diferența față de actualul cod de procedură fiscală constă în faptul că, începând cu ianuarie 2016, contribuabilii au obligativitatea prezentării dosarului prețurilor de transfer la cererea organului fiscal și nu vor mai primi un termen de până la trei luni de zile pentru pregătirea acestuia”, spune Ciprian Gavriliu, Director Transfer Pricing Tax Department, Deloitte.
Potrivit unor surse din Ministerul de Finanțe, noua cerință va interveni doar peste pragurile de 100.000 de euro pentru tranzacțiile cu bunuri și de 50.000 euro pentru cele cu servicii, realizate în anul anterior. Dosarele ar urma să fie depuse odată cu declarația de impozit pe profit, care are termen 25 martie, sau după depunerea situațiilor financiare anuale, de la sfârșitul lunii mai.
CITEȘTE ȘI EXCLUSIV Fiscul, obligat să aducă dovezi când acuză firmele de fraudă. Prevederea încurcă planul de încasări Detaliile privind pragurile de la care devine obligatoriu dosarul și termenele de depunere vor fi incluse într-un ordin ANAF. Dealtfel, Ministerul de Finanțe a intenționat să introducă aceste reglementări, încă din 2014, pentru acest an. Însă, odată cu prelungirea dezbaterii pe marginea celor două coduri, fiscal și de procedură fiscală, măsura a fost amânată.
Ce urmăresc autoritățile?
„Intenția autorităților fiscale este să crească gradul de conformare voluntară privind justificarea prețurilor practicate cu părțile lor afiliate”, consideră Ciprian Gavriliu, precizând că foarte multe grupuri de companii internaționale și din România pregătesc, deja, dosarul local al prețurilor de transfer, înaintea primirii unei notificări din partea unui inspector fiscal.
Creșterea încasărilor din impozitul pe profit, la zece luni din 2015, este consecința „intensificării inspecțiilor fiscale la contribuabilii identificați cu risc fiscal asociat prețurilor de transfer, selectați în baza analizei de risc. Rezultatele acestor controale se cuantifică prin stabilirea de sume suplimentare, cât și prin diminuarea pierderilor înregistrate”, potrivit Fiscului. Impozitele suplimentare stabilite de inspectori în acest domeniu, din ianuarie până în septembrie 2015, au fost de 143,6 milioane lei.
Ce conține dosarul?
“Fundamentală în fața autorităților este justificarea substanței economice a tranzacțiilor cu părți afiliate, astfel încât să nu fie reîncadrate de inspectori ca tranzacții artificiale. Cele mai sensibile sunt serviciile administrative, cum ar fi consultanță, management, marketing, resurse umane”, explică Eugenia Ion, tax manager Contexpert.
După ce este analizată realitatea tranzacțiilor, sunt validate sau ajustate prețurile. Ajustarea apare dacă prețurile nu sunt în intervalul de piață. Cu alte cuvinte, profiturile obținute de părți în urma tranzacției nu sunt corect reflectate, diminuându-se, astfel, impozitele plătite.
„În lumina noului Cod de procedură fiscală, pentru companiile care, la primirea avizului de inspecție fiscală, nu au pregătit acest dosar, riscul de a primi estimări sau ajustări crește semnificativ, chiar spre 100%”, spune Ciprian Gavriliu.
Principala implicație a obligației de a întocmi dosarul prețurilor de transfer este de natură financiară, fiind un cost administrativ suplimentar. În același timp, pregătirea unei astfel de documentații este complexă și de durată.
„Numărul, tipul și gradul de complexitate a tranzacțiilor ce vor analizate în dosarul prețurilor de transfer și informațiile disponibile la nivelul contribuabilului din România privind metodologiile de stabilire a prețurilor cu părțile sale afiliate, împreună cu nivelul de acces al companiei din România la informațiile disponibile la sediul central al grupului, reprezintă principalele cauze care influențează durata pregătirii unui dosar de prețuri de transfer, ajungând, în anumite situații, la durate de până la cinci-șase luni”, arată Ciprian Gavriliu, precizând că durata medie este între două și trei luni.
Prin legislația prețurilor de transfer, autoritățile fiscale se asigură că profiturile sunt înregistrate, iar impozitele sunt plătite în statele în care au fost obținute. Scopul este limitarea transferului profiturilor în jurisdicții cu impozitare mai favorabilă prin erodarea bazei de impozitare în statele cu rată mai ridicată de taxare.
