Zecile de milioane de euro investiți în ultimii cinci ani în infrastructura medicală privată au susținut concurența tot mai puternică pentru clienți între marii jucători privați din domeniu. O competiție din care a ieșit, însă, câștigător și sistemul public de sănătate.
Spectator de pe margine al modernizărilor, extinderilor și deschiderilor de noi unități medicale făcute mai mult de privați în ultima perioadă, pe care i-a încurajat, totuși, prin deductibilitatea abonamentelor de sănătate ce finanțează mare parte din investiții, statul a primit, la rândul lui, ca urmare a acestor eforturi de dezvoltare, nu doar taxe și impozite, ci și o gură de oxigen în gestionarea sănătății publice. Investițiile private au scăzut presiunea cheltuielilor de la bugetul de stat, în special în zona prevenției medicale, dar și pentru retenția medicilor, probleme cărora sistemul public nu le-a putut găsi niciodată rezolvarea completă, date fiind constrângerile bugetare.
Alternativa privată oferită pacienților pentru diagnostic și tratament, pentru realizarea educației și prevenției medicale, a venit ca o susținere extrem de necesară într-o țară aflată pe ultimul loc în UE în ceea ce privește ponderea cheltuielilor cu sănătatea în PIB, cu 5,1% în urma mediei europene de 8,6%. Și în care, potrivit unui studiu PwC, finanțările pentru sănătate sunt asigurate în proporție de 81,2% prin decontări de stat, 18% din plăți făcute de pacienți din buzunar și doar 0,1% din asigurări private.
Prin comparație, în Polonia proporțiile sunt: 71% - stat, 23,5% - plăți pacienți, 4,2% - asigurări private/abonamente, în Ungaria: 66,75% - stat, 26,5% buzunar pacienți, 2,6% asigurări private, iar în Bulgaria: 53,3% - stat, 45,6% - plăți pacienți, 0,3% - asigurări private.
Cu investiții de peste 70 milioane de euro în infrastructura medicală în ultimii cinci ani, Rețeaua de sănătate Regina Maria are în liniile de business decontări cu statul care nu reprezintă decât 9%, cea mai mică pondere dintre principalii jucători privați din domeniu. 30% sunt abonamente, iar 61% sume plătite direct de pacient. Compania vrea să dubleze abonamentele, ca număr, dar ținta este să crească toate liniile de business în același timp și să fie păstrate aceste proporții.
Prima care a introdus abonamentele medicale în România, în urmă cu 21 de ani, ulterior lansând și primele pachete medicale individuale, adresate persoanelor fizice, Regina Maria este unul dintre principalii jucători într-o piață care a depășit semnificativ pragul de 1 milion de pachete de prevenție, la o valoare de 50 milioane de euro și potențial de dublare până în 2020. Din 2016, oferă și primele pachete de pe piață destinate IMM-urilor și start-up-urilor, indiferent de numărul de angajați.
Jucători mari pe această piață sunt și MedLife și Medicover, dar produsul este oferit și de alte rețele mai mici. Majoritatea furnizorilor medicali privați reinvestesc o mare parte a profiturilor obținute pentru dezvoltarea de noi unități medicale și de noi servicii, dar și pentru atragerea celor mai buni medici. Iar problema specialiștilor buni care pot fi recrutați se resimte mai acut în unele orașe decât în altele.
De altfel, decizia de a investi în deschiderea de unități medicale noi este luată și în funcție de posibilitatea de a găsi medici bine pregătiți la nivel local, astfel încât standardele să poată fi respectate.
Polarizarea, cu lipsă acută de specialiști în orașele medii și presiune tot mai mare pe spitalele din București, nu a putut fi până acum rezolvată, însă plecările în masă din țară ale medicilor români s-au mai temperat în ultima perioadă, nu doar ca urmare a majorărilor salariale oferite de stat, ci și grație alternativei oferite în sectorul privat de sănătate.
Regina Maria a majorat salariile asistentelor cu 25%, anticipând majorările din sistemul public, însă doar creșterile de lefuri, care inevitabil se duc și în prețurile către pacienți, nu sunt suficiente, cel puțin în cazul medicilor, pentru a-i motiva să rămână în țară.
Nu doar salariile țin medicii în țară
Medicii primari sau specialiști nu au nevoie doar de salarii decente ca să nu plece din țară, ci și de o infrastructură medicală ca în străinătate, de un mediu de lucru cu demnitate și respect, fără penurie de consumabile sau infecții nosocomiale.
În plus, au nevoie de training, pentru că lucrurile evoluează rapid în domeniu. Regina Maria a trebuit să instruiască 4.000 de angajați, inclusiv în străinătate sau cu specialiști din străinătate, pentru a fi la curent cu schimbările din domeniu, care se petrec continuu, și pentru a fi pregătiți să folosească echipamentele noi.
În fapt, ca în orice domeniu, strategia de retenție a specialiștilor ajunge astfel, inevitabil, tot la problema investițiilor. Nu este suficient ca infrastructura medicală să fie consistentă valoric, ci trebuie folosită și întreținută corespunzător. Regina Maria alocă milioane de euro anual doar pentru upgrade și întreținere echipamente, unele trebuind să fie înlocuite la câțiva ani din cauza evoluțiilor tehnologice, chiar dacă au presupus o investiție inițială mare.
Eforturi care au necesitat reinvestirea integrală a profitului în fiecare an, decizie mai puțin benefică pentru dividendele acționarilor, dar de natură a susține dezvoltarea pe termen lung.
De altfel, nivelul mare al noilor investiții în furnizarea serviciilor private de sănătate, în contextul nivelului general scăzut de dezvoltare a infrastructurii de sănătate, sunt cele care, potrivit unui raport al firmei de cercetare PMR, dau pieței de sănătate din România perspectiva de a înregistra cea mai mare rată de creștere în comparație cu alte state din Europa Centrală și de Est.
