Costurile remedierii celor aproximativ 1.400 de situri contaminate sau potențial contaminate de pe teritoriul României se ridică la 8,4 miliarde de euro, iar o mare parte din aceste situri sunt complexuri industriale privatizate după 1990. Strategia adoptată de Guvern pentru gestionarea siturilor pornește de la principiul "poluatorul plătește", iar daunele trebuie suportate de cei care au cauzat poluarea.
Autoritățile guvernamentale și-au propus o Strategie Națională și un Plan Național de Acțiune pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România, cu scopul diminuării problemelor generate de contaminarea solului și a apelor subterane, precum și al diminuării riscurilor provocate de acestea pentru sănătatea umană și mediu.
Conform primului inventar realizat la nivelul anilor 2007-2008 și actualizat în noiembrie 2013 de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului pe teritoriul României, au fost identificate 1.393 de situri contaminate sau potențial contaminate.
Pe baza datelor obținute de la autoritățile publice locale s-au identificat 210 de situri contaminate, iar cele mai multe se găsesc în județele Hunedoara și Caraș-Severin.
Numărul de situri potențial contaminate este estimat la un total de 1183, județele cu cele mai multe astfel de situri fiind Giurgiu (223), Argeș (111) și Maramureș (109).
Costurile pentru evaluarea riscurilor și remedierea celor 1.183 de situri potențial contaminate sunt estimate la 7,145 miliarde de euro, în timp ce pentru cele 210 situri contaminate, costurile ajung la 1,264 miliarde de euro.
Autoritățile arată că fondurile pentru refacerea siturilor vor fi asigurate prin accesarea de fonduri europene, prin finanțare de stat, dar și prin finanțări externe și "investiții din sectorul privat", în condițiile în care "o mare parte dintre aceste situri sunt complexuri industriale privatizate după anul 1990".
În Strategie se menționează explicit principiul ”poluatorul plătește”, conform căruia daunele aferente trebuie suportate de cei care au cauzat poluarea. Pe lângă acesta, este inclus și principiul subsidiarității, care impune rezolvarea problemelor "la nivelul care deține cele mai multe cunoștințe despre domeniul în cauză".
Potrivit Guvernului, alte situri contaminate sau potențial contaminate sunt facilități industriale aflate în proprietatea statului (hale feroviare, unități miniere etc.), dar există și situri abandonate, fără proprietari legali.
Siturile sunt reprezentate de zonele în care s-au desfășurat în principal activități din industria minieră și metalurgică, unde procesarea și depozitarea deșeurilor s-a făcut fără măsuri preventive, iar impactul cel mai mare asupra mediului provine de la iazurile de decantare, haldele de steril și instalațiile de prelucrare.
O altă categorie de situri sunt cele din industria chimică, fiind vorba de combinate chimice, petrochimice și fabrici de medicamente, abandonate sau încă în activitate.
Siturile contaminate din industria petrolieră sunt variate, pornind la mici câmpuri de extracție la rafinării și instalații mari de depozitare sau distribuție a produselor petroliere.
Alte situri sunt reprezentate de depozitele vechi de pesticide, de facilități ale industriei de prelucrare a metalelor sau industriei de prelucrare a lemnului, de depozitele de deșeuri menajere neconforme, de unități militare sau de centralele electrice pe cărbune.
Guvernul își propune ca pe termen mediu, până în 2020, să rezolve problema siturilor contaminate care necesită măsuri urgente, iar pe termen lung, până în 2050, să refacă toate siturile inventariate.
