Vilele „Take Ionescu” și „Carola” din Sinaia sunt scoase la vânzare prin Artmark Historical Estate, iar prețul lor a fost redus cu câte 100.000 de euro după ce proprietățile nu și-au găsit cumpărător.
Vila „Take Ionescu”, reconstruită în 1895, are 15 camere, este amplasată pe un teren de 5.000 de metri pătrați și costă 500.000 de euro. Inițial, ea a fost scoasă la vânzare la prețul de 600.000 de euro, scrie News.ro
Casa a intrat în posesia familiei Ionescu - Take și soția Bessi Richards - în anul 1893, fiind adusă la înfățișarea actuală începând cu 1895, când a intrat într-un proces de reabilitare și modernizare. Proiectul a fost realizat de arhitectul Henri Susskind, elvețian născut la Viena în 1868.
Susskind a fost unul dintre cei mai activi ingineri din București și Sinaia. Apropiat al lui Lecomte du Noüy, lucrând în biroul acestuia de arhitectură, iar mai târziu contractor al Societății Marilor Hoteluri, Susskind avea să își lase amprenta atât asupra unor reședințe din cele două orașe, cât și asupra unor edificii importante ale turismului românesc. Printre construcțiile lui din Sinaia se numără Vila „Mihai Haret”, Vila „Testiban”, restaurarea Vilei „Căprița”, refacerea Vămii Strunga, Vila „Negoiul” a lui Take Ionescu. În București a ridicat casa doctorului Mirinescu din Strada Spătarului 54, casa „Pompiliu Eliade” de pe Splaiul Independenței 74, casa „Scarlat Lahovary” din Calea Dorobanți colț cu Strada Grigore Alexandrescu, distrusă de bombardamentele din 1944, casa inginerului Silviu Costinescu, de pe strada Icoanei 56, colț cu bulevardul Dacia, casa inginerului Petre Oteteleșanu din strada Grigore Mora 15 și locuința sa din strada Ecaterina Teodoroiu 10.
Vila Take Ionescu
Unele dintre cele mai importante proiecte pe care le-a supervizat Susskind au fost în slujba Societății Marilor Hoteluri, astfel avea să administreze proiecte ca Hotelul Athénée Palace (1912), Hotelul Palace din Constanța, iar în Sinaia, Hotelul Palace (1911) și Cazinoul (1913).
Vila „Take Ionescu” este compusă din mai multe corpuri, de înălțimi și dimensiuni diferite. Elemente precum veranda principală, galeriile închise cu geam, balcoanele, bovindourile, apareiajele din pereții exteriori, toate din lemn închis la culoare, marchează stilul renașterii germane. La parter, în corpul din dreapta, se găsea un birou și, alături, unul mai mic pentru unul dintre secretarii de care Ionescu putea avea nevoie la Sinaia. În corpul central se găsește un vast hol care comunică, printr-un glasvand, cu marea sufragerie.
În 1905, consiliul comunal Sinaia a hotărât ca strada pe care domicilia Take Ionescu să-i poarte numele. Astfel, adresa vilei a devenit strada Take Ionescu nr. 2. În același an, politicianul a fost ales președinte de onoare al Societății filantropice a meseriașilor sinăieni „Vârful cu Dor”.
După Primul Război Mondial, perioadă sub ocupație germană, vila a intrat într-o nouă etapă. Take Ionescu era prins cu politica internă, de la înfăptuirea Marii Uniri până la preluarea guvernului la sfârșitul anului 1921, anul 1922 fiind anul decesului marelui om de stat. Moștenitorii au locuit aici timp de aproape trei decenii, până în 1950, când a fost naționalizată.
Vila Take Ionescu
Repartizată unei case de copii, renovările si reparațiile curente s-au făcut din bugetul Inspectoratului Școlar și clădirea s-a menținut destul de bine în cele patru decenii cât a avut această destinație. După 1990, imobilul a fost scos din gestiunea Inspectoratului și a statului și a fost retrocedată moștenitorilor lui Take Ionescu.
Vila „Carola”, finalizată în 1896, are 39 de camere, 5 băi și un teren de 1.593 de metri pătrați. Prețul ei a fost scăzut de la 600.000 de euro la 525.000 de euro.
Vila Carola
Primul ei proprietar, fostul valet al prințului Dimitrie Ghica, austriacul Jóseph Ungarth, era la 1870 primul „hotelier” al comunei Podul Neagului (Sinaia avea să fie atestată ca oraș la 1 decembrie 1874). Însărcinat să administreze primul hotel din Sinaia, Ungarth avea să își construiască ulterior propria afacere, ridicând în cursul anului 1896 vila Carola.
Micul hotel poartă numele fiicei lui Jóseph Ungarth, Carola, cea care avea să devină ani mai târziu soacra lui Constantin Noica. Filizoful s-a căsătorit în 1934 cu Wendy Muston, fiica lui Walter și a Carolei Muston.
Vila Carola
Hotelul avea să fie și locul secret de întâlnire al amanților Elena Lupescu și Carol, prințul moștenitor. Cei doi se cunoscuseră în februarie 1925, iar vila Carola, reședința de la acea ora a Elenei Lupescu, avea să fie locul secret de întâlnire.
Între oaspeții primiți de-a lungul vremii s-a aflat și dirijorul și violonistul Yehudi Menuhin. El a petrecut, la vârsta de 11 ani, două luni aici, timp în care frecventa Vila Luminiș, pentru lecțiile de vioară oferite de George Enescu.
