Cea mai recentă emisiune de obligațiuni în dolari pe piețele externe s-a făcut la o dobândă mai mare decât cea cerută de bănci pe piața românească pentru împrumuturile în monedă națională.
Ministerul Finanțelor a emis obligațiuni internaționale în dolari de 4 miliarde de dolari, câte 2 miliarde de dolari pe scadențele de 5, respectiv 10 ani. Randamentul emisiunilor este de cel al titlurilor echivalente americane, la care se adaugă 1,95 puncte procentuale la împrumutul pe 5 ani, respectiv 2,35 puncte procentuale la cel pe 10 ani. În cursul zilei de marți, randamentul la titlurile SUA pe 5 ani a fost de 4,06%, respectiv de 4,15% la 10 ani. Astfel, randamentul plătit de România este de 6%, respectiv 6,5%.
Chiar dacă randamentele au fost mai mici decât cele estimate inițial, acestea rămân ridicate. Mai mult, în cazul titlurilor pe 10 ani, randamentele sunt mai mari cu circa 10 puncte de bază decât la titlurile în lei echivalente, care se tranzacționau la un randament de 6,39% în piața secundară marți, în timp ce dobânda la 5 ani era de 6,21%.
În ianuarie 2023, când statul lua tot aproape 4 miliarde de dolari din piață externă, o făcea la randamente de 6,7% pe 5 ani, respectiv 7,2% la 10 ani, față de un randament la lei în piața secundară de 7,7% la 5 ani și 7,9% la 10 ani.
Spre comparație, Polonia împrumuta, în martie 2023, 2,5 miliarde de dolari la 10 ani la un randament mediu de puțin sub 5% pe an. În piața secundară, randamentul este acum de 5,1%, potrivit informațiilor de la Bursa de la Frankfurt.
Așa cum Profit.ro a arătat recent, România este mai prost văzută de către investitori decât alte țări din regiune și plătește din acest motiv dobânzi mai mari. Printre punctele slabe se numără nivelul ridicat al deficitelor gemene – deficitul bugetar (circa 6% din PIB în 2023) și cel de cont curent (circa 7% din PIB).
Statul are nevoie de împrumuturi externe pentru că are nevoie de mulți bani – circa 181 de miliarde de lei sau 11% din produsul intern brut – și piața internă este una mică.
Teoretic, împrumuturile în diferite valute duc la o diversificare a rezervei valutare, câtă vreme banii nu sunt cheltuiți pentru acoperirea deficitului. Pe de altă parte însă, dobânzile împrumuturilor ar trebui să fie cele care contează efectiv, urmate de riscul valutar. Cum dobânzile la dolari sunt mai mari decât la lei și mai ales la euro (randamentul la titlurile scadente în 2033 este de 5,85% în piața secundară) și cum riscul valutar este mult mai mare – dolarul fluctuează independent de cursul valutar urmărit de BNR – împrumuturile în dolari sunt și mai scumpe și mai riscante.
România nu are mari obligații în dolari în afara împrumuturilor deja contractate. Singurele sume semnificative care pleacă din rezerva Trezoreriei de la BNR sunt, pe lângă plățile regulate ale datoriei externe în dolari, cele pentru contractele de armament încheiate cu firmele americane, însă acestea nu sunt atât de dese și de valori atât de mari și plățile nici nu se fac obligatoriu în dolari - spre exemplu, rachetele pentru sistemul Patriot, care cost circa 1 miliard de euro, vor fi fabricate în Germania. Cea mai mare achiziție în următorii ani este cea de avioane F-35, pentru care urmează să fie plătită suma de 6,5 miliarde de dolari.
Totodată, plățile în dolari se pot face și prin schimburi valutare, nu neapărat prin emisiune de datorie.
