Parlamentul a modificat Codul de Procedură civilă și a adus noi prevederi privind executarea silită. Octavian Popescu, Partener Mușat & Asociații și consilier în cadrul Baroului București, explică, pentru Profit.ro, care este impactul noilor reglementări asupra contractelor de credit.
La sfârșitul lunii martie a intrat în vigoare Legea 17/2017 care aduce mai multe modificări la Codul de procedură civilă. Printre amendamentele care au apărut surprinzător în textul de lege se numără și condiția ca înscrisurile sub semnătură privată să fie înregistrate în registrele publice, pentru a fi titluri executorii, ceea ce a născut semne de întrebare privind caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit bancar.
Profit.ro: Care este impactul imediat al acestei modificări, în special pentru piață bancară, respectiv pentru clienții băncilor persoane fizice și juridice? Sunt afectate contractele semnate înainte de intrarea în vigoare a modificării?
Octavian Popescu: Modificarea adusă prin Legea nr. 17/2017 nu aduce schimbări esențiale și specifice pentru piață bancară, nici din perspectiva instituțiilor bancare și nici din cea a clienților acestora.
În realitate, principala problema care a suscitat interes pentru piață bancară ulterior adoptării Legii nr. 17/2017 a fost dacă nouă formulare a prevederilor art. 641 C. pr. civ., care stipulează că „Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenție contrară este nulă și considerată astfel nescrisă. (…)”, impune sau nu o condiție suplimentară pentru a se recunoaște caracterul de titlu executoriu unui înscris sub semnătură privată (adică și unui contract de credit/împrumut bancar), în sensul înregistrării acestuia într-un registru public.
Răspunsul, în mod categoric, este unul negativ, în sensul că modificarea adusă de Legea nr. 17/2016 nu a afectat caracterul de titlu executoriu recunoscut de lege contractului de credit, prin instituirea unei condiții suplimentare, care nu este prevăzută de OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, și anume aceea că înscrisul care constituie titlu executoriu să fie înregistrat într-un registru public.
Legea 17/2017, prin modificările aduse Codului de procedura civilă, stabilește cadrul general aplicabil pentru a se recunoaște caracterul de titlu executoriu înscrisurilor sub semnătură privată, însă contractele de credit beneficiază și de o reglementare specială care, potrivit regulilor și principiilor de drept, se va aplică întotdeauna cu prioritate.
Nu vom putea vorbi despre un impact imediat, major, pe care Legea nr. 17/2017 îl crează pentru instituțiile bancare sau pentru clienții acestora din perspectiva executării silite desfășurate în temeiul contractelor de credit.
Desigur, sunt anumite modificări pe care Legea nr. 17/2017 le aduce în domeniul executării silite și deci, implicit, și în cazul executării silite desfășurate de către instituțiile bancare în temeiul contractelor de credit, cum ar fi în cazul prorogării competenței executorului judecătoresc, însă acestea nu afectează caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit și nu creează un impact substanțial, imediat, pentru piață bancară, întrucât nu vizează în mod direct și specific executarea silită desfășurată în temeiul contractelor de credit.
Intră această modificare în conflict cu art. 120 din OUG 99/2006, care precizează că contractele de credit sunt titluri executorii?
Modificarea adusă prin Legea nr. 17/2017 nu intră în conflict cu art. 120 din OUG 99/2006 și nici nu aduce modificări acestui text de lege. Contractele de credit încheiate de o instituție de credit rămân titluri executorii, fără a fi necesară înscrierea în vreun registru public.
Dispozițiile din Legea nr. 17/2017 modifică un text general, cuprins în Codul de procedura civilă, fără însă a putea aduce atingere dispozițiilor legii speciale, cuprinse în OUG 99/2006. Potrivit principiilor de drept, o normă generală nu poate modifică decât în mod expres o normă specială, iar normă specială se aplică întotdeauna cu prioritate, această completându-se cu normă generală doar în cazul în care nu prevede anumite aspecte.
Având în vedere aceste principii, în cazul de față, normă specială, cuprinsă în OUG nr. 99/2006 se va aplică cu prioritate, în formă în care s-a aplicat și anterior intrării în virgoare a Legii nr. 17/2017, având în vedere că acest din urmă act normativ nu a adus nicio modificare textului de lege care recunoaște caracterul de titlu executoriu contractelor de credit încheiate de instituțiile bancare.
De ce credeți că a fost adoptată această modificare? Are o justificare reală în practică?
Scopul Legii 17/2017 a fost acela de a aprobă Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, precum și a unor acte normative conexe.Executivul a justificat Ordonanță în principal, prin necesitatea punerii în acord a dispozițiilor legale cu decizia Curții Constituționale prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 C. pr. civ.
Totuși, într-un mod neuzual, prin legea de aprobare au fost introduse și alte modificări ale dispozițiilor de procedura, ce exced practic ordonanței pe care a aprobat-o, cum este și cazul modificărilor art. 641 C. proc. civ. Acest articol ar putea genera confuzii cel puțin la prima vedere, cu atât mai mult cu cât nici în expunerea de motive nu există referiri concrete la rațiunile care au stat la baza modificărilor intervenite prin legea de aprobare, modificări care nu se regăseau în O.U.G. nr. 1/2016.
Expunerea de motive a legii se limitează la a prezența necesitatea adoptării O.U.G. nr. 1/2016, fără însă a face referiri concrete la necesitatea adoptării acelor modificări specifice, care se regăsesc în Legea nr. 17/2017, dar care nu se regăseau în O.U.G. nr. 1/2016.
În condițiile în care legiuitorul nu a oferit niciun fel de informații cu privire la rațiunile care au stat la baza modificărilor intervenite prin Legea nr. 17/2017 (deși trebuia să o facă în raport de exigențele impuse de Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative), este dificil și chiar „riscant” de intuit scopul urmărit. Cu toate acestea este de prespupus că s-au avut în vedere sau, cel puțin, ar fi trebuit să se aibă în vedere rațiuni de eficientizare a actului de justiție, și respectiv a executării silite.
Care sunt registrele publice menționate în text care au legătură cu băncile? Există vreun impact asupra creditelor cu ipotecă imobiliară?
La acest moment nu există un cadru legal care să instituie anumite registre publice în care băncile ar putea să înregistreze contractele de credit, inclusiv cele de garanție reală sau personală încheiate cu persoanele fizice sau juridice.
Dimpotrivă, reglementarea existența în prezent contravine chiar unei eventuale obligații de înregistrare a contractelor de credit în registre publice, în condițiile în care legislația specifică în materie bancară impune instituțiilor de credit, printre altele, obligația de a păstra confidențialitatea asupra tuturor datelor și informațiilor referitoare la activitatea desfășurată.
Așa fiind, în măsură în care, pe viitor, legiuitorul va consideră necesar că toate contractele de credit să fie înscrise în vreun registru public pentru a fi menținut caracterul acestora de titlu executoriu va trebui să opereze modificări specifice ale O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.
În plus, cel puțin din perspectiva necesității unei reglementări unitare și armonioase cu întreg cadrul legislativ aplicabil, o eventuală modificare legislativă ar trebui să privească, pe lângă textele de lege care conferă caracter de titlu executoriu contractelor de credit, și textele care reglementează obligația de confidențialitate pe care o au instituțiile bancare.
Așa cum am menționat și anterior, în acest moment nu există un impact major asupra creditelor cu ipotecă imobiliară, așa cum nu există nici asupra altor contracte de credit.
Dar creditele de consum negarantate în ce registre ar trebui înscrise pentru a mai beneficia de titlul executoriu?
Răspunsul la această întrebare decurge din răspunsurile oferite la intrebarileanterioare: în momentul de față, niciun contract de credit (credit de consum, credit ipotecar, credit garantat cu garanții personale etc.) nu trebuie înscris în vreun registru public pentru a beneficia de caracterul de titlu executoriu recunoscut de art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006.
Dimpotrivă, așa cum am arătat, față de stadiul actual al legislației considerăm că nici nu ar fi posibilă inscriserea contractelor de credit în registre publice. Instituțiile bancare au obligația de a păstra confidențialitatea cu privire la toate datele și informațiile de care iau cunoștință în activitatea desfășurată.
Ce trebuie să facă băncile în perioada următoare pentru a securiza contractele de credit? Există costuri suplimentare pentru creditori pentru a mai beneficia de caracterul executoriu al contractelor de credit?
În privința securizării contractelor de credit, băncile nu trebuie să adopte anumite măsuri specifice că urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 17/2017,. Acestea își vor desfășura activitatea de creditare în aceleași condiții în care și-o desfășurau și anterior acestei modificări legislative.
Creditorii instituției bancare vor beneficia de caracterul de titlu executoriu al contractelor de împrumut, recunoscut de art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, în aceleași condiții că și anterior modificării legislative intervenite prin Legea nr. 17/2017, fără alte costuri suplimentare (cum ar fi fost, spre exemplu, costurile necesare pentru înregistrarea contractelor într-un registru public).
Atâta vreme cât Legea nr. 17/2017 nu aduce modificări din perspectiva caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit, recunoscut de art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, nu putem vorbi despre activități specifice pe care băncile ar trebui să le întreprindă în perioada următoare, diferite de activitățile realizate până în momentul intrării în vigoare a acestei legi și nici despre alte costuri suplimentare, pe care le-ar presupune derularea contractelor de credit pentru a se recunoaște caracterul de titlu executoriu al acestor înscrisuri.
