România îmbătrânește mai repede decât construiește
Cifrele descriu o țară aflată în fața unei provocări demografice fără precedent. România are astăzi aproximativ 3,7 milioane de persoane de peste 65 de ani — aproape 19% din populație — iar ponderea lor va urca spre 28% până în 2050. Potrivit analizelor realizate de Banca Mondială pentru Ministerul Muncii[1], aproximativ un senior din trei declară cel puțin o nevoie de îngrijire, iar la vârste de peste 80 de ani proporția depășește 60%. Sute de mii de vârstnici au nevoi majore sau severe, care nu mai pot fi acoperite doar în familie.
În fața acestei realități, infrastructura existentă este dramatic subdimensionată: România are aproximativ 800 de centre rezidențiale pentru seniori, dintre care doar 120 sunt centre de stat, cu aproape 7.000 de paturi. Centrele private însumează aproximativ 28.000 de paturi — în total, în jur de 35.000 de paturi la nivel național. Aceleași analize arată că, la nivel național, România ar avea nevoie de un număr de aproape patru ori mai mare de lucrători în îngrijirea de lungă durată pentru a atinge media europeană, acoperirea nevoii reale cu servicii formale fiind printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană.
„Statul operează astăzi 120 de centre dintr-un total de 800. Restul sunt cele dezvoltate de catre sectorul privat. Asta înseamnă că orice discuție serioasă despre viitorul îngrijirii seniorilor în România este, de fapt, o discuție despre cum stimulăm investițiile private responsabile. Estimarea noastră este că țara va avea nevoie de cel puțin 120.000 de paturi în următorii zece ani — de peste trei ori capacitatea actuală. O asemenea infrastructură se construiește cu reguli clare, predictibile și inteligente."
— Iulian Pleșcan, CEO ECHO Elderly Care
Standarde inteligente pentru un ecosistem divers
Pe teren există deja un ecosistem extrem de divers: de la mici afaceri de familie cu 20–30 de locuri, conduse din vocație și din dragoste față de oameni, până la centre mari, cu sute de rezidenți, care operează ca structuri medicale complexe. Iar structura pieței este elocventă: din totalul centrelor rezidențiale pentru seniori, 702 au sub 75 de paturi per locație — 608 private și 94 publice — însumând 23.905 paturi. Cu alte cuvinte, aproape nouă din zece centre din România sunt centre mici, cu o capacitate medie de aproximativ 35 de paturi.
Legislația actuală le tratează însă pe toate identic — aceleași norme de personal, aceleași cerințe de structură, indiferent de dimensiune și de complexitatea medicală reală a rezidenților. O lege scrisă pentru profilul centrului mare se aplică, în practică, unei piețe formate covârșitor din centre mici.
„Cred că standardele ar trebui fie stabilite intr-un mod inteligent. Există o diferență fundamentală între a cere unui centru cu 30 locuri care își desfășoară activitatea într-o clădire de dimensiuni mici să respecte aceleași norme de personal și dotare ca unui centru cu 300 de paturi — și a cere tuturor să fie excelenți în ceea ce fac, la nivelul lor real de complexitate. Antreprenorii care fac această meserie din vocație sunt o resursă națională: preiau o presiune uriașă de pe umerii sistemului public și o fac adesea cu resurse limitate. Ultimul lucru pe care ar trebui să îl facem este să îi împingem în ilegalitate prin norme concepute pentru o altă categorie de centre."
— Iulian Pleșcan
Clasificarea: un principiu deja aplicat în toate domeniile
Spitalele din România au clasificare pe niveluri de competență. Hotelurile au stele. Restaurantele au categorii. Nimeni nu cere unui han de munte să respecte standardele unui hotel de cinci stele din centrul Capitalei — și totuși ambele trebuie să fie curate, sigure și oneste față de client. Recunoaștem existența unui mecanism similar prevăzut de prevederile legale actuale, însă sistemul este unul facultativ și nefolosit în practică, în timp ce criteriile existente nu ar conduce la o clasificare reală și transparentă pentru beneficiari și aparținătorii acestora.
Este timpul ca și centrele pentru seniori să beneficieze de tratament legislativ diferențiat.
„Propunem o clasificare clară, bazată pe trei criterii obiective: numărul de locuri, gradul de complexitate medicală al rezidenților și tipul de servicii oferite. Centrele mari, cu sute de locuri, trebuie să respecte obligatoriu standardele complete de calitate (implicit normativele ISU). Un centru mic, cu 25–30 de locuri, care îngrijește seniori cu nevoi sociale și medicale moderate, trebuie să aibă un cadru legislativ adaptat realității sale — norme de personal, de dotare și de structură pe măsura serviciilor pe care le oferă cu adevărat, și, în funcție de clădirea în care își desfășoară activitatea, normative ISU potrivite infrastructurii. Un singur capitol rămâne comun pentru toți, indiferent de dimensiune: siguranța rezidenților."
— Iulian Pleșcan
Realitatea din teren pe care legislația o ignoră
Centrele de seniori din România se află astăzi într-o situație paradoxală și nedreaptă: sunt obligate să ofere servicii medicale complexe — pentru că patologia rezidenților o cere — dar nu sunt recunoscute ca furnizori de servicii medicale și nu sunt sprijinite ca atare.
Aceste centre acordă zilnic îngrijiri care în mod normal ar fi gestionate în spital: monitorizare cardiacă, tratament pentru escare, recuperare post-AVC, management al demenței avansate. Prin aceasta, centrele de seniori degrevează spitalele și reduc supraaglomerarea sistemului de urgență. Această contribuție nu este recunoscută nicăieri în legislația actuală.
„Suntem în situația absurdă în care un centru de seniori asigură servicii medicale complexe, ajută sistemul de sănătate să respire, și totuși este tratat legislativ ca o structură socială rezidențială de bază. Această disonanță trebuie corectată."
— Iulian Pleșcan
Apelurile 112 din centrele de seniori: un triaj deja făcut
Un alt punct pe care îl aducem în dezbaterea publică este protocolul de comunicare dintre centrele de seniori și sistemul de urgență.
Când un rezident al unui centru de seniori are nevoie de transfer la spital, acel apel la 112 vine după ce centrul i-a acordat deja îngrijire medicală la fața locului. Transferul se solicită doar atunci când capacitatea medicală a centrului a fost depășită. Cu alte cuvinte, apelul a trecut deja printr-un triaj medical calificat — o informație prețioasă pe care sistemul de urgență astăzi nu o valorifică.
„Propunem un protocol național care să stabilească un triaj informat. Aceste apeluri nu sunt apeluri de rutină. Sunt apeluri care vin după ce toate resursele centrului au fost mobilizate. Rezidentul respectiv a primit deja îngrijire de la echipele medicale ale centrului pentru seniori. Și de multe ori acestea sunt formate din medici specialiști geriatrie, medicină internă, cardiologie, medicină de familie și tot așa care, alături de personal medical mediu precum asistente medicale și infirmiere au făcut tot posibilul pentru acel pacient. Dacă se apelează 112, înseamnă că situația depășește ce putem face noi iar rezidentul are nevoie de sisteme complexe de diagnostic și tratament."
— Iulian Pleșcan
Ce propune ECHO Elderly Care
În spiritul unui dialog constructiv cu autoritățile și cu întregul sector, ECHO Elderly Care propune o structură în cinci direcții.
- Un sistem național de clasificare a centrelor pentru seniori în patru categorii de calitate, A–D, pe criterii obiective — numărul de locuri, complexitatea medicală a rezidenților și tipul serviciilor oferite — cu afișare obligatorie la intrarea în centru, în contract și într-un registru electronic național, pentru ca fiecare familie să poată compara și alege în cunoștință de cauză.
- Recunoașterea legală a serviciilor medicale furnizate în centre, printr-o tipologie clară a centrelor după complexitatea medicală — de la centre fără activitate medicală până la centre cu servicii de recuperare și tratament specializat — cu norme de personal și de dotare corelate cu serviciile efectiv prestate, nu cu un șablon unic.
- Un protocol național pentru apelurile 112 provenite din centrele de seniori, care să recunoască faptul că aceste apeluri intervin după epuizarea capacității medicale a centrului și să asigure un răspuns pe măsura gravității reale a situației.
- Sprijin real pentru conformare, cu termene credibile. Proceduri de autorizare adaptate nevoilor reale, termene ferme de soluționare pentru instituțiile statului și mecanisme de finanțare pentru operatorii care își asumă un calendar de aliniere la standarde. Esențial este ca termenele să fie stabilite realist de la bun început — dimensionate după complexitatea reală a lucrărilor de conformare — și apoi respectate cu consecvență. Practica termenelor nerealiste, urmate de amânări succesive, a erodat încrederea tuturor: operatorii nu pot planifica investiții, iar cerințele își pierd forța. Un termen corect, asumat și menținut valorează mai mult decât unul ambițios, amânat la nesfârșit.
- Un cadru național de stimulare a investițiilor în infrastructura de îngrijire, care să facă posibilă triplarea capacității în următorul deceniu: predictibilitate legislativă pe termen lung, corelarea finanțării publice și a contractării serviciilor cu categoria de clasificare, parteneriate public-private pentru dezvoltarea de noi centre și valorificarea fondurilor europene dedicate îngrijirii de lungă durată.
Propunerea integrală, structurată pe capitole și articole, împreună cu grilele tehnice de clasificare, va fi transmisă Ministerului Muncii. ECHO Elderly Care și-a exprimat disponibilitatea de a participa la grupuri de lucru, dezbateri publice și consultări tehnice, precizând că valorile propuse pot fi ajustate în procesul de consultare.
„Următorul deceniu va decide dacă România își construiește o infrastructură de îngrijire demnă de părinții ei sau rămâne cu liste de așteptare care se întind pe ani. Noi credem că se poate construi — cu reguli inteligente, cu investiții responsabile și cu toți operatorii interesati la aceeași masă, de la cel mai mic centru de familie la cea mai mare rețea. Să construiești și să operezi responsabil un centru pentru seniori nu este o obligație pe care o datorăm doar statului. O datorăm tuturor părinților noștri."
— Iulian Pleșcan, CEO ECHO Elderly Care
Despre ECHO Elderly Care
Echo Elderly Care este o platformă națională de servicii pentru îngrijirea și viața activă a seniorilor, creată pentru a dezvolta o rețea de centre de înaltă calitate în România prin achiziții strategice și investiții greenfield. Platforma oferă soluții integrate pentru toate gradele de dependență și pentru o gamă largă de nevoi medicale, de la programe de socializare, prevenție și vitalitate pentru seniorii independenți până la îngrijire medicală complexă, având ca obiectiv stabilirea unor standarde unitare de calitate și dezvoltarea responsabilă a serviciilor de senior living la nivel național. Echo Elderly Care își propune să contribuie activ la reducerea deficitului de servicii specializate pentru seniori din România și la stabilirea unor standarde unitare de calitate la nivel național.
[1] România - Calea de urmat în domeniul îngrijirii de lungă durată, Contribuții tehnice la Strategia de ÎLD 2023-2030, București, Decembrie 2022.
