Trei subsidiare locale ale grupului CEZ, prin care cehii operează parcul eolian Fântânele-Cogealac, scoase la vânzare de grup, precum și Enel Green Power România din concernul italian omonim au repurtat o victorie definitivă în justiție împotriva mai multor primării și a Ministerului Finanțelor Publice, într-un proces care a durat 5 ani și în care instanța a trebuit să hotărască dacă, în baza Codului Fiscal valabil în 2014, stâlpii de susținere ai turbinelor eoliene ale parcurilor de profil sunt sau nu clădiri în sensul fiscal al termenului și, deci, dacă operatorii parcurilor datorau sau nu la acea dată impozit local pe clădiri pentru acestea.
Profit.ro a relatat în premieră despre acest litigiu, finalizat recent cu o decizie favorabilă operatorilor de parcuri eoliene. Între timp, însă, în ultima parte a anului 2018, Codul Fiscal a fost modificat în Parlament, introducându-se prevederea expresă potrivit căreia în categoria clădirilor se încadrează și turnurile de susținere a turbinelor eoliene.
Totul a început în 2014, când firmele Tomis Team, MW Team Invest și Ovidiu Development, controlate de grupul ceh CEZ, prin care acesta operează parcul eolian Fântânele-Cogealac, cel mai mare din Europa, au primit decizie de impunere din partea primăriei Fântânele privind impozitul local pe clădiri datorat pentru stâlpii de susținere ai turbinelor eoliene. Decizii de impunere similare au primit și cei de la Enel Green Power România, de la primăriile din Casimcea (Tulcea) și Nicolae Bălcescu (Constanța), unde compania operează parcuri eoliene.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Deciziile de impunere au venit după ce Comisia fiscală centrală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice (MFP) a emis o decizie prin care decreta că turnurile de susținere ale turbinelor eoliene "se încadrează în categoria clădirilor așa cum sunt acestea definite la art. 249 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal" și, deci, pentru ele se datorează impozit local pe clădiri.
Companiile au contestat deciziile de impunere în contencios administrativ, iar ulterior au dat în judecată MFP, solicitând anularea deciziei Comisiei centrale fiscale care declarase că stâlpii de susținere ai turbinelor eoliene reprezintă clădiri pentru care este plătit impozit local.
Problema a fost că decizia Comisiei din 2014, care a avut ca scop clarificarea legislației în vigoare și aplicarea ei unitară, a fost aplicată și retroactiv, nu doar de la data emiterii ei. Astfel că primăriile le-au cerut dezvoltatorilor impozit local pe stâlpii turbinelor eoliene și din urmă, plus dobânzi, majorări și penalități de întârziere.
Potrivit raportului pe 2015 al CEZ România, cele 3 subsidiare prin care cehii operează Fântânele-Cogealac au fost nevoite să constituie, în acel an, provizioane în sumă totală cumulată de peste 56 de milioane de lei pentru deciziile de impunere primite de la primărie. Aceste provizioane au constituit, de altfel, principala cauză pentru care profitul operațional (EBITDA) al CEZ România a scăzut cu 10% în 2015, la circa 430 de milioane de lei.
Curtea de Apel București le-a dat câștig de cauză companiilor în primă instanță, în 2017.
În motivarea deciziei sale de atunci, Curtea a arătat că forma din 2014 a Codului Fiscal definea "clădirea" în sens fiscal în felul următor: "(...) orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spațiul din interiorul unei clădiri".
"Curtea constată că turnul de susținere nu are nici acoperiș și nici încăperi delimitate prin pereți și prin urmare nu se încadrează în noțiune de clădire în sens fiscal, nacela care constituie partea de sus a construcției metalice neavând rolul unui acoperiș, ci este un echipament care asigură transformarea energiei vântului în energie electrică. (...) Față de cele mai sus expuse, Curtea constată că turnul de susținere al turbinelor eoliene nu constituie o clădire în sensul art. 249 alin. 5 Cod fiscal", se menționa în motivare.
MFP și primăriile au făcut recurs, respins definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) luna aceasta.
În ultima parte a lui 2018, însă, președintele Iohannis a promulgat un proiect de lege adoptat de Parlament privind modificarea Codului Fiscal, care a inclus explicit în categoria clădirilor și turnurile de susținere a turbinelor eoliene. De atunci, autoritățile locale pot impune taxe și impozite pentru astfel de construcții. Proiectul de lege a fost inițiat de PSD, care a cerut și a obținut dezbaterea sa în procedură de urgență.
Inițiatorii au argumentat că varianta anterioară a Codului Fiscal a creat neclarități în domeniu, fiind necesară revenirea la prevederea vechiului cod, care încadra turnurile de susținere a turbinelor eoliene în categoria clădirilor asupra cărora autoritățile administrației publice locale puteau să impună impozite și taxe locale.
