Se spune că la politică și fotbal se pricepe toată lumea, însă nu toată lumea își fundamentează priceperea pe modele și date științifice precum economiștii. Înaintea fiecărei mari competiții sportive, econometriștii se întrec în pronosticuri, fundamentate la fel de atent și detaliat precum analizele de piață.
Iar dacă fiecare om are dreptul său democratic la opinie, în cazul economiștilor aceasta nu este o simplă opinie și ar trebui luată în seamă, nefiind o simplă profeție, ci o adevărată previziune fundamentată științifică. Nu degeaba se spune că singura deosebire dintre un analist economic și Dumnezeu este că Dumnezeu nu se crede analist economic.
Drept urmare, după înfrângerile suferite la Campionatul european din 2008 și la Cupa Mondială din 2010 în fața vizionarei caracatițe Paul, economiștii și analiștii și-au revizuit modelele.
Așa se face că previziunile în ceea ce privește câștigătoarea Cupei Mondiale din acest an din Rusia sunt mult mai bine fundamentate pe datele economice, fotbalistice și chiar cele fotografice din catalogul Panini.
O echipă multinațională de analiști ai băncii japoneze Nomura sunt categorici: naționala samurailor n-are nici o șansă la titlu. Explicația: și-a demis recent antrenorul, iar statele care-și demit antrenorul cu puțin timp înaintea începerii turneului final tind să performeze slab.
Analiștii Nomura au mai ajuns la concluzia, fundamentată pe teoria portofoliului și pe ipoteza piețelor eficiente, precum și pe date privind valoarea, forma și performanța istorică a jucătorilor, că Franța va bate Spania în finală, iar Brazilia va ocupa poziția a treia.
Greșit, susțin experții băncii elvețiene UBS, bazându-se pe propriul model, pe care însă îl țin însă ascuns de teama spionajului econometric al concurenței. Potrivit elvețienilor, Germania are cele mai mari șanse să-și adjudece trofeul în Rusia (24%). Faptul că britanicii tocmai au optat pentru Brexit, urmând să se alăture Elveției în rândul statelor dezvoltate non-membre ale UE, a crescut șansele naționalei Albionului la cucerirea Cupei Mondiale. Anglia este cotată de elvețienii de la UBS cu șansa a patra la câștigarea trofeului (8,5%).
Nemții de la Commerzbank par a fi de acord cu elvețienii, însă în cazul lor ar trebui luat în calcul și subiectivismul predicției.
De subiectivism nu pot fi suspectați însă olandezii de la ING, care au uitat de suferințele suferite cub Carol Quintul și au pariat toți banii pe Spania. Motivul: Spania are cel vai scump lot dintre toate cele 32 de echipe participante la turneul final. Analistul principal al echipei ING, Ian Wright (fără nici o legătură cu fostul golgheter al naționalei Angliei) susține, potrivit Financial Times, că deși ”banii nu pot cumpăra în mod categoric succesul, probabil ajută".
Surprinde neapariția Braziliei în rândul favoritelor analiștilor economici la câștigarea turneului final, cu atât mai mult cu cât specialiștii în fotbal o dau, competiție de competiție, alături de Germania, drept mare favorită.
Cu o singură excepție, Clubul 21, o firmă de consultanță londoneză care se ocupă cu preluări de cluburi și transferuri de jucători în Premier League. Respectiva consultanță își fundamentează preferința pentru Brazilia pe rezultatele și calitatea jucătorilor, în funcție de echipele de club la care evoluează.
Cea mai interesantă cercetare a fost însă făcută de o echipă de la Școala Economică de la Toulouse. Economiștii francezi au studiat peste 4.000 de poze din catalogul Panini al fiecărui turneu final, începând cu anul 1970. Concluzia soft-ului de citit fețe creat de ei este că echipele cu jucători ai căror fețe sunt mai nervoase sau mai vesele tind să performeze mai bine în faza grupelor decât echipele ai căror jucători au fețe inexpresive. Explicația: echipele cu “fețe mai vesele” sunt mult mai încrezătoare că pot înscrie, iar cele “cu fețe mai încrâncenate” sunt mai competitive și au tendința să nu primească multe goluri.
Cei de la Școala Economică de la Toulouse nici măcar nu par fi interesați cine va câștiga turneul final. Și este și normal, există atâtea predicții pe piață, încât, în medie, s-ar putea spune că toate estimările sunt corecte. Precum în bancul în care trei econometriști se duc la vânătoare de cerbi. Primul trage, însă greșește ținta cu un metru în stânga. Trage și al doilea și ratează ținta la distanță de un metru în dreapta. Cel de-al treilea nici măcar nu mai trage, aruncă pușca și strigă triumfător: „L-am nimerit! L-am nimerit!“.
