Victimele implanturilor mamare defecte produse de compania franceză Poly Implant Prothese (PIP) sunt eligibile să primească despăgubiri doar dacă procedura medicală a fost efectuată pe teritoriul Franței, potrivit unei opinii emise de Michal Bobek, avocat general la Curtea de Justiție a UE. Scandalul implanturilor PIP, izbucnit în urmă cu zece ani, a afectat sute de mii de femei din întreaga lume, inclusiv din România.
Avocatul general s-a pronunțat pe marginea unui caz din Germania, unde o pacientă care a primit implanturi cu silicon produse de PIP a căutat să obțină despăgubiri în instanță de la asigurătorul francez al PIP, compania Allianz IARD.
Potrivit acestuia, contractul de asigurare încheiat de PIP cu Allianz IARD nu acoperă situațiile în care implanturile companei au fost exportate în alte țări, astfel că pacienta, care a suferit intervenția chirurgicală în Germania, nu este îndreptățită la despăgubiri de către asigurător.
Scandalul implanturilor PIP, izbucnit în 2010, a afectat aproximativ 300.000 de femei din 65 de țări, inclusiv din România. Potrivit estimărilor de la acel moment, peste 250 de românce au primit implanturi defecte PIP, umplute cu silicon industrial și nu cu silicon autorizat pentru proceduri medicale. Implanturile prezentau un risc sporit de rupere, medicii recomandând scoaterea acestora.
Fondatorul PIP, Jean-Claude Mas, a fost condamnat la patru ani în închisoare, iar în 2013 a primit o amendă de 75.000 de euro, după ce o anchetă a poliției a scos la iveală o fraudă sofisticată.
"Asigurarea de răspundere civilă a producătorului de implanturi mamare PIP poate fi limitată la femeile care au suferit o intervenție chirurgicală în Franța", a arătat Bobek în opinia publicată joi, citat de Reuters.
Bobek a apreciat că reglementarea polițelor de asigurare referitoare la dispozitivele medicale utilizate pe teritoriul UE revine statelor membre, chiar dacă dispozitivele au fost importate dintr-un alt stat membru.
În cazul pacientei din Germania, avocatul general remarcă că aceasta a beneficiat de servicii medicale în această țară și nu i se poate recunoaște dreptul la compensații în baza libertății de a beneficia servicii de asigurare provenite dintr-un stat membru.
Potrivit CJUE, libertatea de prestare a serviciilor include libertatea destinatarilor de a se deplasa într‑un alt stat membru pentru a beneficia de un serviciu.
Pacienta din Germania “a beneficiat însă de servicii medicale în Germania, nu în Franța. Astfel, cu excepția cazului în care jurisprudența privind destinatarii serviciilor ar fi redefinită pentru a include „călătoria fără deplasare”, nu a existat pur și simplu niciun element transfrontalier”, se arată în concluziile prezentate de Bobek.
Opiniile avocaților generali nu au caracter obligatoriu, însă judecătorii Curții de Justiție tind să țină cont de recomandările acestora în 4 din 5 cazuri.
