Băncile atacă schimbările pregătite în cazul Legii privind darea în plată, prin care sunt redefinite condițiile în care judecătorii vor evalua situația de impreviziune în care ajung debitorii, indicându-le ca neconstituționale, discriminatorii și stabilite aleatoriu, fără studiu de impact. Bancherii se opun, totodată, introducerii programului Prima Casă în sfera de aplicabilitate a Legii dării în plată, avertizând că ar afecta rating-ul de țară, relevă un document oficial transmis Parlamentului, Băncii Naționale a României și Ministerului Finanțelor de către Asociația Română a Băncilor și Consiliul Patronatelor Bancare din România.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Profit.ro a relatat că inițiatorul Legii privind darea în plată, senatorul Daniel Zamfir, a formulat, la propria inițitiavă o serie de amendamente care prevăd că darea în plată este aplicată automat în condițiile în care imobilul locuință cu care este garantat un credit ipotecar s-a depreciat cu mai mult de jumătate față de momentul contractării împrumutului, în cazul în care valuta creditului s-a apreciat cu mai mult de 20% față de leu, dacă gradul de îndatorare a crescut față de momentul acordării creditului și debitorul a fost executat silit. Starea de impreviziune se va prezuma, fiind de datoria creditorului să dovedească în instanță faptul că nu sunt îndeplinite cererile de admisibilitate.
Proiectul inițial al lui Zamfir viza doar posibilitatea de a da în plată și creditele Prima Casă, însă nu a primit aviz de la Guvern și a fost criticat de BNR.
Proiectul este încă în prima Cameră – Senatul – și urmează să intre marți în în dezbaterea comisiei de fond, cea de buget, finanțe și bănci.
Senatorul a propus recent și alte amendamente, prin care să crească șansele debitorilor de a da în plată sau de a negocia reducerea poverii ratelor, după ce instanțele au interpretat diferit felul în care este aplicată Legea 77/2016, mai ales după intervenția Curții Constituționale, care a decis că darea în plată operează doar dacă judecătorul constată existența unei situații de impreviziune.
Ce propune acum senatorul Zamfir
Senatorul arată că unele instanțe au considerat că doar decesul intempestiv reprezintă situație de impreviziune, nu și crizele economice, fluctuațiile sau reducerea veniturilor debitorilor, ceea ce se depărtează de scopul legii.
Concret, la condițiile privind darea, admisibilitatea cererii de dare în plată, pe lângă cele existente, precum calitatea de consumator și calitatea de locuință a ipotecii sau suma maximă de 250.000 de euro a creditului la data acordării, este introdusă condiția impreviziunii.
„Se considera întotdeauna că există impreviziune (i) în cazul devalorizării cu mai mult de 50% față de valoarea inițial evaluată a imobilului cu destinația de locuință ipotecat, (ii) în cazul în care cursul de schimb al monedei creditului a depășit cu cel puțin 20% nivelul cursului din data contractării creditului, (iii) în cazul în care gradul de îndatorare a debitorului l-a depășit pe cel luat în considerare la momentul acordării creditului precum și (iv) în cazul în care debitorul a fost executat silit prin vânzarea imobilului cu destinația de locuință; (v) în alte cazuri care releva un dezechilibru contractual, în sensul art.4 alin.3”, se arată în proiectul de amendament.
Practic, în această situație s-ar încadra o parte din cei care au luat credite în monedă străină în perioada de boom de dinainte de 2009.
Un alt articol din amendamentele lui Zamfir menționează că revine creditorului obligația să dovedească faptul că debitorul nu îndeplinește condițiile admisibilitate, inclusiv pe cele de impreviziune. În această situație s-ar răsturna practica curentă, în care debitorii sunt cei care trebuie să convingă instanța că se află într-o situație excepțională.
Totodată, creditorii ar fi obligați să facă contestații, pentru că un alt articol amendat menționează că impreviziunea se prezumă în favoarea debitorului care depune notificare.
Amendamentele lui Zamfir mai menționează și că judecătorul trebuie să se aplece prima oară pe ajustarea condițiilor contractuale, astfel încât contractul să rămână în picioare, și doar în cazul în care nu mai poate continua cererea de dare în plată să fie închisă prin transferul proprietății către creditor și stingerea datoriei.
În acest sens, creditorii vor trebui ca, înainte de depunerea contestației, să facă obligatoriu o propunere de negociere prin care să fie restabilită „utilitatea socială a contractului”.
Mai este întărit și un articol care pe lângă faptul că menționa deja că sunt suspendate efectele contractului până la soluționarea litigiului, ar stabili în noua formulă că de la data comunicării notificării de dare în plată suspendă automat executările silite, inclusiv popririle.
Creditorul va putea pretinde rate, dobânzi și penalități de la debitor după admiterea contestației doar dacă probează că acesta a fost de rea-credință, arată altă modificare.
În situația în care debitorul a fost deja executat silit prin vânzarea ipotecii și, teoretic, nu mai are ce să dea în plată, se va considera că impreviziunea este una absolută, potrivit ultimei modificări, ceea ce înseamnă că creditorul – cel inițial sau recuperatorul – nu mai poate percepe alte sume, chiar dacă datoria nu a fost acoperit prin vânzarea silită.
Obiecțiile bancherilor aduse proiectului și amendamentelor senatorului Zamfir
Bancherii acuză acum că amendamentele elimină puterea judecătorului de a stabili existența și condițiile impreviziunii, și, contrar opiniei senatorului, ar încălca decizia Curții Constituționale a României (CCR) nr. 623/2016 și ar denatura noțiunea de impreviziune prin încercarea de reglementare a neprevăzutului.
”Amendamentele nu se limitează la o simplă operațiune de corelare a legii cu deciziile Curții Constituționale, ci urmăresc să reglementeze cu caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată însăși instituția impreviziunii, într-o manieră în contradicție cu tot ceea ce a statuat jurisprudența Curții Constituționale și doctrina în materie, inclusiv cu practica judecătorească creată în aplicarea Legii nr. 77/2016”, afirmă în document bancherii.
Potrivit băncilor, amendamentele încalcă principiul neretroactivității și previzibilității legii civile, fiind de plano inacceptabile și neconstituționale în raport cu decizia CCR menționată
”În viziunea CCR, normele de drept substanțial în materia impreviziunii sunt, pentru toate contractele încheiate anterior datei de 1 octombrie 2011, exclusiv cele din vechiul Cod civil. Legea Dării în Plată a devenit aplicabilă acestor contracte încheiate sub imperiul vechiului Cod civil, doar în ceea ce privește normele de procedură. Scopul urmărit prin aceste amendamente nici nu poate fi atins în mod legal și constituțional, având în vedere că procesele aflate pe rolul instanțelor de judecată au ca obiect în continuare contracte încheiate sub imperiul vechiului Cod civil”, consideră băncile.
Potrivit acestora, amendamentele nu fac distincție între debitorii care nu pot și cei care nu vor să plătească. Astfel, prin proiect se instituie o serie de prezumții absolute de impreviziune în cazuri ce implică propria culpă a debitorului în neexecutarea obligațiilor contractuale, ceea ce contravine esenței impreviziunii care presupune existența unor circumstanțe excepționale și imprevizibile, ulterioare încheierii contractului și străine de orice voință a părților, care fac excesiv de oneroasă obligația debitorului.
De asemenea, băncile consideră că tratamentul juridic echivalent unor persoane aflate în situații diferite constituie o discriminare – contrar dispozițiilor constituționale sau CEDO.
Fiecare din cazurile propuse a fi prezumate absolut ca fiind impreviziune este criticabil, în opinia bancherilor.
Astfel, impreviziunea ”în cazul devalorizării cu mai mult de 50% față de valoarea inițial evaluată a imobilului cu destinația de locuință ipotecat” ar fi contrară deciziei Curții Constituționale nr. 623/2016, care a statuat că devalorizarea imobilului nu constituie un criteriu pentru a aprecia cu privire la impreviziune.
Totodată, pragul de 50% este fixat în mod aleatoriu, iar în acest mod instanța este împiedicată să analizeze toate elementele de fapt ale cazului, contrar Deciziei 623/2016.
”Devalorizarea imobilului poate avea și cauze direct imputabile debitorului; or impreviziunea trebuie să fie independentă de culpa celui care o invocă conform Deciziei nr. 623/2016. Durata mare de rambursare a creditelor face naturale fluctuațiile importante ale valorii imobilului cu consecința că o scădere cu 50% nu poate fi considerată o circumstanță excepțională în orice situație”, arată băncile.
Bancherii critică și definirea impreviziunii ”în cazul în care cursul de schimb al monedei creditului a depășit cu cel puțin 20% nivelul cursului din data contractării creditului”.
”Curtea Constituțională a statuat că poate fi vorba de impreviziune în cazul unui ”risc supraadăugat”, echivalentul unei onerozități excesive. Pragul de 20% este fixat aleatoriu, neexistând un studiu de impact; nu este clar câte sute de mii sau milioane de contracte ar fi afectate de impreviziune dacă s-ar aplica acest amendament și care ar fi consecințele pentru sistemul bancar. Specific impreviziunii este modificarea calitativă (și nu cantitativă) a condițiilor care fac executarea contractului excesiv de oneroasă”, sunt câteva dintre obiecțiile bancherilor.
Conform acestora, și considerea impreviziunii ”în cazul în care gradul de îndatorare a debitorului l-a depășit pe cel luat în considerare la momentul acordării creditului” promovează în mod explicit și direct indisciplina financiară în rândul consumatorilor și generalizează lipsa de predictibilitate pe piața creditării, întrucât încurajează practic de la bun început consumatorii, care fie doresc să contracteze un credit, fie să renunțe la un credit aflat în derulare, să considere în mod pro-activ că ar putea renunța oricând la acesta chiar dacă se îndatorează suplimentar.
În plus, o asemenea măsură ar încuraja consumatorii să se supra-îndatoreze, în loc să acorde o atenție sporită propriilor posibilități de a-și planifica în mod realist capacitatea de a se îndatora și respectiv de a rambursa creditele contractate.
Băncile arată că debitorul, prin fapta proprie, ar putea să provoace în mod deliberat starea de impreviziune, prin contractarea de datorii.
Proiectul duce în derizoriu procesul de negociere dintre părțile contractului de credit, mai arată băncile, subliniind că astfel este încălcat accesul liber și efectiv la justiție și a egalității părților în proces, în defavoarea creditorului, și este în încălcată legislația referitoarea la reducerea riscului de credit și prevenirea utilizării sistemului financiar-bancar pentru desfășurarea unor activități contrare legii.
Introducerea programului Prima Casă sub incidența legii dării în plată este văzută de bancheri ca încălcând chiar reglementările acestui program, cu consecințe asupra rating-ului de țară și dreptului de proprietate.
Această prevedere s-ar treduce astfel ”printr-o golire de conținut a angajamentelor asumate de stat în contextul Programului „Prima casă”, ridicând îndoieli serioase cu privire la modul în care statul înțelege să-și respecte în general angajamentele de peste 17 miliarde de lei asumate în cele peste 200 000 de contracte încheiate în cadrul programului Prima Casă”.
”Prin implementarea Proiectului garanția statului dispare pur și simplu – practic, printr-o lege, statul își desființează propria garanție legală și contractuală. Conduita statului, manifestată și prin instabilitatea pe plan legislativ, se poate traduce printr-o nerespectare a angajamentelor asumate (prin stingerea propriilor garanții), ceea ce va duce la scăderea credibilității în fața creditorilor privați și a investitorilor, precum și la influențarea negativă a modului de calcul a rating-ului de țară a României”, este poziția băncilor.
Acestea critică și lipsa de claritate și predictibilitate a reglementării, precum și lipsa unui studiude impact economic și financiar asupra bugetului de stat, asupra sistemului financiar-bancar și pieței imobiliare.
Băncile arată că le-ar fi afectat astfel și dreptul la proprietate privată chiar în calitate de creditori.
”În cazul în care garanția Statului ce stă la baza Programului “Prima Casă” s-ar stinge, se va ajunge la situația în care banca se află în cadrul unui program guvernamental (fundamentat inițial pe parteneriatul de împărțire proporțională a riscurilor) într-o situație de asumare în mod singular a riscurilor, singura modalitate de recuperare a creanței băncii rămânând exclusiv executarea ipotecii asupra imobilului achiziționat din credit. Ca și consecință, instituțiile de credit ar fi obligate să acopere din fonduri proprii porțiunea de garanție a Statului ”invalidată” ca efect al acestei inițiative legislative și să blocheze fonduri care altminteri ar putea fi utilizate pentru finanțare, situație ce ar duce la consecințe adverse asupra creditării, în special, și a economiei, în general”, este masajul transmis în document.
Pentru toate aceste considerente, comunitatea bancară nu susține propunerea de introducere a programului Prima Casă în aria de aplicabilitate a Legii dării în plată.
Profit.ro a relatat că numărul beneficiarilor creditelor pentru Prima Casă scade semnificativ în 2018 față de ultimii 3 ani.
Conform unui document oficial al Ministerului Finanțelor, în primele 8 luni ale anului curent au fost acordate 20.907 de credite în programul Prima Casă, autoritățile estimând 25.534 de garanții acordate de stat pentru 2018. În acest condiții, numărul creditelor acordate anul acesta va scădea însă cu aproape 10.000 față de media ultimilor 3 ani, adică o scădere de 27,5% față de media ultimilor 3 ani.
