Toate cele 104 tone de aur ale României au fost reverificate fizic. Banca Națională a României a finalizat atât auditul intern, pentru tezaurul din țară, care include numeroase monede, cât și pe cel extern, pentru lingourile depozitate la Banca Angliei.
Auditul intern a fost realizat de Direcția de Audit Intern din BNR, printr-un proces extrem de laborios, în condițiile numărului mare de monede de aur, unele cu valoare numismatică. De auditul extern, încheiat în primăvara acestui an, s-a ocupat Direcția Emisiune, Tezaur și Casierie, ai cărei specialiști s-au deplasat la Banca Angliei, acolo unde România are depozitate 61 de tone de aur, sub formă de lingouri.
În Anglia a mers și guvernatorul Mugur Isărescu. “Astă toamnă am fost acolo, am pus mâna pe el și, vorba poetului, am strigat Este!”, a declarat acesta, în conferința de prezentare a Raportului anual de activitate al BNR pe 2017.
Șeful băncii centrale spune că verificarea aurului depozitat în străinătate este făcută și de instituții internaționale. ”Credeți că Banca Angliei primește ceva fără să verifice? Dacă lingoul acela este puțin deformat ni-l dă înapoi.”
Raportul anual al BNR conține, în premieră, și un subcapitol special dedicate evoluției rezervei de aur a României în perioada 1990-2017, interval în care rezerva a crescut cu 36 de tone.
“Am ieșit cu acest raport după ce am terminat auditul intern al rezervei de aur. Dacă tot i-am lăudat pe cei de la operațiuni de piață trebuie să laud și Direcția de Audit Intern. Nu am ieșit cu raportul până nu am auditat la gram, repet, la gram, cantitățile de aur din Tezaur. Nu uitați că avem o parte din rezervă, o cantitate pe care cândva o s-o prezentăm, sub formă de monede. Să cureți vreo două milioane de monede! A durat ani buni ca fiecare monedă să fie luată, să vadă dacă nu are valoare numismatică. Pe unele le-am găsit cu valoare numismatică. Alminteri, ele, monedele de aur, având compoziții diferite, unele fiind deteriorate, inclusiv prin uzură, ar fi trebuit topite și transformate în aur standard, dar noi am zis că istoria contează. Și, într-adevăr, am descoperit vreo 60-70 de monede cu valoare numismatică”.
În aceste condiții, spune Isărescu, BNR nu doar că a acoperit, ci a și supra-acoperit cheltuielile de evaluare.
După ce la finele anului 1989 rezerva de aur a României s-a situat la nivelul de 67,6 tone, depozitate integral în țară, în perioada postcomunistă banca centrală a fost preocupată în mod constant de consolidarea – inclusiv prin operațiunile de conversie a cantității excedentare de argint efectuate în intervalul 1994-2000 – și de plasarea adecvată a acesteia. În aceste condiții, stocul de aur s-a situat începând cu anul 1998 peste pragul de 100 tone, la finele anului 2017 consemnându-se un nivel de circa 104 tone, arată BNR, în raportul anual. Valoarea rezervei de aur era de 3,612 miliarde de euro la finele anului trecut, în scădere cu 52 milioane de euro față de 2016, scădere cauzată de evoluția prețului aurului denominat în euro pe piața internațională.
Operațiunile de transfer de aur din tezaurul central în contul de la Banca Angliei s-au făcut în perioada aprilie 1999 – martie 2002, determinate de un context dificil.
România trebuia să facă față unui vârf de plată a serviciului datoriei externe în intervalul mai-iunie 1999 (aproximativ 900 milioane dolari SUA), iar șansele de a obține împrumuturi pe piața de capital erau condiționate atât de limitările generate de faptul că încă nu se semnase acordul cu Fondul Monetar International, cât și de probabilitatea ca, în perioada imediat următoare, prețul pentru împrumuturile contractate de România să fie foarte mare (marjă de 10-15 puncte procentuale peste LIBOR), iar termenul de îndatorare să nu depășească 3 ani. În plus, a intervenit și reticența ofertanților de capital de a credita economiile emergente, în special ca urmare a crizei asiatice și a celei rusești. În vederea asigurării resurselor necesare, în acel moment se punea accentul atât pe încheierea unui nou acord stand-by cu Fondul Monetar International, cât și pe alte soluții de finanțare. Una dintre precondițiile (prior actions) semnării acordului cu FMI era refinanțarea a 80 la sută din creditele obținute pe piața de capital, ceea ce însuma circa 600 milioane dolari SUA.
În acest context, în perioada mai 1999 – martie 2002, Banca Națională a Românei a efectuat transferul fizic al cantității de 46 de tone de aur în conturile BNR la Banca Angliei, constituită din lingouri (bare) standard London good delivery. Acestea respectau specificațiile de calitate și greutate ale London Bullion Market Association și, ca urmare, puteau fi tranzacționate pe piețele internaționale specifice. Având în vedere importanța strategică, operațiunea s-a efectuat cu informarea parlamentului, președinției și guvernului.
În perioada 1990-2017 rezerva de aur a Românei administrată de Banca Națională a crescut cu 36 tone, situându-se la circa 104 tone în decembrie 2017.
Ca urmare a procesului de consolidare a stocului de aur în perioada postcomunistă – care a făcut parte din abordarea BNR privind asigurarea unui nivel și a unei structuri adecvate ale rezervelor internaționale ale României –, acesta a depășit în anul 1998 pragul de 100 tone, situându-se la circa 104 tone în intervalul 2007-2017 (cu 36 tone peste nivelul din 1989). Constituirea stocului de aur obținut prin conversia cantităților excedentare de argint în aur monetar a avut ca rezultat îmbunătățirea structurii rezervelor în metale prețioase ale Românei, în sensul creșterii activelor internaționale prin înlocuirea unui activ fără recunoaștere de piață (argintul) cu un activ recunoscut de piața internațională (aurul), având un coeficient ridicat de lichiditate și un volum mult mai redus.
Aurul depozitat în străinătate, obținut din conversia argintului, a avut o contribuție esențială în operațiunile structurate de finanțare a necesarului imediat de lichiditate, astfel încât România a putut să onoreze la termen toate obligațiile externe și să evite intrarea în incapacitate de plată, fără să reducă rezervele valutare. Operațiunile de finanțare au fost structurate astfel încât s-a putut menține oficial dreptul de proprietate asupra stocului de aur respectiv, precum și posibilitatea raportării acestuia în nivelul rezervelor internaționale, fapt care a contribuit la îndeplinirea criteriului de performanță stabilit în acordul cu FMI.
Obținerea finanțărilor private externe de la parteneri financiari de prim rang (AAA), pe baza componentei stocului de aur rezultat din conversie, a creat posibilitatea ca BNR să intre pe piețele financiare internaționale și să contribuie la îmbunătățirea imaginii externe a României. În cadrul operațiunilor de conversie, BNR a avut în vedere și a reușit, începând cu 18 ianuarie 1996, să obțină recunoașterea calității de good delivery pentru lingourile din argint românești, calitate pe care statul român a pierdut-o în anul 1972. Prin aceasta au fost optimizate costurile de conversie de la 9 cenți/uncie (1994) la 2,5 cenți/uncie (1997).
În perioada în care s-au derulat operațiunile de conversie (1994-2000), raportul de preț a fost favorabil acestora, arată BNR. Majorarea rezervei de aur prin operațiunile de conversie a argintului a avut ca rezultat creșterea rezervelor internaționale, sprijinind astfel și politica de stabilizare și de consolidare a monedei naționale. Consolidarea stocului de aur depozitat în străinătate, prin operațiunile de transfer de aur fizic din anii 1999 și 2002, a avut ca scop atât limitarea vulnerabilităților externe – ca o asigurare pentru absorbția șocurilor financiare adverse în perioade de criză sau în situația restrângerii accesului la piețele internaționale de capital, fapt care s-a și întâmplat în anul 1999 –, cât și posibilitatea desfășurării unui management activ al rezervei în metale prețioase și reafirmarea României pe piața internațională. Nu în ultimul rând, susține BNR, operațiunile de conversie a argintului în aur au avut ca rezultat și acumularea unei avuții pentru generațiile viitoare, astfel încât acestea să poată face față mai ușor unor șocuri exogene neprevăzute.
