Britanicii au șocat o lume întreagă prin votul pentru ieșirea din Uniunea Europeană la referendumul din iunie, opțiune care a pus sub semnul întrebării viabilitatea proiectului comunitar. Care au fost momentele de referință ale anului 2016 care au condus la un astfel de rezultat și încotro se îndreaptă relațiile politice și economice dintre Marea Britanie și Europa?
Cum a pierdut premierul David Cameron bătălia cu euroscepticii
Premierul Cameron a început anul 2016 ca locatar al reședinței din Downing Street nr. 10 și l-a încheiat la Universitatea DePauw, într-un orășel din Indiana, unde a vorbit despre Brexit contra sumei de 120.000 de lire pe oră. Fostul șef al guvernului britanic este plătit acum pentru un discurs de 60 de minute cu o sumă aproape egală cu câștigul său anual în calitate de premier, ocazie cu care încearcă să își înțeleagă eșecul istoric, Brexit. Indiferent ce ar spune, epitaful politic al lui Cameron este deja scris.
”Istoria îl va menționa întotdeauna pe David Cameron ca premierul care a scos Marea Britanie din UE. Nu cred că va fi altceva. Un om care și-a asumat un risc tactic pe care l-a transformat într-o eroare grosolană”, consideră Peter Mandelson, fost ministru britanic al Comerțului și comisar european.
Foștii colegi ai lui Cameron din Marea Britanie și Uniunea Europeană au rămas să culeagă cioburile.
Deși avea la dispoziție un nou mandat de cinci ani, ca premier conservator, Cameron se afla pe un butoi cu pulbere. De ce a promis organizarea referendumului care l-a făcut să își piardă funcția și a dus la votul pro-Brexit? De ce nu a negociat un acord mai bun pentru Marea Britanie în UE? Și de ce campania sa pentru rămânerea în UE a fost așa un eșec?
Financial Times i-a interviat pe principalii participanți la evenimentele politice din 2016 pentru a înțelege povestea unui an remarcabil pentru politica britanică și europeană, o poveste a orgoliilor politice, a greșelilor strategice, a erorilor tactice majore și a disperării sistemului politic britanic măturat de creșterea populismului.
CITEȘTE ȘI ANAF introduce un nou formular și modifică alte opt declarații fiscale Care a fost principala forță motoare?
Cameron a afirmat în discursul susținut la Universitatea DePauw că nu a avut de ales, pentru că Europa începea să otrăvească politica britanică. De fapt, sondajele de opinie au arătat permanent că alegătorii erau mai îngrijorați de probleme ca economia și sănătatea și nu de relațiile cu UE. Fostul lider conservator a fost mai aproape de adevăr când a spus că ”în mod sigur UE otrăvea politica în propriul meu partid”.
Organizarea referendumului, la care Cameron s-a opus ani de zile, dar în cele din urmă a cedat în 2013 la presiunea formațiunii populiste UKIP, condusă de Nigel Farage, a fost în mare măsură propria sa decizie.
Ministrul de Finanțe George Osborne s-a opus cu tărie, avertizând că referendumul va diviza Partidul Conservator și că s-ar putea sfârși cu o înfrângere.
Mai mult decât atât, Michael Gove, unul dintre miniștrii conservatori din tabăra ieșirii din UE, i-a scris o notă privată premierului, în care l-a rugat să nu o facă. Unul dintre apropiații lui Gove a spus că ministrul s-a temut că referendumul ar diviza țara și ar provoca un carnagiu în conducerea partidului.
Necesitatea unui acord mai bun cu UE
Cameron s-a îmbarcat într-un efort de a obține termeni mai favorabili pentru Marea Britanie în relația cu UE. Dar optimismul său nu s-a potrivit cu convingerea liderilor europeni că joacă o miză prea mare.
Potrivit aliaților premierului, acesta a avertizat mereu că înfrângerea este posibilă, dar un oficial european își amintește că David Cameron a afirmat la un summit G20 organizat la Brisbane în 2014: Vom câștiga, poate cu 70% la 30%. În cele din urmă a pierdut cu 52% la 48%.
Lordul Mandeson a spus că fostul premier s-a baza prea mult că Angela Merkel va susține un acord de limitare a liberei circulații a persoanelor, dar până la urmă aceasta a refuzat să acorde Marii Britanii dreptul de a restrânge urgent imigrația, măsură care ar fi putut să schimbe rezultatul referendumului.
Și statele est-europene s-au opus cu fermitate oricărei diluări a regulilor privind circulația liberă a persoanelor.
Lordul Mandelson a spus că Merkel a vrut să ajute, dar că avea și alte responsabilități. ”Nu avea să sacrifice unitatea europeană pentru a-l salva pe Cameron dintr-un blocaj politic intern”, a explicat el.
Potrivit șefului de strategie al lui Cameron, Oliver Letwin, acordul convenit pe 19 februarie, care includea protejarea statutului Marii Britanii ca țară non-euro, era unul bun, dar abia dacă a fost menționat în campania pentru rămânerea în UE. ”Am făcut o mare eroare în campanie. Am permis afirmațiile că acordul nu merită să fie menționat în campanie.
Parlamentarul conservator eurosceptic Daniel Hannan, care a făcut o campanie alternativă pentru retragerea din UE, a spus: ”Sunt convins că tabăra pentru ieșire a câștigat în ziua în care premierul s-a întors fără să fi obținut recuperarea niciunei prerogative”.
CITEȘTE ȘI STUDIU Franceza a urcat pe locul al treilea în topul celor mai vorbite limbi din lume în domeniul afacerilor Boris Johnson a schimbat tabăra
Acordul cu UE nu a fost suficient pentru a-l convinge pe primarul de atunci al Londrei, Boris Johnson, să susțină rămânerea în UE, iar decizia sa de a se alătura taberei de ieșire a fost crucială. Atât Johnson cât și Michael Gove au devenit o forță puternică a taberei pro-Brexit în ultimele luni de campanie.
În plus, campania pentru rămânerea în UE a debutat lent din cauză că liderul Partidului Laburist, Jeremy Corbyn, era de mult timp eurosceptic, neîmpărtășind entuziasmul partidului pentru UE.
Trezorierul campaniei ”Marea Britanie mai puternică în Europa”, Roland Rudd, admite că efortul transpartinic a fost total compromis pentru că a devenit o campanie a Downing Street. Cameron a refuzat să sancționeze atacurile lui Johnson și Gove pentru a nu leza Partidul Conservator.
Ambele părți sunt de acord că data de 26 mai, când au fost publicate informații oficiale că imigrația netă a atins 330.000 de persoane, a fost un moment de răscruce.
Cu numai patru săptămâni înainte de referendum, tabăra pro-Brexit s-a concentrat pe imigrație, iar pro-europenii nu au reușit să vină cu argumente decisive pentru UE.
În ziua referendumului, sondajele arătau că va câștiga tabăra pro-europeană, iar Cameron și finanțatorii campaniei erau relaxați. Primele rezultate au contrazis însă sondajele, iar înfrângerea a devenit clară după prânz.
La aproape șase luni de la demisie, Cameron a părăsit scena politică pentru un proftabil turneu de conferințe în Statele Unite, iar George Osborne a câștigat deja 500.000 de lire sterline cu doar nouă discursuri în care a descris experiența sa din 2016. Mulți dintre cei implicați în ambele tabere ale campaniei pentru referendum obțin câștiguri mari din consultanța oferită companiilor privind consecințele Brexit.
Între timp, britanicii așteaptă cu îngrijorare să vadă ce se va întâmpla în continuare, iar etichetele ”ieșire” și rămânere” au fost înlocuite de Brexit ”dur”, ”blând” și dezbaterile despre existența sau nu a unei perioade de tranziție pentru adaptarea companiilor la noile condiții de afaceri.
Marea Britanie are un nou premier, Theresa May, după demisia anunțată de Cameron a doua zi după referendum. Ca și Cameron, May s-a opus Brexit-ului, dar a spus că respectă voința poporului.
Ce se întâmplă cu economia?
Economia britanică pare să fi suportat bine șocul inițial provocat de referendum, chiar dacă lira sterlină s-a depreciat și se menține aproape de minimul ultimilor 30 de ani. Opiniile sunt însă extrem de divizate în legătură cu efectele pe termen lung ale ieșirii din UE. Unele companii mari, precum Easyjet și John Lewis, au avertizat că lira mai slabă le-a mărit costurile de funcționare, potrivit BBC.
Marea Britanie și-a pierdut și ratingul maxim AAA, ceea ce înseamnă că guvernul suportă costuri mai mari de finanțare. Cotațiile acțiunilor și-au revenit însă, iar indicii FTSE 100 și FYSE 250 se află la un nivel mai ridicat ca înainte de referendum.
Reprezentanții Băncii Angliei speră că decizia de a reduce pentru prima oară din 2009 dobânda de politică monetară de la 0,5% la minimul record de 0,25% va împiedica recesiunea și va stimula investițiile, dar unii indicatori sugerează încetinirea activităților.
Când va ieși Marea Britanie din Uniunea Europeană?
Pentru începerea negocierilor pentru ieșirea din UE, care vor dura doi ani, Marea Britanie trebuie să invoce Articolul 50 al Tratatului de la Lisabona, iar premierul Theresa May s-a angajat să facă acest lucru până la sfârșitul lunii martie.
Guvernul britanic mai trebuie să aprobe o lege care va include toată legislația europeană în cea națională, ia ulterior va decide ce să mențină și ce nu.
Înalta Curte a admis în noiembrie o contestație privind dreptul premierului de a invoca Articolul 50 fără acordul Parlamentului, iar apelul Guvernului a fost audiat în decembrie și la Curtea Supremă, o decizie fiind așteptată în ianuarie.
May a înființat un departament guvernamental pentru Brexit condus de conservatorul David Davis, fostul secretar al Apărării Liam Fox, în prezent ministru pentru Comerț Internațional, și de actualul ministru de Externe Boris Johnson.
După invocarea Articolului 50, Marea Britanie va avea la dispoziție doi ani pentru negocieri, dar nimeni nu știe exact cât va dura Brexit-ul, pentru că Articolul 50 a fost creat în 2009 și nimeni nu l-a folosit.
Fostul ministru de Externe Philip Hammond, în prezent ministru de Finanțe, a sugerat că finalizarea negocierilor ar putea necesita chiar și șase ani. Termenii trebuie aprobați de parlamentele celorlalte 27 de state ale UE, proces care poate dura mai mulți ani.
Marea Britanie va trebui să respecte legislația europeană până când statutul său de membră va înceta, dar nu va mai participa la procesul decizional.
Pe ce se vor concentra negocierile
În termeni simpliști, UE va permite Marii Britanii să rămână pe piața unică doar dacă va menține circulația liberă a cetățenilor europeni pe teritoriul său, pentru a călători sau a munci.
Marea Britanie vrea însă să controleze numărul persoanelor care vin din Europa. Ambele părți sunt interesate ca relațiile comerciale să continue după Brexit, iar Marea Britanie vrea un rezultat pozitiv pentru cei implicați în comerțul cu bunuri și servicii, cum sunt companiile financiare din City of London. Problema este rezolvarea temei imigrației în paralel cu cel mai bun acord comercial posibil cu UE.
Ce înseamnă un Brexit dur și unul blând?
Acești termeni sunt tot mai mult folosiți în dezbaterile concentrate pe termenii ieșirii Marii Britanii din UE.
Brexitul dur ar fi dacă Marea Britanie ar refuza un compromis în probleme precum circulația liberă a persoanelor în schimbul mențineri accesului liber pe piața unică. În schimb, Brexitul blând ar fi un parcurs similar cu cel al Norvegiei, care este membră a pieței unice și acceptă circulația liberă a persoanelor.
Guvernul de la Londra a refuzat să dea garanții ferme legate de statutul cetățenilor europeni care trăiesc în prezent în Marea Britanie, afirmând că nu este posibil fără un angajament reciproc din partea statelor UE pentru milioanele de britanici care trăiesc pe continent.
Cetățenii europeni care au drept de rezidență permanentă, care este acordat după cinci ani, vor putea rămâne, dar pentru restul vor avea loc negocieri, potrivit Ministerului de Interne. În cazul britanicilor care muncesc în UE, totul va depinde de negocierile pentru Brexit.
Ce va însemna Brexit-ul pentru Scoția și Irlanda?
Premierul scoțian Nicola Sturgeon vrea ca Scoția să păstreze accesul la piața unică după Brexit și a redactat și propuneri în acest sens, avertizând că în caz contrar va organiza un nou referendum referitor la apartenența la Marea Britanie. În 2014 scoțienii au respins ieșirea din Marea Britanie.
Și oficiali din Irlanda de Nord au avertizat că impactul Brexit va fi profund și că întreaga insulă a Irlandei ar trebui să voteze pentru reunificare.
Va putea Marea Britanie să revină în viitor în Uniunea Europeană?
În eventualitatea în care Marea Britanie ar dori să revină în UE ar trebui să înceapă negocierile de la zero. Fiecare stat membru ar trebui să accepte revenirea Regatului Unit în Uniune, iar guvernele, în perspectiva alegerilor, ar putea să nu fie prea generoase cu condițiile oferite.
