PARIS - România a pierdut la limită meciul de deschidere cu naționala Franței, după o execuție individuală de excepție a mijlocașului Payet, în ultimele minute de joc. A fost încheierea nefavorabilă a unui meci bun în care suporterii români au fost îndreptățiți pentru câteva zeci de minute să spere la mai mult.
Tragerea la sorți din decembrie pentru Euro 2016 a fost oricum câștigătoare pentru naționala de fotbal a României. Nici dacă ar juca sfert de finală, echipa nu ar avea atâta vizibilitate cât a izbutit să obțină jucând meciul de deschidere al Campionatului de Fotbal din Franța în compania țării gazde. Acoperirea mediatică a fost peste ce ar fi fost de așteptat pentru o națională care în ultimii 17 ani nu a ajuns decât o dată la un turneu final de competiție majoră interțări.
Încă de dimineața, posturile de televiziune și de radio transmiteau intens despre debutul Euro 2016 și despre naționala țării gazde. Vrând-nevrând aceasta a adus în atenția mediei locale și adversarul, echipa României. Postul de știri iTELE transmite de la „cartierul general” al naționale antrenate de generalul Puiu Iordănescu din localitatea Chapelle-en-Serval. Reporterul se forțează să pronunțe în limba română „tricolorii”, pentru a aduce în atenția publicului francez denumirea pe care o poartă naționala noastră, apelativ pe care îl mai are și cea a Franței.
Atmosfera pe arena Stade de France a fost extraordinară, spectacolul de deschidere și cel din teren fiind acompaniat de cel din tribune al suporterilor, dintre care cei peste 10.000 de români au avut un comportament la înălțime. „În orice caz, nu am venit degeaba”, spune George, român stabilit la Paris, la metrou, după terminarea meciului.
Și profesioniștii au o părere similară. „România a fost excepțională în prima repriză și incredibil de curajoasă”, a declarat pentru BBC fostul apărător englez Danny Mills care nu vede niciun motiv pentru care România să nu treacă mai departe de grupe după meciurile cu Elveția și Albania.
Este un sentiment general, cu atât mai mult cu cât România a avut o prestație bună în meciul de deschidere, marcată îndeosebi de debuturi bune de repriză. „Rezultatul este, însă, cel care contează”, zice Laurențiu, din București. Este senzația de neîmplinire în rândul suporterilor pentru o seară care putea să se încheie mai bine dacă smulgeam un egal cu țara gazdă.
„Iar am pierdut în ultimele 3 minute. Este ghinionul nostru”, spune cel căruia prietenii îi zic „Pompierul”. A venit din România cu mașina, prima sa prezență ca spectator la un turneu final, și numai cu o zi înainte a condus peste 800 de kilometri. Își amintește de meciul cu Danemarca de la Copenhaga, când un corner bătut prea devreme de Dorinel Munteanu ne-a costat prezența la Euro 2004 din Portugalia. „Iar am pățit asta”, zice la părăsirea stadionului.
România a fost, într-adevăr, la un pas de un rezultat bun, însă în minutul 89, un șut aproape de încheietura barelor prins de Dimitri Payet, mijlocașul ofensiv născut în insulele Reunion și legitimat în prezent la clubul englez West Ham United, a consfințit un rezultat de 2-1 pentru Franța. Este o execuție lăudată de suporterii români și pentru a sublinia că am fost la un gest individual de a fi egalii Franței.
Paul lucrează de doi ani în Paris și ar fi sperat încă la și mai mult. „I-am terorizat pe colegii de la serviciu: Le-am zis că batem”, zice el la pauză. Alții au venit cu o precauție mai mare. Sorin este stabilit de ani buni în Norvegia unde este inginer și a reușit să obțină biletul împreună cu prietenul său Remus de la cineva care nu a mai putut veni. „Totul e să nu piardă. Mă gândesc la un 1-1. Eu sunt, însă, printre cei optimiști. Alții văd că se tem să nu luăm bătaie cu 3-0 sau 4-0”, zice el în stația de metrou a Gării de Nord din Paris, locul unde se unesc toate trenurile care pleacă spre stația Saint-Denis, ultima detinație pentru intrarea în stadion.
Transportul suporterilor a fost marcat de greva de la metrou, însă compania a asigurat trenuri pentru ca traficul să nu fie complet gripat. Unele linii funcționau normal, însă pe foarte multe rute mergea o garnitură din una sau un tren din două.
De la stația de metrou și până la intrarea în stadion sunt amenajate puncte de vânzare. Berea este cea mai căutată. Un pahar de plastic costă 6 euro. Cine a decis să ia de la început a ieșit câștigat pentru ca la standurile de lângă stadion deja se formaseră cozi.
Remus să oprește să bea. Nu este speriat de preț. În Norvegia, unde el este cercetător pentru o companie petrolieră, prețurile sunt chiar prohibitive. Până și la supermarket prețul este de 40 de coroane norvegiene, echivalentul a 4,30 euro, ceea ce l-a forțat să devină el însuși „berar”. Își produce berea el singur, cu un prieten, și costul de producție domestică nu este mai mare de 7 coroane (0,75 euro).
Vine în fiecare an pentru școli de vară de matematică aplicată în România de unde când a plecat era profesor de matematică și era plătit cu echivalentul a 80 de euro pe lună. Acum câștigă mai bine și nu știe cum s-ar întoarce. Se gândește în primul rând la copii. De 13 ani străinătate, mai întâi în Olanda și apoi în Norvegia, și nu știe cum copiii săi s-ar adapta acum la stilul de viață din România.
Fiul lui Remus i-a reproșat că îl lasă acasă. Nu avea decât un bilet. Se bucură pentru expediția sa la meciul cu Franța. Nu numai românii vin din Norvegia. Sorin a întâlnit doi norvegieni în avionul de Paris. „Unde mergeți?” „La Euro?”. „Păi voi nu v-ați calificat...” „Da, dar mergem ca suporteri ai României”, este replica surprinzătoare. Sorin pare convins că nu e un răspuns din politețe.
Nu sunt singurii străini care urează succes României. O florăreasă din Franța în vârstă de vreo 60 de ani mă întreabă de unde sunt. Îi spun că din România și am venit pentru meci. „Sigur bateți!” – vine răspunsul – „Francezii nu fac decât să vorbească și să vorbească.”
Debutul de meci aproape că i-ar fi dat dreptate. România a avut inițiativa pentru câteva minute și portarul Lloris a scos mingea doar în ultimă instanță. Apoi a avut Franța minutele ei bune, răstimp în care mingea a lovit și bara poarții echipei României. Rezultatul la pauză era 0-0 și suporterii au început să spere. Peluza galbenă are viață și pentru repriza a doua.
Intrarea a fost facilă, iar măsurile de securitate nu au fost draconice la nivelul suporterilor. Dispozitivele de protecție și-au făcut treaba cu discreție, iar stewarzii nu au dovedit excesivitate față de spectatori. Aceasta a asigurat o fluență foarte bună la porțile de acces.
Stadionul s-a ocupat integral, însă bilete s-ar fi putut găsi cu ușurință înaintea meciului. Foarte multe persoane te abordau să-ți vândă bilete. I-am întrebat de sumele cerute, care erau între 300 și 400 de euro. Oferta părea clar mai mare decât cererea. Către final, unii vânzători au capitulat și deja acceptau prețuri de 100 de euro (nu știm pentru ce categorie), spune Neluțu, suporter din București, sosit cu avionul în dimineața meciului.
A doua repriză aduce și golurile. Din nefericire primul nu a venit de la Bogdan Stancu, acesta trăgând pe lângă poartă după o preluare pe piept bună care îl lăsase singur față în față cu portarul. O repunere în joc neglijentă din propria jumătate a echipei României după un ofsaid al echipei adverse pune Franța într-o succesiune favorabilă de faze preț de 2 minute. La capătul ei avem un gol, rezultat dintr-o centare la care portarul naționalei iese greșit. „Băăi!, dar și Tătărușanu ăsta!...”, oftează un suporter. 1-0 pentru Franța.
Reacția echipei după golul primit este bună. Câteva faze succesive în teritoriul Franței și un fault asupra atacantului Florin Andone aduce mingea la punctul cu var. În tribune, românii deja sărbătoresc. Par a fi încrezători cu penalty-ul va fi transformat. Au dreptate. Stancu îl îngheață pe portarul Franței și marchează golul pe care nu l-a izbutit în debutul reprizei. 1-1
Timp de peste 20 de minute, peluza „românească” pe pe Saint-Denis a sperat la un rezultat bun. Nu a venit. La un pas de o execuție individuală, România a ratat un meci în care a făcut un bun joc tactic – echipă foarte scurtă, dublaje bune și energice, avertismente în zona ofensivă. Dacă la final ar fi ținut mai mult de minge și ar fi legat pase m ai coerent, Payet probabil că nu s-ar fi apropiat de poartă, dus de o echipa a Franței care nu a excelat.Fostul campion mondial cu naționala F ranței în 1998 Thierry Henry a declarat pentru BBC că echipa națională a jucat bine și că doar lipsa de noroc de la golul lui Payet i-a făcut să piardă.
La peste o oră de la încheierea meciului suntem opriți de cineva care dintr-o mașină ne spune că îi pare rău și că a ținut cu România. Îl întrebăm dacă este francez. Surpriză – da - este francez. Faptul că a fost noaptea trecută suporter al naționalei noastre arată cât de supărat este pe selecționarul Didier Deschamps pentru că acesta nu l-a inclus în lotul pentru Euro 2016 pe atacantul Karim Benzema, vedeta lui Real Madrid. Cel puțin, aceasta este explicația pe care ne-o dă el. „Ați avut ghinion”, zice, înainte de a reporni mașina. Sintetizează și sentimentul suporterilor români.
