O genă mutantă ajută la reglarea apetitului, a greutății și a insulinei, sugerează un nou studiu al unei echipe de cercetători din Marea Britanie. Aceștia spun că varianta genetică care sprijină reglarea greutății corporale ar putea ajuta la combaterea obezității, scrie News.ro.
S-a descoperit că o mutație în gena ZFHX3 – despre care se crede că există doar la 4% dintre oameni – controlează părți ale creierului responsabile de pofta de mâncare.
Înțelegerea modului în care funcționează varianta genei ZFHX3 ar putea deschide calea pentru noi terapii țintite pentru pierderea în greutate.
Oamenii de știință de la Universitatea Nottingham Trent și de la MRC Harwell, din Marea Britanie, au descoperit mecanismul care permite genei mutante să joace un rol-cheie în reglarea apetitului, a greutății și a hormonului insulină – care ajută la ținerea sub control a glicemiei și previne complicațiile diabetului.
Într-un studiu la șoareci, echipa a descoperit că mutația poate afecta o regiune a creierului cunoscută sub numele de hipotalamus – care controlează pofta de mâncare, consumul de alimente, foamea și setea – prin activarea și dezactivarea funcției altor gene de acolo.
Cercetătorii au declarat că înțelegerea acestei căi, care a fost descrisă în revista FASEB (Federația Societăților Americane pentru Biologie Experimentală), ar putea deschide calea pentru noi terapii țintite pentru pierderea în greutate.
„Pentru prima dată, am demonstrat un rol al acestei gene în modificarea creșterii și a echilibrul energetic printr-o mutație care modifică proteinele, similară cu o variantă care se găsește cu frecvență scăzută în populația umană”, a declarat într-un comunicat al universității, dr. Rebecca Dumbell, cercetător la facultatea de ;tiință și tehnologie a Universității Nottingham Trent.
Ea a precizat că există o componentă genetică importantă legată de apetitul și creșterea umană, care nu este pe deplin înțeleasă.
„Înțelegând ce se întâmplă la cei care au această mutație deschide calea spre explorarea unor potențiale noi ținte de intervenție pentru pierderea în greutate pentru toți oamenii”, notează cercetătoarea.
Dr. Dumbell consideră că mutația ZFHX3, care joacă un rol similar la șoareci și la oameni, poate „explica modul în care unii oameni au un apetit mai scăzut și, prin urmare, tind să nu ia în greutate la fel de mult ca alții”.
În timp ce toată lumea are gena ZFHX3, se crede că mutația specifică care ar conduce acest mecanism există doar la 4% din populație.
„Este probabil una dintre multele mutații diferite care fac ca oamenii să fie diferiți în ceea ce privește capacitatea lor naturală de a ține o dietă în primul rând”, explică dr. Dumbell.
Pentru studiu, cercetătorii au monitorizat aportul alimentar al șoarecilor cu gena ZFHX3 mutantă, alături de cei care nu aveau această variație genetică.
Ei au descoperit că cei cu mutația aveau un consum mai mic de alimente, o lungime mai mică a corpului și niveluri mai scăzute de insulină și un alt hormon cunoscut sub numele de leptină, care ajută la reglarea greutății corporale.
De asemenea, acești șoareci mâncau cu aproximativ 12% mai puțin, iar la vârsta de un an și cântăreau cu aproximativ 20% mai puțin decât cei care nu aveau mutația.
Cercetătorii au declarat că nivelurile mai scăzute de insulină sugerează că șoarecii cu mai puțină grăsime corporală au o reglare mai sănătoasă a zahărului din sânge și, prin urmare, sunt mai puțin susceptibili de a fi expuși riscului unor afecțiuni precum diabetul zaharat de tip 2 și bolile de inimă.
În continuare cercetătorii vor analiza modul în care gena ZFHX3 acționează în părți cheie ale creierului.
Acest lucru va ajuta la aflarea modului în care gena acționează pentru a schimba cât de mult mănâncă șoarecii sau cât de rapid este metabolismul lor, permițând cercetătorilor să înțeleagă modul în care diferite persoane reușesc să-și mențină natural o greutate sănătoasă.
