Vizualizezi distribuția luminii și vezi instant dacă arzi highlights sau îneci umbrele. Dacă înveți să le citești, nu mai depinzi de ecranul camerei, care păcălește în soare sau în întuneric.
Setează afișarea histogramei în timp real, dacă aparatul permite, și activează zebrele pentru zonele care se apropie de suprasaturație.
Apoi construiești expunerea după subiect, nu după fundal.
Cum citești corect histograma
Histograma este un grafic al luminozității: stânga umbre, dreapta highlights, mijloc tonuri medii. O scenă de zăpadă va împinge graficul spre dreapta, una nocturnă spre stânga. Nu căuta o formă „ideală”, urmărește să păstrezi informație utilă.
Dacă vârfurile se lipesc de marginile graficului, pierzi detalii. Mută expunerea până când highlights importante nu mai sunt tăiate sau decide conștient ce sacrifici.
În RAW, îți permiți să expui puțin mai spre dreapta ca să păstrezi semnal curat, dar ai grijă la canale. Histograma pe canale separate îți arată dacă un roșu sau un albastru sare din gamă, deși histograma generală pare în regulă.
Zebrele ca avertisment rapid
Zebrele trasează dungi pe zonele care depășesc pragul setat. Alege un prag de 95–100% pentru video și puțin mai conservator pentru JPEG. Când apar, poți închide diafragma, scurta timpul sau coborî ISO. Dacă zebrele apar doar pe speculari fără importanță (reflexii pe metal sau sticlă), le poți lăsa, asumând estetic.
În contralumină, expune la față și urmărește zebrele pe cer sau pe contururi. Dacă vrei totul într-un cadru, folosește bracketing și combină ulterior. Cu aceste repere, expunerea devine o decizie controlată, nu o loterie.
