Am revenit la Complexul Herăstrău după un timp, mi s-a părut că-l văd schimbat în bine din toate punctele de vedere, de la renovări la saloanele interioare și până la cele trei terase, cea din curtea interioară, cea de pe malul lacului și cea de pe ponton, chiar pe lac. Mi-au dat voie să fac poze acum, spre diferență de anul trecut, și descrierea e mult mai clară în acest fel vizual, desigur. Au multe saloane la Complexul Herăstrău, e imens, încap acolo mii de oameni dacă ocupă toate spațiile din interior și de pe terase. Pot face două sau trei nunți deodată, fără îndoială.
Meniul pare să fie același, totuși, făcut de cineva rămas cu totul și cu totul în urma vremurilor. Mi-au spus că au adus acum alt chef și că din toamnă vor fi schimbări semnificative. Mi-e greu să cred, dacă patronii aceia au lăsat lucrurile să meargă astfel atâția ani, deși aveau toate resursele la îndemână ca să facă un restaurant cu adevărat bun și serios din Complexul Herăstrău, și nu Cenușăreasa parcului. Dar să așteptăm și să vedem, mai știi…
Eu am luat o “gustare a ciobanului”, cu mămăligă și bucățele de oaie, smântână alături, care nu a fost rea deloc, am mâncat-o pe toată, pentru că îmi era foame. Dar nu asta aș fi vrut să mănânc. Și am mai luat și o plăcintă făcută de fosta plăcintăreasă moldoveancă de la Vatra Neamului, care s-a mutat la Complexul Herăstrău împreună cu alți câțiva moldoveni de la domnul Avram.
Serviciul a fost și el din alte vremuri. Chelnerii își făceau treaba, până la urmă, însă nu cred că le-a spus cineva vreodată ce e aceea cu adevărat “client service”.
Clienți erau, pontonul aproape plin, iar pe celelalte terase așteptau petrecăreți în grup spre seară. Prețurile cam mari dacă te uiți doar la mâncare, însă pentru Herăstrău, lac, flori și tot ce mai e acolo în jur, îți zici că merită din când în când.
Complexul Herăstrău pare să trăiască mai mult din evenimente, și pare unul dintre locurile cele mai potrivite din București pentru nunți, cumetrii, parastase și orice fel de alt eveniment, dacă nu se așteaptă la o mâncare mai fină și mai sofisticată. Fiindcă mi-e greu să cred că cheful care a făcut meniul pe care mi l-au dat astăzi să-l citesc e în stare de ceva mai bun decât atât pentru evenimentele lor.
Cei de la Complexul Herăstrău au ce nu mai are aprope niciun alt restaurant și ansamblu din București, sunt printre cei mai invidiați din acest punct de vedere. Să-și fi adus un bucătar bun ar fi fost lucrul cel mai simplu dintre toate. De ce nu au făcut-o până acum, e un mare mister pentru mine…
Schimbarea
Complexul Herăstrău are un restaurant imens, intră peste două mii de petrecăreți acolo. E bine întreținut, îngrijit, deși cu luxul altor timpuri. În ceea ce privește mâncarea, însă, Restaurantul Herăstrău a fost mulți ani în coada listei cu vecinii lui. Am auzit că au decis să schimbe lucrurile, și am mai revenit de câteva ori ca să văd dacă se și întâmplă.
Au adus de câteva luni un chef nou, pe chilianul Cezar Alonso Velasquez Baez, care a lucrat în restaurante mari, cunoscute și de sucecs. Chef Cezar a ales politica pașilor mărunți. A îmbunătățit ce s-a putut la meniurile existente, un fel de bucătărie nedefinită, ceva multicuisine cu de toate: și bucătărie urbană românească, și italiană populară și ce s-a mai nimerit în mintea celor care au fost înainte. Și prezentarea e mai îngrijită acum, în genul marilor restaurante de pe vremuri. Pentru cei obișnuiți mai ales cu moda mai minimalistă a vremurilor de azi, un scenariu de felul celui de la Herăstrău poate să fie chiar foarte interesant.
Noi am luat un storceag adevărat de morun, foarte bun, coaste de porc cu varză, foarte bune și ele, o vânătă vegetariană umplută, un curcan și un tartar de ton care au fost așa și așa, la fel și desertul de la sfârșit, o savarină. Prezentarea foarte bună, porțiile mari, prețuri moderate, serviciul bun, eficient.
Chef Cezar Alonso Velasquez Baez va face schimbări treptate în meniu în perioada următoare. Nu știm încă în ce fel, în ce direcție, cât de radicale și cât de rapide. Clar este că Restaurantul Herăstrău e decis să-și recâștige o poziționare la care pot ajunge dacă chiar vor să facă asta. Direcția pare potrivită, primii pași se văd. Noi le dorim succes!
