Dacă indicele reprezentativ BET al Bursei de Valori București a depășit maximul din 2007 la începutul acestui deceniu, indicele financiar BET-FI a mai avut nevoie de 5 ani pentru a bate propriul său record, lăsând, astfel, în spate efectul crizei financiare care a condus la căderea băncii americane Lehman Brothers, relevă analiza Profit.ro.
Trecerea peste nivelul de 100.000 de puncte, pe care l-a ratat de puțin în vara anului 2007, s-a realizat în aceste zile, însă într-un cvasi-anominat, în care investitorii abia dacă au remarcat momentul.
De fapt, mulți dintre jucătorii de la BVB, care au intrat în piață în ultimii 10-15 ani și care la momentul crizei financiare poate nici nu împliniseră majoratul, au puține repere despre faptul că 100.000 de puncte a fost atunci un prag psihologic, o miză, sau chiar nu înțeleg semnificația pe care o aveau pe bursă atunci SIF-urile, ce alcătuiau componența indicelui.
Consumarea într-o atmosferă de uitare a performanței actuale pentru indicele BET-FI nu este numai generațională. Și investitorii care erau activi în piață atunci au întreaga perspectivă a pierderii de relevanță a emitenților din structura indicelui și poate chiar au purtat peste ani dezamăgirea contraperformanței și a pierderii de glorie a SIF-urilor, care toate operează acum sub alte denumiri.
Așa cum eliminarea pragurilor la SIF-uri – element de catalizare a unor așteptări ridicate și creșteri furibunde în anii 2005-2007 – s-a consumat în cvasi-anonimat la sfârșitul anului 2019, acum doborârea pragului de 100.000 de puncte pe indicele BET-FI și surmontarea handicapului de la criza financiară sunt observabile cu greu.
Profit.ro a identificat 5 motive pentru care performanța indicelui financiar de la BVB are o semnificație relativ scăzută din perspectiva reperelor de valoare și a comparațiilor care de regulă sunt relevante la marcarea unor borne în evoluția indicilor bursieri.
1. Inflația persistentă a erodat valoarea pentru investitori
Primul argument este că valoarea leului nu mai este aceeași. Pe 24 iulie 2007, când indicele BET-FI atingea maximul cu o valoare intraday depășind reperul de 96.000 de puncte, dar ratând nivelul de 100.000 de puncte, cursul euro/leu era de 3,1204 lei pentru un euro, așa cum era furnizat de Banca Națională a României, un leu mult mai tare față de reperele actuale de peste 5 lei pentru un euro.
Devalorizarea reală nu este, însă, atât în raport cu euro, cât în comparație cu produsele și serviciile care pot fi cumpărate. Cu 2 valuri infaționiste majore în anii 2010-2012 și 2020-2024, puterea de cumpărare a leului este foarte departe de nivelurile din anul intrării României în UE, moment care a și precipitat exuberanța bursieră de atunci.
Indicatorii monetari spun povestea reală. Dacă în lunile umflării balonului masa monetară în sens larg (M3) măsurată de BNR era cu puțin peste reperul de 120 miliarde lei, la ultimele date aferente luniii octombrie a anului trecut, cantitatea totală de bani din sistemul financiar românesc era de 758,3 miliarde lei, adică de 6 ori mai mult decât nivelurile de atunci. Este inflația nemijlocită.
Produsele spun aceeași poveste. O sticlă de Coca-Cola de jumătate de litru costă acum dublu față de cât costa o sticlă de 2 litri la etapa precedentului record pentru indicele BET-FI. Majorările sunt și de peste 10 ori în cazul unor fructe, a altor alimente sau a unor servicii.
2. Structura indicelui nu mai este aceeași
Investitorii de la BVB au renunțat să se mai uite post-criză la indicele BET-FI. În primul rând era prea dureros. Căderea la criza financiară a fost de 90% în cazul SIF-urilor, la minimul din primăvara anului 2009, sub reperul de 10.000 de puncte, și procentajul mare al acestor titluri în deținerile investitorilor de la BVB a avariat portofoliile.
Din anul 2011, în structura indicelui BET-FI s-a adăugat Fondul Proprietatea (FP) care de departe cel mai important simbol și de atunci indicele financiar a fost privit ca un animal diferit. A încetat să mai fie un reper pentru ce s-a întâmplat până în 2007.
Venirea unor noi categorii de investitori a contribuit cu atât mai mult la această percepție cu cât au fost puține persoane care au cumpărat structura indicelui. Pur și simplu, au fost mulțimi diferite de investitori, respectiv cei care erau investiți în SIF-uri încă de dinainte de criză și cei care au mizat pe Fondul Proprietatea.
3. Indicele a fost măsurat diferit. A pierdut orice repere
Nu numai că structura indicelui este diferită prin primirea cu pondere mare a FP, dar și metodologia de calcul l-a deraiat. Astfel, în anii imediat post-criză – în contextul valorificării participațiilor la BCR pentru cele mai multe dintre SIF-uri, care au primit acțiuni Erste la schimb – aceste societăți au fost în măsură să facă distribuții masive de cash.
Cum prețurile nu s-au depărtat foarte mult de minime, radandamentele dividendelor în primii ani ai deceniului trecut au fost foarte mari, de multe ori cu 2 cifre. Totuși, de fiecare dată indicele a urmărit traiectoria în piață a acțiunilor SIF care se corectau cu dividendul. Așa se face că anii 2010-2016 au regăsit indicele BET-FI în limite de variație destul de bine delimitate, mișcare laterală evidențiată pe graficul multianual atașat.
Prin contrast, la vânzarea pachetului de 20% din acțiunile Hidroelectrica (H2O) și distribuția de dividend special subsecventă care au fost la jumătatea anului 2023 – deși acțiunile Fondul Proprietatea s-au ajustat nominal cu dividendul – modificarea nu a fost operată și în indicele BET-FI în care au rămas încorporate câștigurile ascensiunii bursiere din etapa în care Hidroelectrica făcea parte din portofoliul FP.
Astfel, relevanța reperului nominal de 100.000 de puncte este diminuată și de metodologia de calcul. Indicele BET-FI a fost calculat ca un indice normal în etapa distribuțiilor de dividende excepționale ale SIF-urilor, dar a fost calculat ca un indice de total-return în cazul FP.
Dacă ajustarea ar fi fost nominală, urmărind traiectoria în piață a acțiunilor Fondului, indicele BET-FI ar fi fost departe de nivelul de 100.000 de puncte. Pe de altă parte, dacă s-ar fi procedat cu încorporarea dividendelor în cazul SIF-urilor, recordul din 2007 va fi fost depășit demult.
4. Nici SIF-urile și nici FP nu mai înseamnă la fel de mult pentru bursă
Un alt aspect de relevanță este cel care raportează lichiditatea și însemnătatea pentru bursă, urmărind tabloul BVB în ansamblu. Când indicele BET-FI s-a apropiat de nivelul de 100.000 de puncte pentru prima dată în anul 2007, acțiunile din componența lui erau vectorii activității de tranzacționare ai bursei de la București.
Acțiunile SIF erau apropiate de prețul de 1 euro și la deschiderea sesiunii bursiere sau către închidere din “bid”-uri și “ask”-uri zburau pachete de zeci de mii sau chiar câteva sute de mii de titluri. Aproape fiecare investitor avea acțiuni SIF în portofoliu și frecvent câte 3 simboluri de la această categorie aveau prezență în top 5 tranzacționare.
La fel, imediat post-listare, când societatea avea alte dimensiuni, Fondul Proprietatea a deținut întâietatea. Anii 2011-2015 a avut de cele mai multe ori acțiunile FP pe primul loc sau pe una din pozițiile fruntașe în clasamentul lichidității de la BVB.
Realitatea este total diferită la acest debut de an 2026. Acțiunile fondurilor alternative de investiții au un procentaj redus raportat la rulajul total al bursei de la București.
Titlurile Fondului Proprietatea își croiesc tot mai greu drumul către podium și rareori câte o acțiune a uneia din fostele SIF-uri trece bariera de 1 milion de lei.
Un investitor experimentat remarca, într-o discuție cu Profit.ro, că, în cazul titlurilor Lion Capital (LION), fosta SIF Banat Crișana (SIF1), există dificultăți în a se atinge pragul unor transferuri zilnice de 50.000 de acțiuni.
5. Peisajul bursier, dar și cel macro-economic, s-au schimbat total
Finalmente, nu este vorba numai despre scăderea de pondere în lichiditatea pieței, ci chiar de schimbarea poveștilor de ansamblu despre România și piața de capital locală. Aproape nimic nu mai ține fondurile alternative de investiții în centrul atenției.
Vehicule financiare de sentiment prin intermediul cărora investitorii instituționali nerezidenți luau expunere pe România, atât fostele SIF-uri, cât și FP nu prea mai au resurse în a capta imaginația investitorilor.
În anul maximului din 2007, SIF-urile erau instrumentele financiare prin care se putea investi indirect în BCR, atunci prima bancă a unui sistem bancar cu active în creștere și “boom” al creditării. Exuberanța era mare legată de integrarea României în UE, așteptările erau ridicate față de majorarea viitoare a puterii de cumpărare a românilor.
Fondul Proprietatea a fost o poveste despre discount, despre o administrare americană, în cele din urmă, la fel, vehicul de a lua expunere indirectă pe acțiunile Hidroelectrica, înainte de listare. Vânzările agresive și distribuițiile de cash subsecvente au diminuat drastic volumul Fondului care a rămas într-o relativă derivă, cu Ministerul Finanțelor și investitorii de retail ca cei mai importanți acționari.
Pragul de 100.000 de puncte a fost atins în cvasi-anonimat pentru că cea mai mare parte a investitorilor văd atât fostele SIF-uri, cât și FP mai mult ca povești despre trecutul bursier, decât despre potențiale câștiguri viitoare. “A fost odată BET-FI…”
