Filmarea și fotografierea cu scop comercial sau documentar a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil, aflate în proprietatea publică a statului, vor putea fi realizate fără avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi aprobarea Ministerului Culturii, dar și fără respectarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Modificarea este propusă într-un proiect de hotărâre de guvern, inițiată chiar de Ministerul Culturii, și are în vederea eliminarea unui între articol cuprins în Normele de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate.
Prevederile articolului 24 din Normele menţionate reglementează o serie de măsuri avute în vedere în cazul filmării şi fotografierii bunurilor culturale mobile clasate, în scop documentar și comercial.
Astfel, în norme se precizează că filmarea și fotografierea cu scop comercial sau documentar a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil, aflate în proprietatea publică a statului, pot fi realizate numai cu acordul scris al titularului dreptului de administrare şi cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi aprobarea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, precum şi cu respectarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.
”De-a lungul timpului, s-a constatat că procedura respectivă este greoaie, iar activitatea Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi a Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale este încărcată în mod nejustificat”, arată ministerul de resort, care propune eliminarea în întregime a articolului menționat.
Comisia Națională a Muzeelor este organismul științific de specialitate, fără personalitate juridică, cu rol consultativ și de avizare în domeniul patrimoniului cultural mobil, care funcționează pe lângă Ministerul Culturii. Astfel, din norme este eliminată nu doar obligația obținerii avizelui și aprobării autorităților ministeriale, dar și obligativitatea respectării de către administratorul unui bun de patrimoniu a legislației privind drepturile de autor.
Inițiatorul arată că prevederile articolului 27 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată, cu modificările ulterioare, sunt suficiente şi clare în ceea ce priveşte fotografierea sau filmarea bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietate publică.
Articolul respectiv arată, însă, doar că ”reproducerea bunurilor culturale mobile clasate prin mijloace foto, video sau numerice se face cu acordul scris al titularului dreptului de administrare sau al proprietarului bunului reprodus, după caz”, fără a face trimitere la alte norme legislative sau la scopul, comercial sau de altă natură, al reproducerii.
De asemenea, ministerul mai argumentează că este necesară abrogarea prevederilor respective având în vedere faptul că aparatura foto-video existentă în prezent este performantă, precum și în considerarea faptului că fotografierea și, mai rar, filmarea bunurilor sunt necesare pentru derularea majorității operațiunilor care implică patrimoniul cultural mobil (de la export temporar la clasare; întocmirea fișelor de evidență și a fișelor de conservare; realizarea de filme și alte materiale în scop documentar, științific, comercial, sau de promovare; derularea operațiunilor de restaurare, cercetare; editarea de studii, cataloage etc.)
Ținând cont însă că în niciunul din actele menționată nu mai este atins subiectul reproducerii în scop comercial, acordarea acestor drepturi pentru bunurile de patrimoniu din custodia proprie va rămâne astfel la discreția directorilor de muzee.
