Declarațiile dure ale președintelui din weekend, care vizau tarife escaladate începând cu 1 februarie asupra Danemarcei, Suediei, Franței, Germaniei, Țărilor de Jos, Finlandei, precum și Marii Britanii și Norvegiei, au zguduit piețele și au declanșat o masă critică de vânzări pe active americane.
Miercuri, însă, Trump a declarat la Davos că exclude o intervenție militară pentru preluarea teritoriului arctic, oferind investitorilor un respiro, scrie News.ro.
Euro a scăzut cu 0,36%, până la 1,17 dolari, după ce în ultimele două sesiuni urcase peste 1%. Francul elvețian, considerat activ-refugiu, a pierdut 0,77% față de dolar, după o apreciere de aproximativ 1,5% la începutul săptămânii.
Trump nu a oferit detalii despre conținutul ”cadrului de acord” cu NATO, dar mesajul transmis a fost suficient pentru a calma piețele: indicele S&P 500 a urcat cu peste 1,5% în urma anunțului.
”Vedem o creștere de ușurare în piețe. Detaliile poate nici nu contează în acest moment. Criza pe termen scurt pare depășită, iar investitorii așteaptă următorul factor de risc.”, a spus Matt Weller, șeful diviziei de cercetare de piață la StoneX.
Cu toate acestea, liderii Uniunii Europene vor merge înainte cu summitul de urgență programat joi, pentru a discuta opțiunile de răspuns în eventualitatea reluării presiunilor tarifare ale Washingtonului.
Yenul, sub presiune pe fondul alegerilor anticipate
Dolarul s-a apreciat și în raport cu yenul, care a suferit o nouă rundă de vânzări după ce premierul Sanae Takaichi a convocat alegeri anticipate pe 8 februarie și a promis relaxare fiscală.
Yenul a coborât la 158,43/dolar, în timp ce obligațiunile guvernamentale japoneze au traversat zile de volatilitate ridicată înainte de o revenire parțială miercuri.
”Absența unor cumpărători strategici a amplificat volatilitatea, iar acest climat va persista în 2026”, a declarat Vincent Chung, co-portfolio manager la T. Rowe Price.
Chris Turner, șeful piețelor globale la ING, a avertizat că o nouă presiune pe JGB-uri ar putea împinge cursul dolar/yen spre zona de intervenție de 159–160. Totuși, dacă slăbiciunea yenului este ”autoprovocată” prin politica internă, eficiența unei intervenții valutare ar deveni discutabilă.
