România pierde tot mai mulți muncitori în defavoarea altor țări din regiune sau a celor din Europa de Vest, iar în momentul de față nu există nicio premisă favorabilă ca forța de muncă pierdută să revină înapoi în țară.
„Cazurile de muncitori români care se întorc în țară sunt relativ puține. Ce se constată este o translație din zonele care sunt profund afectate, precum Spania, către zone mai puțin afectate cum este Germania. În general nu se revine în România, ci doar se schimbă locurile unde există disponibilitate de a se valorifica mai bine forța de muncă. Noi avem o problemă majoră dincolo de cea a salarizării, care parțial s-a mai redresat în România”, a spus, la PROFIT NEWS TV, Cristian Pârvan, Președintele Patronatului Investitorilor Autohtoni (PIAROM).
Pe lângă salariile mici, o altă problemă în ceea ce privește reținerea forței de muncă în România este funcționarea instituțiilor statului în raport cu cetățenii.
„Chiar în cazul problemelor cu energia electrică și gazele naturale, dar și în toate celelalte activități ale instituțiilor publice care fac cetățeanul român, care a văzut cum funcționează niște sisteme bine puse la punct, să ceară și în România ca aceste sisteme să funcționeze la fel și constată că nu se întâmplă și ca nimeni nu reacționează”, adaugă acesta.
Legat de declarația recentă a ministrului de Finanțe, Adrian Câciu, în care afirma că, din punctul lui de vedere, „un salariu mic este tot ce înseamnă sub 3.000 de lei”, Cristian Pârvan susține că România nu are o structură economică care să asigure astfel de salarii.
„Asta nu mai o discută nimeni în frunte cu ministrul Economiei care practic nu există și cu lipsa politicilor guvernamentale care să ducă la crearea de locuri de muncă cu salariu de 3.000 de lei net. Dacă nu facem ceva în domeniul fiscalității forței de muncă, astfel încât oamenii să rămână cu 2.000-2.500 de lei în buzunar, vom avea în continuare tot mai mari probleme”, avertizează Cristian Pârvan, adăugând că, în afară de idei și dorințe de a se crește salariul minim, nu există acțiuni specifice, ceea ce reprezintă o amenințare la capacitatea României de a folosi banii europeni.
El reamintește și de faptul că România are deja o „restanță” de neutilizare de 14 miliarde de euro din fondurile europene din exercițiul financiar 2014-2020.
