Naționala de fotbal a României a părăsit competiția Euro 2016 după o înfrângere cu Albania la Lyon. Adversarii au câștigat nu numai meciul din teren, dar și pe cel din tribune, unde suporterii albanezi au fost de peste 5 ori mai mulți.
Echipa națională a României a jucat ieri ultimul meci de la turneul final al Campionatului European din Franța. Suporteri ai tricolorilor au venit de la București și Nice, din Timișoara și de la Lausanne, din Roșiorii de Vede și Brescia. Spectacolul principal l-au oferit însă adversarii, reprezentativa Albaniei, victorioși în condițiile unei susțineri fantastice din partea celor peste 30.000 de suporteri veniți din țară, din Kosovo, dar și din Italia și Elveția, țările occidentale cu puternice comunități albaneze.
Lyon, orașul gazdă, a fost pur și simplu invadat de albanezi „Au fost de 10 ori mai mulți decât noi. A fost cod roșu aici”, spune după meci Mihai, român care muncește la Troyes, în Franța. Este o exagerare, dar raportul a fost într-adevăr covârșitor.
Mobilizarea a fost fantastică pentru o națiune care acasă numără cu puțin sub 2,9 milioane de locuitori și a cărei dorință de afirmare și efort de emancipare s-a văzut cu prilejul acestei prime participări la un turneu final de competiție majoră interțări de fotbal.
„Shqipëri! Shqipëri!”, așa cum îi spun albanezii țării proprii, un „tărâm al vulturilor”, a răsunat tot timpul pe stadion și în afara șui înainte și după meci. Răsplătit de primul gol și de prima victorie din istoria naționale de fotbal. A fost momentul unei națiuni. România, pierzătoare cu 0-1, a fost doar actorul pasiv în acest spectacol.
Pe drumul dintre Geneva și Paris, cu 6-7 ore înaintea meciului, zeci de mașini cu suporteri albanezi se îndreaptă spre Lyon. Cu steaguri, cu tricouri roșii, chiar și cu capota mașinii împodobită cu vulturul negru al drapelului național. Conform estimărilor recente sunt aproximativ 300.000 de albanezi care trăiesc îân Elveția. Alții vin Italia, unde sunt cu puțin peste 500.000 de suflete.
Un suporter român spune că în peninsulă s-a răspândit pe Facebook o glumă: că italienii își pot descuia casele și pot sta fără grijă: nu are cine să-i fure pentru că se vor uita la meci. Arată imaginea nefavorabilă pe care o au cele două comunități în Occident. Pentru albanezi, participarea la Euro 2016 este un prilej de emancipare și de a vinde și altă imagine. L-au folosit din plin.
„Abia dacă am văzut suporteri români”, ne zice într-o benzinărie Maria, basarabeancă înfășurată în tricolor, bucuroasă că ne vede cu mașină având numere românești. Înmatriculată în Elveția este mașina lui George, însă el este îmbrăcat în tricoul oficial al naționalei. Este din Brașov, dar de 6 ani lucrează în Elveția, la Lausanne. Împreună cu el este Julien, elvețian, dar care merge la meci pentru a susține România, în baza prieteniei.
Odată ajunse, o parte din mașini sunt parcate în complexul expozițional din Lyon. De acolo sunt aranjate autobuze care duc suporterii pe stadion. O ploaie rapidă îi îngesuie pe cei veniți pentru meci sub acareturile din centrul pentru târguri. Se așteaptă cu răbdare, dar și zgomotos. Românii sunt puțini și nu se aud. În schimb, răsună: „Shqipëri! Shqipëri!” Senzația pentru suporterii tricolori este de covârșire. „Raportul este de 57 la 1”, glumește Laurențiu.
Nici când ajungem în zona stadionului, acolo unde vin și suporterii de pe alte rute sau cu metroul din centrul Lyon-ului, peisajul nu se schimbă. Este o mare roșie. În incintă, devine clar: albanezii sunt de 5-6 ori mai mulți. Chiar și peluza românească are breșe de culoare roșie.
Anunțul venirii echipei Albaniei la stadion, prezentarea formațiilor, intrarea în teren este dominată de fiecare dată de corul albanezilor.
Abia începerea meciului îi mai domolește în condițiile unui debut de repriză ușor favorabil României. Câteva erori, două contraatacuri, și devin activi: „Shqipëri! Shqipëri!” Suporteri și jucători încep să spere. Răsplata vine cu câteva minute înainte de pauză când atacantul albanez Armando Sadiku înscrie după o ieșire hazardată și ezitantă a portarului Tătărușanu.
La pauză încă există circumspecție. Gheorghe este din Craiova, dar este stabilit la Nice. Încă spune că am putea întoarce meciul, dar crede că va fi mult mai greu: „Albanezii se vor baricada ca în meciul cu Franța.” Încearcă un regret pentru golul primit: „Altfel ar fi fost a doua repriză dacă nu marcau. Aveau spații deschise și fizic nu par a sta tocmai bine. De două ori au fugit după apă la întrerurile de joc.”
Entojo vine din Kosovo pentru meci și este încă îndoit când vine vorba că Albania s-ar putea califica și cu 3 puncte (obținute prin victoria cu România) prin jocul rezultatelor din celelalte grupe. „Meciul încă nu s-a terminat și sunt două echipe de valori apropiate. Scorul se poate întoarce”, spune el.
Nu s-a întors. România s-a împotmolit în ofensivă și deși a avut posesia mai mult atacurile au devenit previzibile. „Nu am mișcat nimic în atac. Nu avem om să țină de minge. Iordănescu a făcut toate schimbările posibile; nu cred că este vina lui. Pur și simplu nu avem jucători”, afirma la finalul meciului un suporter român venit din Franța.
Este o doză de subiectivism? Poate. Un spectator neutru putea vedea lucrurile altfel. În minutul ’80, Pierre, localnic din Lyon aflat în tribună, încă aprecia că România marca. „După cum a fost meciul în prima repriză, golul Albaniei a venit meritat. Acum cred că România va egala”, spunea el.
Nu a egalat. Finalul de meci, cu expecția unei bare a lui Florin Adone nu a adus foarte mult. Spectatorii neutrii chiar au început să plece de pe stadion. Doar albanezii trăiau cu sufletul la gură fiecare moment al ultimelor minute. Mulțumiți și de execuțiile minore reușite: „Bravo! Bravo!”
România a părăsit competiția cu un rezultat de egalitate și două înfrângeri la limită. Singurele goluri au fost marcate de din lovituri de penalitate de Bogdan Stancu. Ca performanță fotbalistică nu sunt multe de ținut minte. Este o participare cu un singur ecou: „Shqipëri! Shqipëri!”
