Pe rețelele de socializare, dar și uneori în mass-media, în întreaga Europă, multe subiecte ale vieții cotidiene fac obiectul unor informații false, trunchiate sau aproximative, care urmăresc să pună în discuție intervenții, dovedite sau presupuse, directe sau indirecte, ale Uniunii Europene.
Limitarea numărului de dușuri, eliminarea micului dejun, interzicerea hârtiei igienice, purtarea obligatorie a măștilor pentru vaci sau producerea de cipuri electronice pentru „controlul populației”: aceste afirmații false, printre cele mai virale verificate de rețeaua europeană a AFP în ultimele luni, ar putea părea anecdotice, arată Rador.
Dar, avertizează experții, motivele pentru care aceste știri false care vizează UE proliferează trebuie luate mai în serios ca niciodată, din cauza posibilelor consecințe politice ale acestora, în special asupra viitoarelor alegeri, potrivit Rador Radio România.
Dezinformarea este „una dintre cele mai semnificative amenințări” cu care urmează să se confrunte democrațiile, a avertizat la sfârșitul lunii ianuarie șeful diplomației europene, Josep Borrell.
Complexitate bruxelleză
Primul factor explicativ, guvernanța Uniunii Europene și procesele sale de pregătire a politicilor sale publice sunt foarte complexe. „Cu siguranță, nivelurile scăzute de cunoștințe, chiar și despre aspectele de bază ale modului în care funcționează UE contribuie la problema dezinformarii”, a declarat Simon Usherwood, profesor de științe politice și studii internaționale la Open University din Londra.
De exemplu, utilizatorii de internet au putut împărtăși pe rețelele de socializare, în Franța, Grecia sau Germania, postări în care se susține că Uniunea Europeană a vrut să „caseze” vehiculele vechi sau să „interzică repararea mașinilor mai vechi de 15 ani”, interpretând greșit propunerea, făcută efectiv de Comisia Europeană în iulie 2023, de revizuire a reglementărilor referitoare la gestionarea vehiculelor scoase din uz (VSU).
Aceste știri false servesc în mod regulat la alimentarea ideii unei UE atotputernice, depășind suveranitatea statelor în detrimentul libertății cetățenilor. Cu toate acestea, „nu sunt sigur că subiectele sunt mult mai complexe la Bruxelles decât pentru politicile publice naționale”, relativizează problema sociologul media Cyril Lemieux, care conduce un seminar despre dezinformare la EHESS din Paris. În opinia lui, mai important este că „la toate aceste niveluri, național și european, se exprimă aceeași neîncredere a păturilor populare față de elitele bănuite că sunt prea îndepărtate de acestea, neîncredere care favorizează aderarea la ‘fake news'”.
Și această neîncredere este exploatată pe scară largă și politic, în special din partea „suveraniștilor care răspândesc mesaje anti-UE”, subliniază Jakub Kalensky, analist la Centrul european de excelență pentru lupta împotriva amenințărilor hibride de la Helsinki. Astfel, printre cei care răspândesc zvonul despre o Comisie Europeană care vrea să-i facă pe europeni să mănânce insecte fără știrea lor, îi regăsim atât pe euroscepticul britanic de extremă dreapta Nigel Farage, cât și pe președintele Uniunii Populare Republicane și susținător al ieșirii Franței din UE, François Asselineau, sau pe ministrul ungar al agriculturii, Istvan Nagy.
„Ecosistem pro-Kremlin”
În opinia lui Jakub Kalensky, acești suveraniști „au dezvoltat o simbioză” cu un adversar și mai redutabil al UE, Rusia și „ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin”, care are tot interesul să alimenteze neîncrederea față de Bruxelles și alegerile democratice, în special în contextul războiului din Ucraina. Potrivit lui, „această simbioză este reciproc avantajoasă: ecosistemul pro-Kremlin câștigă noi actori naționali care dau legitimitate mesajelor sale, iar actorii anti-UE beneficiază de o vizibilitate pe care altfel nu ar putea-o obține”.
Până la urmă, rezumă Simon Usherwood, „dezinformarea care vizează UE provine din multe surse diferite” care se întăresc reciproc, ca atunci când „mesajele emanate de oameni care sunt cu adevărat pierduți în fața UE sau mesajele pur și simplu critice sunt apoi folosite de grupurile politice mai organizate sau chiar de state.
„UE riscă atunci să considere orice mesaj negativ drept dezinformare”, avertizează el, în timp ce, potrivit acestuia, trebuie să rămână atentă la criticile pe care cetățenii le exprimă cu bună-credință pentru a-și îmbunătăți funcționarea.
