Legea dării în plată intră în vigoare de vineri și deja românii se arată interesați să scape de credite și de casele luate cu bani mulți înainte de criză. Peste 100 de clienți ai băncilor au mers la o conferință organizată de avocatul Gheorghe Piperea și de deputatul liberal Daniel Zamfir, autorii legii, să afle care e procedura și să obțină răspuns la cazurile individuale. Profit.ro a stat de vorbă cu câțiva dintre ei despre creditele, problemele și intențiile lor.
Într-o sală din Camera de Comerț a României, peste 100 de clienți ai băncilor s-au adunat marți după-amiază să afle cum să dea în plată. Cei mai mulți au luat case pe credit în franci elvețieni, înainte de criza economică, și acum fie sunt în executare silită, fie plătesc cu greu ratele la bănci.
Zamfir și Piperea au ajuns eroi pentru acești oameni cătrăniți de problemele financiare, în timp ce bancherii îi consideră niște populiști cu inițiative periculoase. Deputatul Zamfir anunță că vrea lege și pentru conversia creditelor din valută în lei la cursul istoric, să includă Prima Casă în darea în plată, dar și să scoată Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor de sub controlul Guvernului și să o mute sub cel al Parlamentului. Proiectele lui Zamfir sunt privite ca risc sistemic sever de către BNR, însă debitorii aplaudă, semn că nu prea iubesc băncile.
După o scurtă expunere în care Piperea a explicat cum funcționează legea, de la notificarea băncii la costurile aproximative a unei astfel de proceduri, clienții au pus întrebări dintre cele mai diverse. Atât de multe întrebări au avut, că organizatorii au fost nevoiți să prelungească închirierea sălii de conferințe.
“Cea mai importantă e notificarea”, spune avocatul. “Notificarea îngheață toate efectele contractului”. Este vorba despre notificarea depusă prin avocat, notar sau executorul judecătoresc la bancă în care debitorul arată că vrea să dea în plată casa luată pe credit. Aceasta suspendă plata ratelor, a dobânzilor și comisioanelor, dar și executarea silită împotriva debitorului. Prin notificare, banca este invitată la notar să semneze actul translativ de proprietate prin care ia casa dar trebuie să stingă creditul.
CITEȘTE ȘI Tips & Tricks: Cum scapi de casa visurilor tale și închizi socotelile cu banca Unde trimitem notificarea, întreabă un debitor din sală? În lege nu scrie exact, dar Piperea explică că trebuie trimisă la sediul central al băncii, dar e bine ca o copie a actelor să ajungă și la sucursala unde e înscris creditul. Dacă sunt executat silit și creditul e la recuperator, întreabă un altul? Tot la banca care a dat creditul, dar și la cesionarul creanței. Ar fi bine ca și executorul judecătoresc să fie înștiințat de către client, în cazul în care a început executarea silită, dar și angajatorul.
Debitorul trebuie să dea două zile și ore diferite în care banca să se prezinte, dar nu mai devreme de 30 de zile libere de la depunerea notificării. Cum se calculează zilele libere? Prima și ultima zi nu se iau în calcul, explică Piperea, astfel că termenul este de fapt de 32 de zile cel puțin, sau 33-34, dacă e vreo sărbătoare legală sau vreun week-end la capăt.
“AMR-ul!”, glumește Zamfir, o referință la zilele de cazarmă ale soldaților până la liberare - au mai rămas.
Avocatul le spune clienților că nu e grabă, din moment ce au depus notificarea și banca nu mai are cum să le ia banii.
“Aici e hazardul moral cauzat de Isărescu”, spune avocatul, cu referire la faptul că băncile au anunțat că vor contesta legea dării în plată la Curtea Constituțională, deci nu se vor prezenta de bună-voie la notar să semneze actele. Guvernatorul a reiterat recent intențiile băncilor de a se opune legii și de a-și apăra dreptul la proprietate.
CITEȘTE ȘI Băncile, obligate să se uite mai atent la veniturile clienților care vor credite - regulament BNR Băncile pot să nu se prezinte la notar și pot să facă contestație în instanță. Această contestație nu poate viza principiul legii, explică Piperea, ci doar dacă clientul îndeplinește condițiile de eligibilitate. “Banca trebuie să demonstreze că nu vă încadrați”, spune avocatul. Dar cine se încadrează? Legea spune că pot da în plată cei care au luat credite de până la 250.000 de euro la momentul acordării, cu o ipotecă asupra unui imobil cu destinația de locuință, inclusiv pentru construcția și amenajarea uneia. Dacă pentru un apartament într-un bloc acest lucru e ușor de demonstrat, mai greu e pentru cei care au luat terenuri pe credit și n-au mai apucat să ridice nimic pe ele.
“Am luat un teren în cotă indiviză împreună cu trei colegi și n-am mai apucat să construim casa. Ce fac?”, întreabă un datornic. Ar trebui să aveți măcar niște acte, niște chitanțe la materialele de construcție, susține Piperea. În cazul de față nu sunt probleme, omul are și proiectul de construcție, deci e clar că a vrut să facă o casă de locuit.
Nu la fel de clar stau lucrurile în cazul unui alt debitor. “Am luat teren în Domnești, dar n-am mai apucat să fac casă”, spune el. N-a construit nimic și nici n-are acte. Câte de mare e terenul, întreabă salvator Zamfir? Doar 450 de metri. Atunci normal că poate să dea în plată, spune Zamfir: “Doar nu voiați să construiți un mall!”. Sala râde, însă la fel de bine putea să facă un hambar sau un teren de tenis pe cei 450 de metri pătrați din comuna limitrofă Bucureștiului. Articolul în cauză din lege a fost introdus de Parlament la presiunea BNR, pentru a-I scoate din schemă pe “speculatorii imobiliari”. Doar că i-ar putea scoate din schemă și pe cei care n-au cum să arate de ce au luat creditul, când nu e nimic pe teren.
Înapoi la contestația băncii. Aceasta e prima situație când debitorul și creditorul se pot întâlni în instanță. Judecătorii vor decide dacă e admisibilă darea în plată. Dacă e, atunci banca e obligată să trimită un reprezentant la notar să semneze actele. Dacă nu e, atunci părțile sunt repuse în situația anterioară. Tot acum băncile pot ridica excepția de neconstituționalitate, iar judecătorul decide dacă suspendă sau nu procesul până se pronunță magistrații CCR. Pe toată durata procesului efectele contractului rămân suspendate.
Zamfir spune că nu are de ce să nu fie admisibilă notificarea clientului, dacă e făcută corect, și nici nu sunt motive ca banca să conteste. “Vine unul cu credit de 251.000 de euro, normal că banca o să conteste!”, exclamă deputatul. Doar că unul dintre cei cu credite mai mari decât plafonul chiar se afla în sală. Un domn ne mărturisește că legea l-a exclus la mustață. Are un credit de nevoi personale cu ipotecă de 252.000 de euro. Vrea să ajungă la Curtea Constituțională pe motive de discriminare. Iată că nu doar băncile văd articole neconstituționale în noua lege, ci și clienții lor.
Dacă banca iar nu vine la notar, atunci debitorul fie merge la instanță să ceară un act care să țină loc de contract, fie cere daune cominatorii de până la 1.000 de lei pe zi, explică Piperea.
Aceasta e cea de-a doua și ultima întâlnire în instanță. După ce se pronunță definitiv, clientul băncii rămâne fără casă și este eliberat de datorii.
Cât costă toată peripeția?
Cel mai ieftin ieși dacă depui notificarea prin executor, susține avocatul. Baremul legal impune un plafon maxim de 400 de lei pentru executori, considerați autoritate a statului.
Dacă se ajunge la instanță, atunci debitorul ar trebui să-și ia și un avocat. Aici prețurile variază, dar Pipera spune că nu vede cum un avocat ar putea să ceară mai mult de 1.500 de lei. Piperea susține că nu o să ia clienți pentru dare în plată, cu câteva excepții, la început: 32 de dosare dintre cei cu ratele la zi și alte 32 pentru cei care au fost deja executați silit de către bancă. “Trebuie să fiu neapărat în fața Curții Constituționale!”, spune Piperea. “Să faceți pârtie!”, strigă un client din sală. La sfârșit clienții s-au înghesuit să fie printre cei selectați de Piperea, cu cazuri dintre cele mai diverse.
La notar debitorii n-ar trebui să plătească mai mult de 0,3% din valoarea creanței, pentru că actul de dare în plată ar trebui asimilat unui contract special de tip novație, explică avocatul. La un credit de 250.000 de euro, suma maximă ar fi de 750 de euro. Zamfir spune că notarii vor primi marțea viitoare o circulară de la Uniune prin care vor fi informați cum să procedeze cu darea în plată.
Problema mai spinoasă e cea a impozitului plătit la stat. Tranzacțiile imobiliare se taxează cu 2-3% din valoare, dacă se face plata prin bani sau printr-un bun. Piperea nu crede că statul poate impozita darea în plată, mai ales că nu există prevederi explicite în Codul Fiscal: “Nu poți să pui impozit pe libertate”. Statul român e ingenios însă în materie de taxe și avocatul admite că ar putea exista interpretări diferite.
Cel mai bine e ca în cele 30 de zile de la depunerea notificării oamenii să încerce o negociere cu banca, îi sfătuiește Piperea pe cei din sală, dar și audiența care se uită în direct la conferința transmisă pe Facebook, cu ajutorul unui telefon suspendat pe un trepied. Acceptați oferta băncii doar dacă rata nu depășește 50% din venituri, spune el. Dar nu oricum. “Fiți suspicioși!”, recomandă Piperea, pe motiv că băncile “recalcitrante” au un istoric de a insera tot fel de prevederi nefavorabile clienților în actele adiționale. Și e bine ca oamenii să fie chibzuiți cu banii pe care nu-i mai dau pe ratele la bancă, că nu se știe cum vor merge procesele, deci să fie precauți, adaugă avocatul.
“Să trecem la divorțuri!”
Între 2009 și 2014 aproape 190.000 de cupluri din România au divorțat. Nici cei cu credite ipotecare n-au fost ocoliți de problemele de familie, ba dimpotrivă, s-ar putea spune, având în vedere interesul arătat de clienții prezenți în sală pentru cum dau în plată divorțații.
Dacă se pun de acord să dea în plată, atunci cei doi fost soți ar fi bine să facă notificarea împreună sau să o depună în același timp, spune Piperea. Ar fi indicat să pună și actul de divorț alături de notificare, pe lângă contractul de ipotecă și cazierul judiciar care să ateste că nu există o condamnare definitivă pentru o infracțiune legată de creditul respectiv - ultimele două acte ar trebui să fie în orice notificare.
Dacă nu se înțeleg, atunci se face darea în plată doar pentru o parte din proprietate, dacă cei doi sunt co-proprietari, iar lucrurile se rezolvă ulterior printr-un partaj. Piperea recunoaște că problema este una delicată și că cel mai bine ar fi ca fiecare în parte să o discute cu avocatul.
Piperea pare să aibă o soluție pentru toți să scape de case, până ridică mâna un domn.
Am un contract de leasing financiar cu ipotecă pe un imobil, pot să dau în plată, întreabă un om din sală? Din păcate, nu, îl dezamăgește avocatul, pentru că legea se aplică doar contractelor de credit. Dar ar putea să meargă în instanță să ceară analogia cu un contract de credit - ar fi un experiment interesant.
O doamnă are soțul plecat în străinătate, e dus pe mări, să plătească ratele la credit. Problema e că el e titularul contractului de credit. Cum face să dea în plată? Dacă e marinar, atunci se oprește la un consulat al României unde ancorează vasul, și face o împuternicire. Dar nu prea sunt consulate prin porturi, explică doamna. Soluția găsită e că marinarul trebuie să se mai întoarcă și acasă. Darea în plată e un eveniment, până la urmă.
CITEȘTE ȘI Isărescu, despre darea în plată: Poate să acționeze anticiclic, dar nu știu dacă era nevoie O altă doamnă povestește că e în executare silită. Banca i-a vândut recent casa și acum are poprire pe venituri. Pe lângă datoria din credit s-au mai strâns sume datorate și executorului judecătoresc, sume mari. Trebuie să le mai plătească? Nu mai plătește nimic, nici executorului. Darea în plată stinge și accesoriile contractului, explică avocatul. “Pot să depun notificarea la executorul care m-a executat?”, continuă doamna, spre amuzamentul sălii. Se pare că se poate. “Poate nu știați, dar executorul nu are voie să vă refuze”, susține Piperea.
Un alt om vrea să știe dacă poate să dea în plată un credit refinanțat. E cu ipotecă? E! Normal că se poate da băncii, spune avocatul.
Ce fac dacă mă pune banca să dovedesc că nu am venituri e o întrebare repetată de vreo trei-patru ori de diverși oameni, spre exasperarea organizatorilor. “Oameni buni, nu există așa ceva”, spune Zamfir. În lege nu există nicio condiție privind situația financiară a debitorilor, desi în realitate se vede că mulți din sală au un grad de îndatorare peste nivelul de 65% propus de bancheri ca amendament la lege, dar nesusținut de Parlament.
Dar nu toți. Un domn mai bine îmbrăcat decât restul vrea să afle punctual dacă banca îl poate băga în Biroul de Credit după ce a făcut notificarea. E cu ratele la zi, dar vrea să închidă creditul. În franci elvețieni, desigur. Ar fi o infracțiune să fie băgat raportat la Biroul de Credit sau la Centrala Riscului de Credit de la BNR, susține Piperea. Dacă face notificarea nu are cum să facă restanțe la bancă. Mai mult, dacă cineva a dat în plată, nu ar trebui să existe mențiuni în cele două registre, pentru că împrumutul se închide, iar în lege nu există o prevedere în acest sens, adaugă avocatul. Băncile s-ar putea să aibă altă părere. Cel puțin o vreme e puțin probabil să vrea să dea credite celor care au dat în plată.
La un moment dat, Piperea anunță că vrea să fie un pic răutăcios cu băncile, dar nu apucă. Îl lovește o tuse năprasnică, justificată de intervenții externe: “Are o păpușă voodoo domnul Isărescu!”
Alt domn se ridică cu un caz particular: “Am un contract cu ipotecă pe un imobil nefinalizat. Firma care construia imobilul a dat faliment”, spune ghinionistul. Acum sunt doar niște stâlpi de beton pe terenul unde trebuia să fie o casă. “Ce v-a ipotecat banca”, întreabă Zamfir. “Construcția viitoare”, răspunde omul lăsat fără casă de criza din imobiliare. “Construcția viitoare? Pe aia să o dați băncii!”, exclamă zâmbind deputatul, în râsetele și aplauzele sălii. Iată că băncile au ghinionul să ia în proprietate imobile nefinalizate nu numai de la dezvoltatori, dar și de la persoane fizice - țeapă dublă.
Tot în aplauze avea să părăsească sala Zamfir, dar înainte de încheierea conferinței. Nu înainte ca Piperea să anunțe că a expirat timpul de închiriere, dar că au plătit să mai stea ceva timp. Lumea să întrebe mai ordonat. Un om din sală vrea să facă o chetă: “Acum ne permitem!”, glumește individul și sala se amuză cu el.
Atmosfera generală se destinde spre final, după ce oamenii pun peste 50 de întrebări. Există o soluție aproape pentru fiecare, dar cât de chitiți sunt să dea în plată?
Cei ce vor da în plată
Am stat de vorbă cu câțiva dintre cei din sală după terminarea conferinței, un fel de sondaj. Rezultatele nu sunt prea încurajatoare pentru bănci. Fără o lege a insolvenței personale, românii nu au avut până acum vreun debușeu pentru supraîndatorare, iar unii au rămas și fără casă și cu perspectiva de a fi datori pe viață. Se sparge barajul acum?
Dacă pentru cei care au pierdut casa în executarea silită opțiunea de a da în plată post-factum e clară, și printre cei care încă plătesc ratele e tentația e mare, mai ales că nu se așteaptă să poată negocia cu banca.
Un cuplu are un credit ipotecar de 108.000 de franci elvețieni la Bancpost. Casa au pierdut-o deja la începutul anului și au o mină tristă. Se vor duce clar la notar să încheie socotelile cu banca.
“Ca ultimă instanță aș vrea să dau în plată!”, spune o domn cu credit de 86.000 de franci elvețieni luat de la Volksbank, instituție cumpărată de Banca Transilvania anul trecut. N-a acceptat oferta BT de conversie a creditului pentru că nu i s-au părut în regulă prevederile din actul adițional. Acum ar vrea să negocieze ceva mai bun.
Un alt domn cu credit de 80.000 de franci elvețieni luat de la OTP Bank nu se așteaptă la mari lucruri de la bancă: “Vreau să-l dau! Nu cred că se poate negocia ceva. Am avut o ofertă, dar n-am acceptat-o”. OTP e printre băncile care în ultima vreme a încercat să închidă creditele în franci elvețieni prin conversie, cu un discount la sold de circa 17%, în medie. Cam 6 din 10 clienți au acceptat, a comunicat recent banca. Și cu 17% mai mic, omul nostru nu mai consideră creditul avantajos, deși spune că încă poate să plătească ratele, dar cu mari eforturi: “O chirie e cam la jumătate din rată”.
O doamnă cu credit la Raiffeisen Bank spune că a făcut deja o negociere cu banca. I-a transformat creditul de circa 160.000 de franci în lei și i-a făcut o restructurare prin care a ajuns să plătească doar dobânda - capitalul a rămas la urmă. Doamna vrea să dea în plată.
Cu un împrumut de doar 55.000 de euro, din care în ultimii opt ani a plătit efectiv doar 5.000, o altă doamnă spune că vrea să dea în plată la ING Bank apartamentul de două camere. Suma nu pare mare pentru București - e greu să găsești ceva mai ieftin, mai ales că programul Prima Casă are limita superioară chiar acolo fixată. Dar apartamentul e în Râmnicu Vâlcea, și face cam 30.000, ne informează doamna.
Cei de la bancă nu au vrut să negocieze, spune ea, și au refuzat să facă o conversie în lei pe motiv că firma la care e angajată e în insolvență și nu are veniturile necesare pentru a plăti… o rată mai mică. “Dacă îmi fac o ofertă ca la Prima Casă, poate mă mai gândesc!”
Nici zona Titan din București nu se mai vinde la fel de bine ca înainte de criză. Un tânăr domn a rămas pe cap cu un credit de 160.000 de franci, când un prieten de-ai lui, spune el, și-a luat recent un apartament la fel, în aceeași zonă, cu 48.000 de euro.
“Dau în plată! Nici nu mă mai gândesc”, spune el. Adevărul că e greu de gândit ce ofertă ar putea să-i facă Credit Europe Bank să-l păstreze în calitate de client. Mai multe restructurări au dus temporar rata de la 1100 de franci la 550 de franci. Dar banca nu a mai văzut vreun ban în ultimele 70 de zile, când a expirat ultima restructurare și omul nu s-a mai dus să facă alta. Poate dacă banca ar reduce soldul creditului la 80.000 de franci și l-ar transforma în lei, iar rata să nu depășească 2.000 de lei pe lună s-ar mai gândi, ne spune omul.
Un caz special, care ar trebui să ridice sprânceana șefului Supravegherii din BNR, este al unui alt domn, cu credite la Garanti Bank. A luat două credite ipotecare, cu o ipotecă diferită fiecare și acum a ajuns să aibă patru împrumuturi, două garantate și două fără garanții. Acum doi ani omul n-a mai putut să plătească. “Toate sumele neplătite de-a lungul timpului le-au pus în două credite noi, de nevoi personale”, spune omul. Iată dovada că băncile din România pot inova, mai ales în materie de evergreening.
Un alt om executat silit de bancă ne spune o poveste tristă. A împrumutat 34.000 de euro de la BRD pentru o garsonieră de 45.000 de euro pe la Obor. A avut probleme cu banii și n-a mai putut să plătească ratele, astfel că banca a vândut silit casa, cu doar 21.000 de euro. Restul a rămas datorie și recuperatorii de la Kruk, la care banca a vândut creața, i-au pus poprire pe toate conturile. Omul susține că are probleme la angajare, din cauza executării silite: “Când află de executare, mă dau afară. Spun că nu vor să aibă probleme cu mine”.
O altă doamnă ar vrea să dea în plată. Doar că are o problemă mare. A consolidat două credite ipotecare prin refinanțare și a obținut unul uriaș, de 450.000 de franci elvețieni, la fosta Volksbank. Acum e în executare silită și a reușit să câștige definitiv o contestație la executare.
Dar ca să scape definitiv de problemă, să dea în plată, doar o soluție de la Curtea Constituțională o poate salva. Tot la o soluție de la Curtea Constituțională speră și bancherii, care să arate că legea se aplică retroactiv și care să-i scape de toți cei care vor să scape de datorii, cu casa la pachet.
