O să revin la Voila după ce voi termina studiile despre boemă. Fiindcă se pare că nu mai există în România o definiție actualizată a boemei, și nici cercetări sistematice pe acest subiect, m-am apucat să schițez eu câte ceva, pornind de la cercetările din alte țări. M-am uitat la definiția din dicționar. Boemi și boema așa cum sunt descriși acolo, nu mai există în Civilizația Occidentală, nici la noi, nici în altă parte. Au apărut acum categorii noi, de neo-boema, post-boema, despre care o să scriu în scurt timp. O abordare pragmatică ar fi să folosim în continuare conceptul de „boema”, fiindcă e cunoscut, folosit și, mai ales, bine marketat, dar să înțelegem prin asta post-boema, care e ceva cu totul și fundamental diferit.
Voila se încadrează în definițiile și descrierile post-boemei, deci îl voi numi un restaurant boem, printre altele pe care le-am inclus în această categorie pe site. Unele dintre ele au o „boemă” minuțios fabricată de către mari specialiști în marketing și publicitate, arhitecți și decoratori, care s-au ocupat de fiecare detaliu, alții au reușit să construiască o „boemă” mai naturală, plecând de la spații low profile, mai dărăpănate și (uneori intenționat și atent) neîngrijite.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Voila, Voila Bistrot sau Bistrot Voila, cum vreți să-i spuneți, face parte din această a doua categorie. S-au instalat într-o casă, sau o bucată de casă de pe Constantin Budișteanu, între Catedrala Sfântul Iosif și biserica de la tăierea Daciei cu Calea Griviței, despre care acum am aflat că se cheamă Biserica Sfântul Nicolae Manea Brutaru. E un ansamblu de case acolo, la care se ajunge pe o alee destul de lungă, cea care se vede în cele două poze: una făcută prin martie, cealaltă în iulie. E o curte neîngrijită, casele sunt și ele la fel, par să vrea să facă reparații, dar e un șantier fără sfârșit, cam în același stadiu de câțiva ani încoace, de când am descoperit eu locul.
Cei de la Voila au vreo trei săli în prima casă, ce nu pare să mai fi fost renovată în ultimii mulți ani. Sunt amenajate mai studențește, cu un mobilier simplu și ieftin. Terasa e interesantă pentru că are copaci foarte mari, și când ai copaci foarte mari poți pune orice, oricum și oriunde, pentru că neo-boemilor le va plăcea.
Voila e un bistrou franțuzesc, și are mâncare de bistrou, cu meniul scris cu cretă pe tăbliță, evident. Sunt câteva dintre mâncărurile clasice din bucătăria franțuzească populară, inclusiv andouilletteul, parcă. Mesajul pare să fie ca la Voila Bistrot preferă să se ocupe mai mult de mâncare decât de decoruri, pe care nu vor să dea mulți bani, și ca să nu fie obligați să ridice prețurile. Ceea ce e foarte onorabil.
Noi am luat o Limbă de vițel cu hribi, Tagliatelle cu ciuperci, coniac și trufe, un Ghiveci de legume și o Gustare cu ardei copți și humus de vinete. Au fost bune, în general, însă nimic deosebit. Pastele și limba de vită erau înecate în sos, cel din urmă cam grețos și fără gust, ne-am străduit să pescuim bucățelele de limbă din el. Și ghiveciul de legume a rămas mai mult de jumătate în farfurie.
Serviciul a fost destul de lent, aveau o singură chelneriță, foarte plăcută dar cam depășită de situație și cu niște mecanisme cognitive originale. Când am făcut comandă i-am spus că vrem să împărțim tot ce e pe masă. Știam eu de ce i-am zis asta. Evident, nu ne-a adus linguri ca să împărțim mâncarea, adică așa cum fac și alții 49 din 50 de chelneri bucureșteni. I-am explicat părintește că nu e bine și nici frumos să ne băgăm furculițele în farfuria comună și să mâncăm direct de acolo. A fost întrutotul de acord că nu e bine și nici frumos să ne băgăm furculițele în farfuria comună și să mâncăm direct de acolo. După care i-am repetat că și următoarele feluri de mâncare vor avea aceeași soartă, adică a împărțirii între noi. Au venit tot fără linguri…
Prețurile sunt normale la Voila Bistrot, cu 200 de lei poți avea o masă bună în doi, cu o sticlă de vin. Clienți destui, și străini și nestrăini, unii cunoscuți de-ai locului, după cum era și de așteptat într-un astfel de loc boem, lucru care face parte din însăși definiția boemei, dar și a celor care urmează după ea.
Voila Bistrot e un loc interesant și plăcut pentru cei cărora le place atmosfera studențească și pentru cei care vor să mănânce mâncare franțuzească, populară dar adevărată, și fără să renunțe la a-și cumpăra un costum sau o pereche de pantofi pentru asta. Oricum, e unul dintre puținele locuri (neo)boeme din București în care poți mânca chiar bine, cu puțin noroc…
Voila al lui Radu Dumitrescu e printre puținele bistrouri adevărate din București
Micul bistrou cu rinocerul mov (acum roșu), cum mai este alintat Voila, și-a căpătat o anumită faima datorită grădinii și ambianței boeme. Însă mâncarea lui Radu Dumitrescu, chef și stăpân al locului, merită chiar mai multă atenție decât atmosfera, după preferințele noastre. Au un meniu original, și creativitatea lui Radu se încadrează perfect în context. Acum am luat o salată cu roșii confiate, foarte bune, un pasat de porumb foarte bun și el, deși prea iute pentru o anumită parte a clientelei. Apoi macrou cu humus, și ficatul de berbec, în mod special de menționat.
În rest, la fel, toate bune, nimic schimbat, și asta cred că și așteaptă clintela neo-boema a lui Voila și a lui Radu Dumitrescu. Hipsterilor și post-boemilor, în general, le place “stabilitatea”, din acest punct de vedere.
