Înalta Curte de Casație și Justiție a motivat și publicat în Monitorul Oficial recursul în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor din Codul de procedură civilă referitoare la efectele suspendării executării silite asupra conturilor poprite. Astfel, băncile la care debitorii țin conturile nu vor putea bloca în conturile poprite sumele încasate ulterior unei decizii de suspendare a executării silite.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
ÎCCJ a admis recursul în interesul legii prin decizia 11/2018, la o sesizare a Curții de Apel Brașov, care la rândul său a fost sesizată de BRD Societe Generale, în condițiile în care a apărut o practică neunitară la nivelul instanțelor în modul de gestionare a efectelor suspendării executării silite asupra popririlor bancare.
Decizia este importantă pentru că poprirea bancară este una dintre cele mai importante forme de executare silită indirectă, iar interpretările diferite ale legii pot afecta activitatea firmelor și veniturile persoanelor fizice.
Astfel, unele instanțe au mers pe interpretarea existentă și în Codul de procedură civilă vechi și au considerat că atunci când executarea silită este suspendată, pe calea instanței, de regulă, banii care intră în conturile debitorului ulterior deciziei nu mai sunt blocați, acesta putând dispune de ei cum dorește.
Alte instanțe au considerat că ridicarea interdicției de a ține banii blocați în cont, indiferent că aceștia au intrat după suspendarea executării, ar putea diminua patrimoniul creditorului, deci că debitorul nu poate avea acces la fondurile din bancă indiferent dacă sumele au intrat în conturi după suspendarea popririi.
ÎCCJ a lămurit problema, în sensul că sumele aflate în conturi la momentul înființării popririi bancare și până la obținerea suspendării executării – fie ea temporară sau până la judecarea contestației la executare – rămân blocate. Pe de altă parte, sumele care intră în conturi după suspendarea executării sunt disponibile debitorului, terțul poprit, adică băncile, de regulă, neputând să le blocheze în continuare.
Dezlegarea este expusă clar în paragraful următor, unde este prezentată susținerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție:
Astfel, raportându-se la obiectul urmăririi silite prin poprire a sumelor de bani aflate în conturile bancare și luând în considerare și distincția dintre efectul virtual și efectul concret al indisponibilizării, a concluzionat că pe durata suspendării executării se menține indisponibilizarea concretă a soldului provizoriu creditor al contului bancar deschis de debitorul poprit la terțul poprit, astfel cum acest sold se înfățișa la momentul suspendării executării (...) Astfel, după suspendarea executării, sumele care intră în cont nu pot fi indisponibilizate, ci rămân la dispoziția debitorului, care poate dispune liber de ele, terțul poprit fiind obligat să le elibereze debitorului ori să le gestioneze conform dispoziției acestuia, în calitate de titular al contului.
Mai în detaliu, judecătorii reuniți în completul de judecare a recursurilor în intersul legii, au arătat de ce aceasta este interpretarea validă, comparând cu procedura din Codul de procedură fiscală și cu cadrul general al executării silite.
Astfel, explică ÎCCJ, poprirea bancară opererază de la momentul comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit, când sunt indisponibilizate toate sumele și bunurile poprite.
“(...) pentru perioada dintre momentul comunicării adresei de înființare a popririi și suspendarea executării rămân indisponibilizate atât soldul creditor al contului debitorului poprit, cât și încasările ce au fost efectuate sau sumele ce au creditat contul debitorului poprit în intervalul cuprins între momentul înființării popririi și cel al suspendării executării, încasări care, în raport cu momentul înființării popririi, se aflau în ipostaza încasărilor viitoare și au provenit din creanțe ale căror scadențe succesive, termen suspensiv sau condiție suspensivă s-au împlinit până la data suspendării executării”.
Mai spune ÎCCJ că, potrivit legii, după ce este obținută suspendarea executării silite prin poprire, nu poate fi primită explicația că sumele care intră ulterior în conturi sunt indisponibilizate.
„În ceea ce privește însă intervalul ulterior suspendării urmăririi silite prin poprire, dat fiind efectul esențial al oricărei suspendări de executare de a opri temporar executarea silită în stadiul în care se află, rezultă că nu se poate admite că executarea silită ar putea continua dintr-un anumit punct de vedere (indisponibilizarea de către terțul poprit și a încasărilor viitoare în contul debitorului poprit), iar din alt punct de vedere, că executarea este stopată - doar referitor la obligațiile stabilite de lege în sensul celor prevăzute de art. 787 din Codul de procedură civilă”, se arată în motivare.
Acest lucru este explicabil, arată ÎCCJ, și prin faptul că măsura suspendării executării se comunică din oficiu și de îndată de către instanță către executorul judecătoresc care a înființat poprirea.
Curtea evidențiază și faptul că în cazul în care debitorul n-ar putea dispune de sumele sale după suspendarea executării, atunci ar fi în van cauțiunea constituită de debitor pentru acoperirea despăgubirilor în procedura de contestație.
În cazul Codului de procedură fiscală efectele suspendării executării silite sunt precizate mai clar, apreciază ÎCCJ: "Suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și în valută, începând cu data și ora comunicării către instituțiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire".
Astfel, cum legea prevede că mecanismul executării silite prin poprire trebuie să funcționeze identic, indiferent de natura creditorului, este evident, spune Curtea, că intenția neechivocă a legiuitorului este aceea ca efectul suspendării executării silite să fie acela de sistare a indisponibilizării sumelor intrate în conturi.
“(…) din soluția adoptată pentru procedura fiscală se poate deduce intenția neechivocă a legiuitorului cu privire la efectele măsurii suspendării executării silite - cu referire specială la efectul de sistare a indisponibilizării sumelor ce alimentează contul datornicului după dispunerea măsurii suspendării executării silite -, neputând fi identificată nicio rațiune viabilă pentru a se da o altă interpretare în procedura executării silite de drept comun prin poprire, chiar în absența unei reglementări în cuprinsul Codului de procedură civilă cu același standard de claritate a normei precum cel din procedura fiscală”.
Recursurile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
