O analiză publicată pe portalul specializat IntelliNews arată modul în care cancelarul austriac, Karl Nehammer, și-a schimbat în doar câteva zile decizia de a bloca aderarea Croației la Schengen, în ciuda datelor proprii care arată că țara de la Marea Adriatică este una dintre sursele de migranți ilegali pentru Austria.
Marcus How, șeful departamentului de analiză al VE Insight, o companie de consultanță în domeniul informațiilor de afaceri și al riscurilor politice cu sediul la Viena, citează surse la nivel înalt care spun că Nehammer a fost convins de croați cu două argumente.
Primul – a avut asigurări că Austria va primi gaze naturale de la un terminal LNG proaspăt inaugurat în Croația. Al doilea – a fost amenințat că firmele austriece nu vor mai primi niciun mare contract de infrastructură în Croația.
Pus în fața celor două argumente, cancelarul austriac a cedat și și-a schimbat poziția inițială, cea în care amenințase cu veto toate cele trei țări candidate la Schengen: Croația, România și Bulgaria. La Consiliul JAI de joi, Austria a votat pentru intrarea Croației și a respins aderarea României și Bulgariei la Schengen, arată G4Media.
Mai jos analiza integrală publicată de IntelliNews:
Să nu ratezi niciodată ocazia de a folosi politica externă ca recuzită în politica internă. Aceasta este mantra pe care se pare că a luat-o în serios guvernul austriac, care se opune cu veto aderării României și Bulgariei la spațiul Schengen, dar o aprobă pe cea a Croației.
Situația a fost declanșată de criza în care s-a împotmolit guvernul cancelarului Karl Nehammer. În 2019, Partidul Popular de centru-dreapta (ÖVP) – condus atunci de Sebastian Kurz – a obținut o victorie decisivă în alegerile anticipate convocate în urma scandalului de la Ibiza. În loc să reintre în coaliție cu partenerul său căzut în dizgrație, Partidul Libertății de extremă dreapta (FPÖ), ÖVP a ales în schimb să se asocieze cu Verzii.
A reieșit că alegerile din 2019 au reprezentat un punct culminant pentru ÖVP, ai cărui funcționari de rang înalt au fost implicați în diferitele anchete de corupție care au luat naștere în urma scandalului Ibiza. Printre aceștia s-a numărat Kurz însuși, care nu a avut altă opțiune decât să demisioneze din funcția de cancelar în octombrie 2021, înainte de a părăsi cu totul politica două luni mai târziu.
Karl Nehammer, care ocupase anterior funcția de ministru de interne, a devenit în consecință cancelar și lider al ÖVP. De atunci, soarta ÖVP nu a făcut decât să se înrăutățească. Nehammer este o figură mai conciliantă decât Kurz, dar este mai puțin un lider al partidului său fracturat decât un președinte care jonglează cu interesele diferiților guvernatori regionali. Între timp, scandalurile de corupție nu au făcut decât să crească, consolidând percepția că ÖVP este putred din punct de vedere structural, într-un mod pe care Nehammer nu vrea sau nu poate să îl abordeze.
Împreună cu gestionarea dezastruoasă a pandemiei de coronavirus (COVID-19), cu penuria de energie și cu inflația ridicată, ÖVP pierde credibilitate. Sondajele arată că, în cazul unor alegeri, partidul va scădea de la 37,5% la doar 20%.
Între timp, problema migrației ilegale a reintrat în atenția opiniei publice, cu peste 100.000 de migranți care au depus cereri de azil în Austria până în prezent în 2022 – dintre care 75.000 au rămas în țară. Această cifră este mai mare chiar și decât la apogeul crizei migranților din 2015. Simțind că FPÖ va exploata flancul drept expus al ÖVP, Nehammer a utilizat iar tema migrației.
Momentul nu este întâmplător, deoarece la sfârșitul lunii ianuarie vor avea loc alegeri de stat în Austria Inferioară. Austria Inferioară este cel mai important bastion al ÖVP, iar filiala regională a partidului este cea mai puternică facțiune a acestuia. Partidul se așteaptă deja să piardă ultima majoritate absolută în legislativele de stat; dar dacă Nehammer contribuie la un rezultat mai prost decât se aștepta, va plăti un preț scump.
Standarde duble
Atunci când președinția cehă a Consiliului UE a pus în mod neașteptat pe ordinea de zi aderarea la Schengen a Croației, României și Bulgariei, guvernul austriac s-a aflat între ciocan și nicovală din punct de vedere intern.
ÖVP a decis că va ieși la rampă. Nehammer și succesorul său în funcția de ministru de interne, Gerald Karner, au anunțat că Austria se va opune cu veto propunerii pentru toate cele trei state membre, argumentând că numărul de cereri de azil indică faptul că controalele la frontierele lor nu funcționează corect. Modul în care a fost făcut anunțul a fost deosebit de provocator, deoarece a fost făcut prin intermediul presei – o practică favorită a lui Kurz – în loc să fie ridicat la nivelul UE sau la nivel bilateral.
Însă Nehammer și-a schimbat rapid poziția, afirmând că Austria va sprijini aderarea Croației la Schengen în măsura în care guvernul este convins că controalele la frontierele externe ale acesteia funcționează corespunzător. Probabil că nu a fost o coincidență faptul că, cu doar câteva zile înainte, Nehammer a călătorit împreună cu premierul bavarez Markus Söder la terminalul GNL de pe insula Krk, unde s-au întâlnit cu premierul croat Andrej Plenkovic. Nehammer și Söder au primit asigurări din partea lui Plenkovic că gazoductul Adria va fi extins pentru a deservi piețele austriacă și, respectiv, bavareză, reducând astfel dependența acestora de gazul rusesc.
În plus, potrivit unei surse care a vorbit sub protecția anonimatului, părțile interesate croate au amenințat că vor bloca viitoarele investiții austriece în infrastructura majoră din țară, ceea ce a determinat Camera de Comerț austriacă (WKO) să facă lobby pe lângă guvern pentru a schimba cursul. De asemenea, nu a stricat faptul că Uniunea Democratică Croată (HDZ), aflată la guvernare, are legături extinse cu ÖVP, cu care împarte calitatea de membru al Partidului Popular European (PPE).
Guvernul austriac a recunoscut că Croația a fost folosită de migranți pentru a intra ilegal în spațiul Schengen, după ce au trecut prin Serbia și Bosnia-Herțegovina. Într-adevăr, cetățenii din diferite țări terțe care nu beneficiază de acces fără viză în UE – cum ar fi India și Tunisia – pot zbura în Serbia fără a avea nevoie de viză. Cu toate acestea, președintele sârb Aleksandar Vucic a fost de acord să elimine regimul fără vize pentru multe dintre aceste țări, inclusiv pentru India, în viitorul apropiat. Astfel, Nehammer s-a văzut în situația de a reveni asupra amenințării sale cu veto.
Ulterior, ÖVP a luat la țintă România și Bulgaria. Ministerul de Interne (BMI) a susținut că nu este convins că controalele la frontierele externe ale acestor țări sunt adecvate, în ciuda evaluărilor efectuate de Frontex, potrivit cărora acestea îndeplinesc criteriile tehnice. BMI a citat propriul studiu care a constatat că, dintre cetățenii care au intrat ilegal în Austria în 2022, 40 % au venit prin Serbia, alți 40 % prin Ungaria, prin România și Bulgaria, iar 20 % au venit prin alte rute. Acest lucru a contrazis datele Frontex, dar BMI a susținut că cifrele sale sunt mai fiabile, având în vedere că se bazează pe cartografierea datelor mobile, precum și pe interviuri cu solicitanții de azil. Studiul nu este disponibil publicului.
WKO, îngrijorat de interesele de afaceri austriece din România și Bulgaria, a făcut un lobby intens împotriva veto-ului, dar fără succes. Europarlamentarul român Eugen Tomac a afirmat că încercările de a face lobby pe lângă Nehammer prin intermediul PPE au fost la fel de zadarnice: acesta a respins „orice argument rațional” și „a respins fiecare propunere făcută de Comisia Europeană, a negat fiecare raport și fiecare statistică”. Speranțele că ÖVP era doar o simplă postură și că va imita olandezii în acceptarea unor asigurări simbolice privind controalele la frontieră și corupția s-au dovedit a fi în zadar.
Teoretic, opoziția ÖVP nu este categorică. Cancelaria a declarat că va susține aderarea României și Bulgariei la Schengen după ce va fi mulțumită de controalele la frontierele externe ale acestora, sugerând că este doar o chestiune de timp până când propunerea va putea fi prezentată din nou. Cu toate acestea, surse austriece din România și Bulgaria, care au vorbit sub protecția anonimatului, au fost foarte pesimiste că va fi atât de ușor – și că intransigența guvernului va aduce daune de durată intereselor austriece în aceste țări.
Furia este deja palpabilă, ministrul român de interne exprimându-și neîncrederea, având în vedere că Karner i-a promis în februarie că îl va sprijini în vederea aderării la Schengen. Între timp, președintele Asociației române pentru energie curată și combaterea schimbărilor climatice cere Austriei să plătească 200 de milioane de euro pe lună drept compensație pentru costul rămânerii țării în afara spațiului Schengen.
Influența regională austriacă în declin?
Întreaga afacere ar putea fi considerată o comedie a erorilor dacă guvernul nu ar ține ostatici 26 de milioane de cetățeni ai UE, irosind inutil puterea de influență pe care Austria a acumulat-o în Europa Centrală, de Est și de Sud-Est (CESEE).
Într-adevăr, înainte de 1989 – dar mai ales după 1989 – Austria a fost unul dintre statele care a sprijinit cel mai mult integrarea regiunii în UE. Austria nu a avut în niciun caz motive altruiste; această strategie a avut avantaje masive. Investitorii austrieci au găsit piețe noi și profitabile, pe care aveau avantajul de a fi primii veniți, în timp ce economia austriacă a fost capabilă să găsească forță de muncă ieftină. Viena a reușit să își revigoreze și să își reinventeze statutul de capitală de facto a regiunii.
Cu toate acestea, a fost un aliat fidel al statelor din regiune, chiar dacă establishmentul politic a supraestimat adesea amploarea influenței sale geopolitice. Cu toate acestea, ÖVP – cu toleranța Verzilor, precum și a social-democraților din opoziție (SPÖ), care au făcut rabat de la această reputație – torpilează această reputație, conducându-se într-un mod atât de evident politic.
În plus, prin faptul că se acomodează cu unele state membre, în timp ce pe altele le aruncă sub autobuz, se dovedește cinic și nedemn de încredere. Nehammer a fost pregătit să renunțe la opoziția sa față de aderarea Croației, odată ce Zagreb a răspuns cu o abordare de tip „băț și morcov”. ÖVP continuă să îl curteze pe premierul ungar Viktor Orban, organizând trei întâlniri importante cu acesta numai în 2022, deși țara este veriga cea mai slabă din lanțul migrației. Nu numai că guvernul Orban a făcut practic imposibilă depunerea cererilor de azil de către solicitanții de azil, dar le face vânt către Austria.
Acest lucru nu a trecut neobservat la București sau la Sofia. Un delegat austriac, cu care am vorbit, mi-a spus, în mod neoficial, că decizia este în întregime „politică” și că acest lucru ar îngreuna inutil viața întreprinderilor austriece, în special în România, care este una dintre cele mai mari destinații din UE pentru investițiile străine austriece. Guvernul nu a aruncat sub autobuz doar doi aliați, ci și propriile interese economice. Acest lucru este, de asemenea, de rău augur pentru Balcanii de Vest, unde Viena continuă să aibă o influență substanțială, chiar dacă a scăzut în alte părți.
Această strategie confuză ilustrează măsura în care ÖVP se confruntă cu moartea cerebrală. Aceasta s-a accelerat sub conducerea lui Sebastian Kurz. Cândva, ÖVP era cel mai pro-european partid din Austria. Zilele unei astfel de gândiri au trecut de mult.
Opoziția austriacă față de aderarea României și Bulgariei la Schengen este o demonstrație care dă de gândit despre cât de parohială a devenit cultura sa politică.
